„Iubirea e un lucru ginga= — zicea ea melancolic — =i se sfarm[

dac[ o atingi cu ]ndemnuri gr[bite.“ De Pintea ]=i aducea 86

Ion

aminte mai ales c[ e cu vreo dou[ degete mai scund ca d`nsa, care avea oroare de b[rba\ii mici. Apoi, ]n vreme ce teologul o bombarda cu scrisori, a f[cut cuno=tin\a unui t`n[r ]nalt, sfios, delicat =i frumos, student ]n medicin[, Aurel Ungureanu.

S-au v[zut ]ntìa oar[ la balul studen\ilor, ]n Armadia; ]n vacan\a Cr[ciunului a venit ]n Pripas de patru ori, ]n vacan\a Pa=tilor de zece ori, iar acuma, ]n vacan\a mare, aproape ]n fiecare zi. Din ]nt`lnirile dese apoi s-a ]nfiripat o iubire cu at`t mai pre\ioas[ pentru Laura, cu c`t Aurel se mul\umise numai s[-i str`ng[ m`na ceva mai puternic =i s[-i apese pe degetul mijlociu ceea ce, ]n limbajul ]ndr[gosti\ilor, voia s[ zic[ „te iubesc din fundul inimii“.

}ndat[ ce iubirea pentru Aurel Ungureanu s-a limpezit ]n sufletul Laurei, scrisorile st[ruitoare ale lui Pintea au ]nceput s-o plictiseasc[. I se p[rea c[ ]i p[teaz[ dragostea pe care dorea s-o p[streze neprih[nit[ numai medicinistului. Spre a-i da o dovad[ deosebit[ de sinceritate, i-a m[rturisit la Pa=ti c[

Pintea ]i bate capul cu r[va=ele de iubire. Aurel cuno=tea bine pe Pintea de prin liceu, s-a z[p[cit =i a zis tulburat:

— Pintea, m[ rog, e un b[iat tare cumsecade... tare... tare...

Laura a ]n\eles c`t trebuie s[-l doar[ descoperirea aceasta

=i nici nu i-a mai pomenit de d`nsul, iar c`nd Aurel o ]ntreba, r[spundea cu o indiferen\[ zdrobitoare, din care s[ poat[ citi c[ inima ei este numai a lui ]n vecii vecilor...

B[tr`nii ]ns[ nu cinsteau deloc sentimentele Laurei. V[z`nd scrisorile din ce ]n ce mai aprinse ale teologului, ]ntì se g`ndir[

=i apoi spuser[ pe fa\[ c[ omul care scrie cum scrie Pintea trebuie s[ fie foarte bun. Li-era drag, f[r[ s[-l fi v[zut vreodat[, =i simpatia lor pentru el cre=tea cu c`t se ]nfl[c[ra pasiunea lui ]n scrisorile c[tre Laura.

— Bine ar fi de-ar fi ceva serios, ofta din ce ]n ce mai des d[sc[li\a.

— Ei, Doamne, unde-i norocul s-o ia un fecior a=a de seam[! ad[uga ]nv[\[torul cu un plesc[it de limb[, semn de mare mul\umire.

87

Liviu Rebreanu

Pe Laura o revoltau g`ndurile b[tr`nilor, mai ales c[ veneau totdeauna dup[ t`nguiri ]ndelungate despre s[r[cie, despre nesiguran\a cu casa, despre greut[\ile vie\ii, f[r[ num[r, despre vremile materialiste... C`nd ajungeau la „vremile materialiste“, fata se sup[ra mai r[u, sim\indu-se lovit[ cu propri-ile ei arme. Pl`ngea, blestema, se ]nchidea ]n salon =i, m`ngìndu-se c[ sufer[ pentru Aurel, ]l ]ndr[gea =i mai mult.

Ghighi, care adora pe sor[-sa, r[m`nea s[ \in[ piept p[rin\ilor, sleia toate argumentele ]mpotriva teologului, p`n[ ce sf`r=ea

=i ea ]n lacrimi. Atunci Laura o chema s[ mai boceasc[ pu\in

]mpreun[, s[-=i bat[ joc de scrisorile lui Pintea =i apoi s[ se r[coreasc[ vorbind despre Aurel...

Scrisoarea a optzecea a lui Pintea ]ns[, sosit[ la c`teva zile dup[ ce Belciug dojenise pe Ion ]n biseric[, era adresat[

b[tr`nilor =i cerea pentru totdeauna m`na dr[g[la=ei lor Laura, cu adaosul c[, ]n cazul unui r[spuns favorabil, ]=i va lua voie s[ vin[ ]n persoan[ spre a auzi cuv`ntul fericirii din gura ei =i a lor. Senza\ia cea mare se afla totu=i ]n post-scriptum, unde spunea: „Cred de prisos s[ v[ amintesc c[ chestiunile materiale ]mi sunt cu totul str[ine =i indiferente. Prea Sfin\ia sa episcopul mi-a =i desemnat o parohie bun[ ]n S[tmar, a=a ]nc`t vom fi la ad[post de grijile vie\ii de toate zilele.“ Aceasta ]nsemna, nici mai mult, nici mai pu\in, c[ Pintea dore=te s[ ia pe Laura f[r[ zestre.

— }n sf`r=it, te-a b[tut norocul! strig[ Herdelea fericit. Vestea asta merit[ o b[utur[. Ce zici, nevestic[?

