„Cu limba nem\easc[ — a zis iar ]nv[\[torul — po\i umbla toat[ lumea.“ Taxele de ]nscriere ]ns[ fiind prea mari =i Herdelea neav`nd banii trebuincio=i ]n septembrie, Titu a r[mas s[
studieze acas[ ultimele dou[ clase. Pe urm[, c`nd a sosit vremea examenelor, b[g`nd de seam[ c[ taxele pentru particu-lari sunt =i mai urcate =i, nimerindu-se ca Herdelea s[ aib[ acuma mai pu\ini b[ni=ori, Titu, dup[ o ciorov[ial[ violent[, a renun\at la =coal[, mai ales c[ =i el se cam s[turase de at`ta buchiseal[ searb[d[. }ntr-un sfat de familie urm[tor apoi, a tri-umfat p[rerea fetelor: Titu s[ se fac[ notar comunal. Hot[r`rea aceasta ]ns[ a ]ntristat ad`nc pe doamna Herdelea, care ve=nic visase pe Titu preot ]n Monor, satul ei de ba=tin[, c[ci b[iatul sem[na mult cu ea, av`nd o voce prea frumoas[... P`n[ s[
plece ]ns[ Titu la cursul de notari, s-au ]n[sprit condi\iile de primire; i se ceru bacalaureatul. Herdelea atunci a propus s[
urmeze =coala normal[ =i s[ vie ]nv[\[tor ]n Pripas, ]n locul lui; p`n[ ar ie=i b[iatul, el tocmai ar ]mplini anii de pensie.
Dar Titu avea groaz[ de d[sc[lie. Mai cur`nd salahor, dec`t dasc[l... +i ]mpotrivirea lui a fost at`t de ]nver=unat[, ]nc`t nimeni n-a mai ]ndr[znit s[-i pomeneasc[ de d[sc[lie. Cu toate acestea nici degeaba nu se putea s[ stea. Era doar om ]n toat[
63
Liviu Rebreanu
firea. Cum s[ tr`nd[veasc[? L-ar lua lumea la ochi... Deci Herdelea, fiind prieten bun cu notarul din Salva, l-a convins s[
ia pe Titu ca ajutor =i practicant, d`ndu-i cas[, mas[ =i ceva de buzunar. Titu s-a dus, a stat trei luni, a lucrat mai nimic, s-a plictisit mult =i pe urm[ a venit iar acas[. }n zadar, nu-i pl[cea notariatul =i pace. +i chiar de i-ar pl[cea, ce perspective ar avea ]ntr-o carier[, f[r[ diplom[? Ar ]nsemna s[ r[m`n[ toat[
via\a practicant, un fel de j[lbar nenorocit, batjocura satelor.
Tocmai el, care era plin de ambi\ii, care sim\ea c[ poate =i trebuie s[ ajung[ cineva ]n lume... Citea cu patim[ versuri, romane. Mai ales de c`nd s-a l[sat de =coal[, a citit tot ce i-a c[zut ]n m`n[. +i, tot citind, a ]nceput =i el s[ scrie. }ntì mai pe furi=, pe urm[ mai pe fa\[ =i ]n sf`r=it cu tot dinadinsul. Iar c`nd, ]ntr-o bun[ zi, Familia i-a publicat o poezie de trei stro-fe, s-a hot[r`t definitiv, dar ]n tain[: va fi poet. Surorile lui ]l priveau ca pe un b[rbat ]nsemnat, iar p[rin\ii, de=i ]n sinea lor nu prea ]n\elegeau cum va m`nca =i ce va ]mbr[ca Titu din poezii, ]mp[rt[=eau p[rerea fetelor. Domnii din Armadia =i cu deosebire doamnele =i domni=oarele au citit cu mirare =i invi-die numele b[iatului ]nv[\[torului din Pripas sub o poezie tip[rit[. }n cur`nd tot jude\ul l-a consacrat poet. +i Titu citea =i scria mereu p`n[ noaptea t`rziu; stingea lampa, a=tepta prin
]ntuneric inspira\ia, ]njgheba c`te un vers ]n cap, aprindea repede lumina, ]l eterniza pe h`rtie... Herdelea cam morm[ia uneori c[ pr[p[de=te prea mult petrol, dar Titu, vr[jit de muza lui, nici nu voia s[ aud[ asemenea imput[ri p[m`nte=ti...
Apropiindu-se acum de Jidovi\a, se g`ndea unde s[ se duc[?
S[ se opreasc[ ]n Jidovi\a sau s[ treac[ ]n Armadia? Inima ]l
]ndemna =i ici =i dincolo. }n Armadia era fata profesorului de matematici, Valentin Dragu, domni=oara Lucre\ia, micu\[, oache=[, vis[toare. O iubea de vreo trei ani. O iubire foarte eteric[, alc[tuit[ numai din rare priviri cu ]n\eles, din suspine dese, din c`te-o str`ngere de m`n[ mai vie, din c[r\i po=tale ilustrate
=i mai ales din declara\ii timide, exprimate ]n limbajul florilor, al m[rcilor sau al culorilor. De c`te ori se ab[tea prin Armadia, 64
Ion
=i se ab[tea mai ]n toate zilele, Titu f[cea ce facea =i ]nt`lnea pe Lucre\ia. Atunci ro=eau am`ndoi, vorbeau despre mersul vremii, se priveau =i apoi t[ceau. „T[cerea spune mai mult dec`t toate frazele“, ]=i zicea Titu. De altfel Lucre\ia a fost una din cauzele de c[petenie ale chem[rii lui poetice. Versurile din Familia pream[reau tocmai frumuse\ea ochilor ei verzi...
