+-apoi chiar dac[ ne-ar da-o, nu uita c[ a notarului e stricat[
=i nici n-are arcuri. Ne-am face de minunea lumii tr[g`nd ]n Armadia, la bal, ]ntr-o hodoroag[ de c[ru\[ ca a notarului!...
Judecata lui Titu mul\umi pe to\i =i ]n cur`nd afacerea cu popa se stinse...
Dup[ cin[ ie=ir[ iar ]n pridvor. Luna tocmai se ivea m`ndr[
=i rece de dup[ un deal, ]ntinz`nd o p`nz[ alb[ de lumin[
peste sat. Stelele lic[reau sfioase pe cerul v`n[t-]nchis.
C`ntecele re]ncepur[, ]ntì fricoase, apoi tot mai r[sun[toare.
Ion al Glaneta=ului veni ]n capul gol =i se ]nfipse ]n poart[, s[ aud[ mai bine cum horesc domnii.
}ntr-o pauz[, Laura, amintindu-=i de ispr[vile fl[c[ului, murmur[:
— Spune, Ioane, adev[rat, \i-e drag[ \ie Anu\a?
Ion =ov[i, z`mbi ]ncurcat:
— De, domni=oar[, mi-e drag[... Adic[ de ce s[ nu-mi fie drag[?
Laura vru s[-i spuie c[ Ana e mai ur`\ic[ dec`t Florica, dar se r[zg`ndi =i t[cu.
— Bine zice el, ad[ug[ Herdelea. Ana-i fat[ foarte bun[...
— P[cat numai c[ are tat[ tic[los, observ[ d[sc[li\a.
— A=a-i, doamn[, morm[i fl[c[ul. Dar mie nu-mi pas[ de tat-s[u... Cu tat-s[u am eu s[ m[ ]nsor?
76
Ion
Pe uli\[ trecu o calea=c[ elegant[, ]n goana cailor.
— Cine-o fi? =opti Ghighi vis[toare.
T[ceau acum to\i. }n G`rla Popii, peste drum, or[c[iau broa=tele. Cìnele st[tea lungit ]n mijlocul uli\ei. Din sat porni un c`ntec vesel de fluier, at`t de vesel ]nc`t lumina alb[ parc[
tremura de pl[cere... Deodat[ Ion oft[ lung =i, ]mbr[\i=`nd cu o iubire p[tima=[ p[m`nturile adormite, ]ng`n[ ca =i c`nd ar fi vorbit cu sufletul s[u:
— Ce s[ fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!... Trebuie!...
77
CUPRINS
Liviu Rebreanu
Capitolul III
I U B I R E A
1
Belciug r[m[sese v[duv din primul an al preo\iei. }=i iubise mult nevasta =i pierderea ei i-a ]n[crit sufletul. Era boln[vicios
=i at`t de jig[rit c[, v[z`ndu-l, te ]ntrebai: cum de-=i mai poate
\inea via\a? C`nd apoi a z[cut c`teva luni la spitalul din Cluj, unde medicii i-au scos un rinichi, toat[ lumea i-a pus cruce. +i totu=i, slab, galben, pr[p[dit cum era, hr[nindu-se mai mult cu lapte =i ou[, tr[ia =i se ]nver=una parc[ =i-ar fi pus ]n g`nd s[
]groape el tot satul. V[duvia =i str[=nicia i-au dob`ndit faima de sf`nt. Veneau la d`nsul oameni =i din al cincilea jude\, s[ le citeasc[ sau s[-i spovedeasc[. |[ranii ]l respectau mai ales pentru c[, de c`nd i-a murit preoteasa, nimeni nu l-a sim\it umbl`nd dup[ femei. Al\i popi, chiar mai b[tr`ni ca d`nsul, ]=i luau \iitoare tinere, care s[ le ]ndulceasc[ v[duvia. Belciug, pentru a-i g[ti de m`ncare =i a-i deretica prin cas[, avea pe baba Rodovi-ca, at`t de vestit[ ca evlavioas[ ]nc`t ea fr[m`nta ]ntotdeauna prescurile; ]ncolo dou[ slugi la vite =i ]n ograd[...
Dar preotul mai era =i o fire ]nc[p[\`nat[. Orice contrazicere ]l ]nt[r`ta =i chiar ]l chinuia. Zile =i uneori s[pt[m`ni
]ntregi ]l rodea un cuv`nt sau o privire nepl[cut[. Dac[ doreai s[-\i fac[ vreun bine, trebuia s[-i ceri s[-\i fac[ r[u.
Acuma Herdelenii =i Ion nu-l l[sau s[ se odihneasc[. Se
]nfuria ]n sine c`nd pe ]nv[\[toare, c`nd pe feciorul Glaneta=ului. Dac[ familia Herdelea n-ar fi luat partea lui Ion, s-ar fi potolit singur. B[t[ile ]ntre fl[c[i fac doar parte din programul multor duminici =i s[rb[tori. A=a ]ns[ ]nt`mplarea lua
]n ochii lui o ]nf[\i=are provocatoare. Se sim\ea obligat s[ se apere. }i p[rea r[u c[ dasc[lul nu se ar[ta sup[rat dup[ cioc-nirea de deun[zi. Aceasta ]l silea s[-=i ascund[ =i el m`nia.
78
Ion
