— Umbl[ mereu s[ suceasc[ min\ile Anu\ei, c[ doar-doar m-o face s[ i-o dau, vorbi \[ranul prinz`nd iar curaj.

— +-adic[ de ce nu i-ai da-o? zise d[sc[li\a, aprinz`ndu-se.

De ce? Crezi c-ai face r[u?

— Nu i-a= da-o s[ =tiu de bine c[... f[cu Vasile cu un glas

]n[bu=it, cu ochii ]nfl[c[ra\i deodat[ de ]nd[r[tnicie.

— Apoi vezi c-a=a sunte\i voi, pro=tii... Uite-a=a, n[t`ngi =i c[pc[uni!... Adic[ pentru c[ tu ai c`teva petice de p[m`nt, nu-\i mai ]ncapi ]n piele de fudulie? }n loc s[ iai un fecior care

=tii c[ n-are s[-\i h[rt[p[neasc[ ce-i dai, tu te g`nde=ti numai la avere. Parc[ cu averea ai s[ te ]ngropi... Duce\i-v[, s[ nu v[

mai aud nici de nume!

Doamna Herdelea se nec[jea totdeauna repede. Acuma

]ns[ sim\ea c[, de va mai ]ntinde vorba, vor ajunge la sfad[.

Deci se scul[ =i intr[ ]n cas[.

— Femeile judec[ foarte u=or, zise Belciug, m`hnit de cuvintele d[sc[li\ei, care i se p[rea c[-l priveau pe d`nsul. Via\a e totu=i mult mai complicat[. Fiecare ]=i =tie necazurile lui =i le potrive=te cum crede mai bine...

Pe uli\[ venea ]ncet Ion, cu o pal[ de f`n proasp[t ag[\at[

]n coas[. C`nd ]l z[ri, preotul ]ng[lbeni. Se sili s[ se 73

Liviu Rebreanu

st[p`neasc[, dar c`nd fl[c[ul murmur[ respectuos „bun[

seara“, m`nia ]i porni limba:

— S[-\i fie ru=ine, Ioane, de cele ce faci! Ru=ine s[-\i fie!

Ion se opri uluit =i de-abia dup[ un r[stimp putu r[spunde:

— De ce, domnule p[rinte?

— Fiindc[ e=ti un stricat =i-un b[t[u= =-un om de nimic!

Asta e=ti! Ar trebui s[ dai pilde celorlal\i feciori, c[ te \ii mai de=tept ca to\i, dar umbli numai dup[ blestem[\ii... Mai mare ru=inea!...

Fl[c[ului ]i pieri toat[ oboseala din oase. S`ngele ]i n[v[li

]n obraz. Vru s[ r[spund[ cu o sudalm[, dar ]=i mu=c[ buzele

=i-=i urm[ apoi calea zic`nd nep[s[tor doar at`ta:

— Bine, bine... Noapte bun[!

— Obraznic! s`sì Belciug mai ]nd`rjit. Las’ c-am s[-\i dau eu o lec\ie s[ n-o ui\i a=a cur`nd!...

— +i tu e=ti prea aspru cu el, p[rinte, observ[ Herdelea

]mp[ciuitor.

Bl`nde\ea ]nv[\[torului ]ns[ ]l ]nfurie mai r[u.

— Sunte\i voi ]ng[duitori cu d`nsul =i pentru mine! De-aceea =i-a luat nasul la purtare!...

Belciug plec[ fierb`nd, f[r[ a-=i mai lua r[mas bun.

Ap[rarea lui Ion de c[tre familia Herdelea i se p[rea o jignire personal[. De altfel, din ziua c`nd a intrat ]nv[\[torul ]n sat, a cam sim\it el c[ umbl[ s[-i sape =i s[-i =tirbeasc[ autoritatea.

A ]nghi\it multe r[ut[\i m[runte numai s[ nu zic[ lumea c[

doi surtucari rom`ni nu pot tr[i ]ntr-un sat nedezbina\i. Dar acuma s-a l[murit deplin. Acuma =i-au dat arama pe fa\[. Ei totdeauna ap[r[ pe cei care-i os`nde=te d`nsul. „Dac[-i a=a, a=a s[ fie, ]=i zise, p[=ind foarte gr[bit, ]nc`t Vasile Baciu de-abia se \inea al[turi de el. Eu ]ns[ n-am s[-mi schimb p[rerile de dragul num[nui!...“

Baciu ]i pofti noapte bun[. Nici nu-l auzi. M`nia ]l rodea.

C`nd ajunse acas[ nu se mai g`ndea la Ion. Era furios pe Herdelea.

74

Ion

6

Dup[ ce plec[ Belciug, ]nv[\[torul murmur[ printre din\i:

— Uite cum se burzuluie=te ponihosul, bat[-l Dumnezeu!

Dar pe urm[, g`ndindu-se mai bine, ]i p[ru r[u c-a ajuns la ciorov[ial[ cu popa, care e un suflet acru, ]n stare s[ se r[zbune c`nd nici nu visezi. P`n[ acuma se mai folosea cu c`te ceva de la Belciug: ba tr[sura pentru balurile din Armadia, la care trebuia s[-=i duc[ fetele, ba „]mprumut[-mi vreo doi zlo\i, frate Ioane, p`n[ la leaf[“, ba c`te altele... Om cu om tr[ie=te. Cearta f[\i=[ i-ar desp[r\i ca un zid... Se hot[r] deci s[

caute s[ ]ndrepte lucrurile... Mai ]ntì trebuie s[ potoleasc[

pornirea d[sc[li\ei ]mpotriva preotului. Apoi are s[ se fac[ a nici nu-=i aduce aminte de ce s-a ]nt`mplat =i s[ continue a vorbi cu Belciug, c`nd se vor ]nt`lni. Astfel cel pu\in aparen\ele prieteniei fiind salvate, popa nu va putea face nimic pe fa\[ =i toate se vor ]ntoarce ]n bine...

Doamna Herdelea cu fetele, ]nc[lzind bucatele pentru cin[

=i a=tern`nd masa, f[ceau pe Belciug cu ou =i cu o\et. Aci ]l oc[rau, aci r`deau de barba lui \epoas[, b[tut[ parc[ ]n cuie, sau de redingota lui unsuroas[ =i tocit[ pe care, dup[ cum spunea el ]nsu=i, n-a schimbat-o de =apte ani ]ncheia\i. }n cele din urm[ toate trei se sileau s[-i g[seasc[ o porecl[ caraghioas[

potrivit[.

}nv[\[torul le ascult[ un r[stimp cl[tin`nd din cap nemul\umit, apoi ]=i lu[ inima-n din\i =i zise:

— C`nd se amestec[ femeile ]n vorbele b[rba\ilor, nici dracu nu te mai descurc[...