Dar =i ]n Jidovi\a avea pe nevasta ]nv[\[torului Lang. }nv[\[-
torul era ovreu, iar nevast[-sa unguroaic[. Veniser[ de cur`nd la =coala statului =i nu =tiau o boab[ rom`ne=te. Ovreii din Jidovi\a s-au apucat prea t`rziu s[ practice patriotismul cel nou
=i rupeau at`t de prost limba oficialit[\ii ]nc`t nici ungurii cei mai binevoitori nu-i puteau ]n\elege. So\ii Lang deci au fost bucuro=i c`nd au cunoscut pe Titu, singurul om cu care puteau vorbi mai ca lumea. B[rbatul era be\iv =i petrecea mai ]n toate nop\ile prin c`rciumile din Jidovi\a sau prin cele din Armadia. Femeia, dr[gu\[, cochet[, se plictisea grozav. Oamenii povesteau c-ar fi avut c`teva aventuri de dragoste prin Ma-ramure=, unde a tr[it ]nainte de a sosi ]n Jidovi\a. Lui Titu mai ales din pricina aceasta ]i pl[cea =i umbla s-o cucereasc[. De=i ofta dup[ Lucre\ia, r`vnea mult =i o iubire pasionat[. Dar nu prea =tia cum trebuie cucerit[ o femeie =i de aceea ]i era fric[
s[ nu se fac[ de r`s ]n fa\a unguroaicei. C`t a dorit d`nsul =i n-a fost ]n stare s[ cucereasc[ nici m[car o fat[ din Pripas, cu toate c[ i se scurgeau ochii dup[ unele. Sim\ea ]ns[ c[ doamna Lang ]l simpatiza =i aceasta ]i d[dea imbold s[ st[ruiasc[.
Ajunse aproape de Jidovi\a. Pe drum ghetele i se pr[fuiser[; se opri =i le =terse cu o batist[ murdar[, adus[ ]nadins pentru treaba aceasta. }i pl[cea s[ se ]nf[\i=eze totdeauna curat, cu at`t mai mult c`nd b[nuia c[ are s[ ]nt`lneasc[ pe cine-i era drag. Scoase din buzunar o oglind[, ]=i potrivi bufan\ii lava-lierei, ]=i netezi frizura =i-=i picur[ pe piept pu\in parfum ca s[
nu miroase a sudoare. }n vremea c`nd se aranja lu[ hot[r`rea definitiv[: va r[m`ne ]n Jidovi\a.
So\ii Lang st[teau ]n casa hahamului, ]n fund. Din curte intrai ]n tind[, apoi venea ]n st`nga =i ]n dreapta c`te o 65
Liviu Rebreanu
odaie. Cea din st`nga ]l interesa mai mult pe Titu. Acolo era dormitorul.
B[tu la tind[. Nu r[spunse nimeni. „Te pomene=ti c[ n-o fi acas[“, se g`ndi Titu ap[s`nd clan\a.
U=a se deschise. Intr[ ]nceti=or. Tinda era cam ]ntunecoas[.
}n dreapta, u=a od[ii care slujea de sufragerie, salon =i birou era dat[ la perete. }n[untru nimeni. Avu o tres[rire de bucurie g`ndindu-se c[ g[se=te acas[ numai pe doamna Lang, care obi=nuia s[ stea dup[-amiazi tr`ntit[ pe pat, citind romane de dragoste, vis[toare ca o cad`n[ din panorame. Se apropie de u=a dormitorului ]n v`rful picioarelor =i cioc[ni u=or. Nici un r[spuns. „O fi dormind“, ]=i zise Titu, cu mintea aprins[ brusc de o droaie de speran\e =i planuri, b[t`nd iar[=i mai tare.
— Cine-i? murmur[ un glas somnoros, r[gu=it =i gros.
— Eu, eu, r[spunse t`n[rul, nemul\umit, recunosc`nd vocea so\ului.
— A, tu e=ti, Titule? Intr[, drag[! urm[ glasul din[untru mai
]nviorat pu\in.
Titu intr[ am[r`t. }ntr-o clipire i se suplberaser[ toate ]nchipuirile: c[ va g[si pe iubita lui cu somnul ]n gene, c[ va pro-fita de ocazie =i o va s[ruta pe ochi, s[-i fure visurile, pe buze, s[-i soarb[ g`ndurile... =i poate chiar mai mult.
— E=ti singur? ]ntreb[ d`nsul rotindu-=i ochii prin odaie.
— Singur, dragul meu, g`ng[vi ]nv[\[torul, c[sc`nd. Nevast[-mea s-a dus ]n plimbare p`n[-n Armadia, s[ cumpere nu =tiu ce... Sunt obosit, drag[ prietene, de nici nu-\i ]nchipui.
Azi-noapte am f[cut un chef monstru cu solg[bir[ul, cu popa din Runc, cu doctorul Filipoiu, cu profesorul Oancea =i ]nc[
c`\iva care au venit mai pe la spartul t`rgului de nici nu mi-i mai amintesc. Tocmai pe la =apte diminea\a ne-am desp[r\it, la ber[ria Rahova, dup[ ce cutreierasem vreo cinci c`rciumi...
}n sf`r=it ceva colosal!... +i mi-e un somn!...
