]n ograd[. Se ]nfior[ de emo\ie. Pe o banc[, sub pomi, al[turi de Herdelea, =edea Aurel. }ntr-o clipire fata fu l`ng[ ei.

— Erai aici =i nici nu ne-ai dat de =tire, domnule Ungureanu! ]i zise ]ntinz`ndu-i m`na cu o imputare cochet[. Toate fetele te a=teptau... Nu e=ti deloc dr[gu\ =i sunt sup[rat[ pe dumneata...

Aurel se scul[ z[p[cit de sfial[, ro=indu-se =i b`lbìnd:

— Am stat pu\in de vorb[ cu domnul ]nv[\[tor.

Laura avu o tres[rire. Ce-ar fi, dac[ tat[l ei i-ar fi spus ceva de Pintea? Se uit[ cercet[toare la Herdelea care z`mbea =iret, la Aurel care se muta de pe un picior pe altul, mereu mai ]ncurcat, cu un sur`s silit =i caraghios... „I-a spus!“ ]=i zise ea

]ncrunt`ndu-se o clip[ la Herdelea. Dar apoi ]=i ad[ug[: „Nu-mi mai pas[! Bine c-a venit! Am s[-i explic eu!“ +i ]nf[=ur[ pe Aurel ]ntr-o privire cald[, dr[g[stoas[, chem`ndu-l:

— Acuma vino, nu mai ]nt`rzia! E=ti a=teptat!...

Aurel Ungureanu era un t`n[r de vreo dou[zeci =i trei de ani, b[iatul unui \[ran ]nst[rit din Teaca, cu fa\a osoas[, cu p[rul negru foarte aspru, cu ni=te mìni mari =i palme ve=nic umede, cu mi=c[ri st`ngace parc[ s-ar teme s[ nu fac[ vreo gaf[, c[ut`nd s[ se arate bine crescut, ]mbr[cat bine, dar hainele st`nd pe el parc[ ar fi de c[p[tat. }=i petrecea toate vacan\ele prin Armadia, unde mamele ambi\ioase ]ncercau s[-l arvuneasc[ pe seama fetelor lor pentru c`nd va ie=i doctor...

Toat[ sindrofia ]l primi cu ]nsufle\ire, iar Ghighi ]i aduse ]ndat[

cafeaua cu lapte ce i-o p[strase, av`nd grij[ s[-i pun[ sm`nt`n[

de dou[ degete, deoarece Laura observase c[-i place mult.

De altfel studentul venea cu o veste mare: data „balului din octombrie“ a fost am`nat[ pentru mijlocul lui noiembrie, din pricin[ c[ l[utarii erau angaja\i p`n[ atuncea ]n alte p[r\i.

— Chiar azi am trimis invita\iile cu po=ta... Toat[ ziua am scris adrese, de aceea am =i ]nt`rziat... M[ g`ndisem s[ aduc 100

Ion

chiar eu invita\ia dumneavoastr[ — ad[uga c[tre Laura —, dar pe urm[ mi-am zis c[-i mai potrivit s[ vie prin po=t[...

mai oficial...

— Mai bine f[ceai dac[ o aduceai... Cel pu\in am fi v[zut programul!...

Aurel, ca „aranjor“, le dest[inui toate am[nuntele progra-mului pe care fetele le g[sir[ minunate. Ca s[ fie dr[gu\, medicinistul profit[ de ocazie =i le ceru s[-i rezerve fiecare c`te o tur[ de vals, cel mai pu\in. Propunerea produse mare emo\ie.

Elvira hot[r]:

— Eu zic a=a: ]ntìa tur[ s[ \i-o dea Laura... Tu vrei, Laura drag[?

— Dac[ crede\i voi? se ro=i Laura bucuroas[.

— De asemenea =i cadrilul al doilea...

C`nd auzi de cadrilul al doilea, adic[ al ]ndr[gosti\ilor, Laura se ]mb[t[ de fericire =i r[spunse doar cu o ]nclinare din cap plec[ciunii studentului... Elvira ]mp[r\i tuturor cu dreptate c`te o tur[, iar fetele, ]n semn de mul\umire, ]i oprir[ ei cadrilul

]ntì, cu condi\ia s[ aib[ vizavi pe Laura...