— S[ dea Dumnezeu s[ fie ]ntr-un ceas bun! l[crim[

d[sc[li\a, mestec`nd mi=cat[ ]n tocana ce se perpelea pe foc.

}nv[\[torul scormoni ]ndat[ o sticl[, o cl[ti cu ap[ =i plec[

m`ndru la Avrum dup[ rachiu, dar =i pentru a-i ]mp[rt[=i bucuria cea mare.

Pe Laura scrisoarea a uimit-o at`t de cumplit c[, p`n[ ce a ie=it Herdelea, n-a putut scoate nici o vorb[. C`nd ]ns[ s-a dez-meticit, i s-a p[rut c[ vede deodat[ pe Aurel privind-o trist =i cu imputare. Ochii i s-au umplut de lacrimi =i a strigat ]ndurerat[: 88

Ion

— Nu m[ m[rit! Nici s[ nu v[ g`ndi\i c[ am s[-mi leg via\a de un...

Ghighi, care a=tepta doar s[ deschid[ Laura focul, a s[rit numaidec`t s[ l[mureasc[ d[sc[li\ei c[ m[riti=ul acesta ar fi o nenorocire nemaipomenit[, pentru c[ Laura ur[=te pe Pintea, pentru c[ Pintea e mai mic dec`t Laura...

Doamna Herdelea se uit[ la ele mirat[. Dar c`nd a ]n\eles, a izbucnit ca o leoaic[:

— Apoi crede\i voi c[ are s[ v[ lase cineva s[ da\i cu piciorul norocului?... C[ vou[ v[ arde de nebunii =i de blestem[\ii, ]n loc s[ v[ mai g`ndi\i =i la greut[\ile cu care ne zbatem... Mìne-poimìne e =i nebuna cealalt[ de m[ritat...

D-apoi zestre de unde crede\i s[ lua\i?

— Ei, parc[ toat[ lumea-i ca Pintea, s[ se uite numai la zestre! zise repede Ghighi.

— M[ mir c[ nu vi-i ru=ine s[ min\i\i cu at`ta sfruntare...

Apoi da, carul vostru e ]ntr-o roat[, pute\i umbla dup[ cai verzi pe pere\i... V[ ]nchipui\i c[ oamenii de treab[ se uit[ la sindrofiile =i la luxurile voastre... Alta ar fi s[rit cu am`ndou[

mìnile, tic[loaso, =i ar mul\umi lui Dumnezeu c[ i-a trimis acas[ norocul! Tu umbli dup[ mofturi =i dr[cii... Obraznico =i neru=inato!...

— Po\i s[ m[ oc[r[=ti c`t vrei, dar nu m[ m[rit! repet[ Laura cu o lini=te trist[ de martir[, care pe maic[-sa o ]nfuria =i mai r[u.

}n odaia de al[turi Titu, smulg`ndu-=i mereu p[rul pentru a stoarce din creieri o rim[, r[cni deodat[ desperat:

— Ave\i s[ m[-nnebuni\i cu at`tea \ipete! Am ajuns s[ nu mai pot lucra nici ziua, nici noaptea... ]mi zdrobi\i viitorul cu g[l[gia!

C`nd se ]ntoarse Herdelea de la Avrum, care-l felicitase =i se ]ns[rcinase s[ vesteasc[ tuturor c[ domni=oara Laura se m[rit[, auzi din uli\[ cearta.

— Uite ce fat[ ne-a dat Dumnezeu! Uite =i bucur[-te =i m[n`nc-o fript[! ]l ]nt`mpin[ d[sc[li\a. Dumneaei nu vrea s[

se m[rite cu un biet pop[, auzi? Domni=oarei ]i trebuie doftori, baroni, poate chiar un ]mp[rat!...

89

Liviu Rebreanu

Laura nu spusese c[ nu-i trebuie pop[, dar doamna Herdelea ]i ghicise g`ndul. }n sufletul ei fata ]=i zisese de multe ori c[ ]ntre un doctor =i un pop[ e o deosebire ca ]ntre cer =i p[m`nt, cerul fiind doctorul, iar popa fiind p[m`ntul. P[rerea aceasta a avut-o ]nainte de a cunoa=te pe Aurel, iar acuma devenise convingere.

Cearta se ]n[spri a=a de r[u, c[ Titu fu nevoit s[ renun\e la munca poetic[ =i s[ asculte discu\ia din ce ]n ce mai aprins[.

B[tr`nii dovedeau fetelor c[ Aurel Ungureanu e o pu=lama ca-re-=i pierde vremea f[c`nd curte Laurei, f[r[ s[-i treac[ m[car prin minte s-o ia de nevast[; =i chiar de ar fi om de treab[ =i ar avea g`nduri serioase, tot nu le-ar putea ]nf[ptui dec`t peste vreo cinci ani, c`nd va termina studiile, dac[ le va termina, =i

]nc[ =i atunci va pretinde ceva zestre, iar de nu-i vor putea da nimic, ]i va ]ntoarce spatele repede-repede. Pintea ]ns[ e om chibzuit, cu cariera deschis[, f[r[ preten\ii, sincer =i cinstit, dispus s-o ia chiar f[r[ c[ma=[, fiindc[ o iube=te aievea. Dac[