— Acum e vremea s[ plec[m, c[ci se ]nsereaz[! curm[ Elena planurile ce se ]n=irau nesf`r=ite asupra toaletelor, dansurilor, cavalerilor...

Se urnir[ deodat[ cu to\ii. Laura le mai zise s[ nu se gr[beasc[, dar numai cu jum[tate gura. N[dejdea ei era drumul cel vechi, unde va putea r[m`ne ]n patru ochi cu Aurel.

— S[ nu merge\i departe c[ acu=i se ]ntunec[! strig[ Herdelea dup[ Laura =i Ghighi care porniser[ s[-=i ]ntov[r[=easc[

prietenele.

O luar[ pe drumul cel vechi, care e mai cu cotituri bine-venite pentru perechile ]ndr[gostite, dornice de singur[tate.

Laura r[mase mai ]n urm[ cu Aurel, iar celelalte, ghicindu-i dorin\a, c[utau s[ se dep[rteze c`t mai mult.

Mergeau al[turi, cu pa=i lene=i, vorbind de lucruri indiferente, ]n care doar c`te o vorb[ fricoas[ amesteca ceva din sim\irile lor. Studentul ]=i imputa c[, dup[ o curte s`rguincioas[

de aproape un an, n-a fost ]n stare m[car s-o s[rute o dat[.

101

Liviu Rebreanu

Sfiala aceasta ]l sc[dea ]n ochii s[i proprii, zic`ndu-=i c[ numai nerozii pot s[ fie at`t de lipsi\i de m`ndrie b[rb[teasc[.

Laura, mai ales de c`nd cu scrisoarea ultim[ a lui Pintea, avea nevoie de o dovad[ a iubirii lui, care s[-i umple inima =i s[-i limpezeasc[ a=tept[rile... Cu toate acestea n-aveau curajul s[-=i deschid[ sufletele. Aurel ]i explica deosebirea dintre grùl de toamn[ =i cel de prim[var[ =i ea ]l asculta str[lucitoare de mul\umire.

Celelalte fete le-o luaser[ ]nainte cu vreo sut[ de pa=i, g[l[-

gioase, vesele de r[sunau c`mpurile. Apoi veni o cotitur[

brusc[ =i mai lung[, care le acoperi. „Acu-i acu!“ se ]mb[rb[ta Aurel frec`ndu-=i mìnile.

— Iat[-ne singuri... singuri! murmur[ Laura oprindu-se parc[

f[r[ s[ vrea. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopse=te nourii, ca ]ntr-o baie de s`nge...

— Da... minunat... e... e... b`lbì t`n[rul apropiindu-se de ea.

Se uitar[ un r[stimp la soarele ro=u din care nu se mai vedea dec`t o gean[ furioas[. Priveau cu at`ta ]ncredere ca =i c`nd de lumina aceasta ar at`rna toat[ fericirea. Laura, cople=it[ de emo\ie, ]=i l[s[ capul pe um[rul lui, cu buzele umede ]ntrede-schise ]ntr-o a=teptare dureroas[, cu pieptul fr[m`ntat. +i Aurel, tulburat deodat[, atinse cu buzele obrazul ei ]mbujorat, repede, aproape speriat. Se desp[r\ir[ ]ns[ ]ndat[, parc[ apropierea i-ar fi ]ngrozit pe am`ndoi. Se oprir[ o clip[ ru=ina\i =i apoi pornir[

iar ]nainte, t[cu\i, mai nem`ngìa\i =i mai nedumeri\i.

La cotitura drumului d[dur[ peste Titu, ]nconjurat de toate fetele, nec[jit, strig`nd ]ntruna:

— L[sa\i-m[ ]n pace, v[ rog!... V[ rog!... Am de lucru... N-am vreme de prostii!...

Ceata ]=i urm[ calea, las`nd pe Titu ]n marginea =an\ului, a=ezat pe o lespede de piatr[, cu ochii c`nd spre cer, c`nd spre P[durea Domneasc[ din fa\[. Fetele ]ntorceau mereu capul s[ vad[ cum face Titu poeziile.

Acuma Aurel ]ntindea pa=ii ca =i c`nd i-ar fi fost ru=ine s[

mai r[m`n[ ]n urm[. Aceea=i sfial[ se ]ncuibase =i ]n sufletul 102

Ion