R[m`nea totu=i hot[r`t s[ pedepseasc[ pe Ion, m`ngìndu-se c[ o parte se va r[sfr`nge, m[car indirect, asupra ]nv[\[torului...
Miercuri seara, c`nd, ca de obicei, fl[c[ii s-au str`ns ]n fa\a c`rciumii s[ mai stea de vorb[, s-a f[cut pace ]ntre Ion =i George, ]nc`t =i-au dat m`na. Pentru un fleac de b[taie nu se poate s[ fie sup[ra\i ni=te oameni de treab[. A doua zi Toma,
]ndemnat de George, s-a dus iar la Belciug s[-l roage frumos s[ ierte pe al Glaneta=ului.
Aceasta a pus v`rf la toate. P`n[ acum mai =ov[ise, c[ci ]nc[
nu probozise nominal pe nimeni ]n biseric[. Totdeauna vorbea, pov[\uia, amenin\a sau dojenea de pe amvon numai ]n general.
Interven\ia ]mp[ciuitoare a lui Toma ]ns[ l-a hot[r`t definitiv.
+i astfel duminica urm[toare, rezemat cu cotul de un sfe=nic
]mp[r[tesc, cum avea d`nsul obiceiul s[ predice, dup[ ce pov[\ui pe oameni s[ mai d[ruiasc[ din c`nd ]n c`nd c`te ceva pentru biserica cea nou[ ale c[rei lucr[ri vor ]ncepe ]n cur`nd, vorbi de cei ce st`rnesc vrajba ]ntre s[teni, ispiti\i =i m`na\i de Necuratul. Apoi, oprindu-se pu\in, d[du ca pild[ de ]nvr[jbire pe feciorul Glaneta=ului. Toat[ lumea ]ntoarse capul, ca la comand[, spre Ion care se f[cu galben, puse ochii ]n p[m`nt, tremur`nd de ru=ine, sim\ind privirile celorlal\i cum ]l sfrede-leau, ne]ndr[znind nici m[car s[ se mi=te pe loc. Popa urm[
din ce ]n ce mai aspru, numindu-l capul tuturor relelor din sat, pomeni despre b[taia de la Avrum =i de altele mai de demult
=i, cu ochii ridica\i spre tavanul bisericii de lemn, ]l amenin\[
cu m`nia lui Dumnezeu aici =i dincolo de moarte.
Dojana preotului ]l =fichiuia ca un bici de foc. Numai tic[lo=ii sunt astfel lovi\i ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar el de ce e tic[los? Pentru c[ nu se las[ c[lcat ]n picioare, pentru c[ vrea s[ fie ]n r`ndul oamenilor? }i ardeau obrajii =i tot sufletul de ru=ine =i de necaz... A=tept[ un prilej, c`nd ispr[vi popa predica, ie=i afar[, se duse glon\ acas[, se lu[ la har\[ cu tat[l s[u, pentru cine =tie ce, =i pe urm[ porni, fierb`nd, spre Jidovi\a, unde intr[ de-a dreptul ]n c`rciuma Zim[lei. B[u toat[ ziua.
Cel pu\in dac[ popa l-a f[cut netrebnic ]n biseric[, s[ fie cu 79
Liviu Rebreanu
adev[rat netrebnic. Se pl`nse de necinstea ce-a ]ndurat-o tuturor \[ranilor de prin ]mprejurimi care se adunau duminica
]n Jidovi\a, singurul sat ovreiesc din toat[ \ara, a=ezat la o
]ncruci=are de drumuri, av`nd o fabric[ de spirt =i ]n fiecare cas[ c`te o cr`=m[. Mai spre sear[, c`nd rachiul ]i amor\i de tot sim\irea, se l[ud[ c[ n-are s[ se lase p`n[ nu va lua pe Ana de nevast[, numai ca s[-i arate el popii c[, dac[-i la adic[telea, nu-i pas[ lui de nimeni ]n lume. }n cele din urm[ se lu[ la har\[ cu un fl[c[u din Parva, care, fiind treaz, ]l b[tu m[r.
A doua zi, dezmeticindu-se din be\ie =i din aiureala probo-zeniei, ]i p[ru r[u c[ =i-a cheltuit b[ni=orii prin Jidovi\a =i c[
s-a jeluit str[inilor de ce i s-a ]nt`mplat. }=i zise c[ bine i-a f[cut popa, pentru c[ ]ntr-adev[r e vinovat. Adic[ ce vrea d`nsul? S[ se ]nsoare cu o fat[ care nu i-e drag[, oric`t caut[
s[ se prefac[, numai pentru c[ are avere?... }=i aminti de Florica. Ce bun[tate de fat[. +i frumoas[... +i c`t a iubit-o p`n[ ce nu i-a tr[snit prin minte g`ndul s[ ia pe Ana!... Pe Florica i-ar da-o v[dana lui Maxim Oprea cu am`ndou[ mìnile, ar fi mul\umit, ar avea copii, s-ar trudi ]mpreun[ =i poate c-ar ago-nici mai mult dec`t lùnd-o pe cealalt[...
Se puse pe munc[ mai v`rtos, ca =i c`nd s-ar fi hot[r`t s[
se ]nsoare cu fata Todosiei. Seara era fr`nt de oboseal[ =i totu=i se sim\ea mai zdrav[n ca p`n[ acuma, mai pornit s[ ]nfrunte via\a. G`ndurile ]ns[ ]l fr[m`ntau mereu. }=i zicea din ce ]n ce mai des c[, robotind oric`t, nu va ajunge niciodat[ s[ aib[
=i el ceva. Vas[zic[ va trebui s[ fie ve=nic slug[ pe la al\ii, s[
munceasc[ spre a ]mbog[\i pe al\ii? Toat[ iste\imea lui nu pl[te=te o ceap[ degerat[, dac[ n-are =i el p[m`nt, mult, mult... Mìne-poimìne ]l vor cople=i poate copiii. Cu ce-i va hr[ni =i mai cu seam[ ce le va l[sa dup[ moarte? Nici barem c`t va avea el, c[ci el tot r[m`nea cu trei loc=oare, bune, rele, cum sunt... +i-l vor blestema copiii precum blestem[ =i el, ]n clipele de dezn[dejde, pe tat[l s[u, pentru c[ a irosit p[m`ntul ce l-a avut, =i pe mam[-sa, pentru c[ nu i s-a ]mpotrivit.
80
Ion
Umbla pe uli\[ cu ochii ]n jos =i parc[ nu mai ]ndr[znea s[
se uite ]n fa\a oamenilor. }=i ]nchipuia c[ ar ]nt`mpina numai priviri comp[timitoare, care l-ar nec[ji, sau batjocoritoare, care l-ar ]nfuria. Zenobia, tr[g`nd cu urechea pe ici =i pe dincolo, ca toate femeile, auzea =i-i spunea c[ lumea vorbe=te c-ar fi mai bine s[ se ast`mpere cu Ana, care nu-i de nasul lui. Vorbele acestea ]l m`niau =i-l ]nc[p[\`nau ]ntì, apoi ]l mole=eau.
Uneori se g`ndea c[ numai de la George pornesc zvonurile rele. }ntr-o sear[ a alergat ca un nebun s[-l bat[. Dac[-l ]nt`lnea poate c[-l omora. I-a r[mas ]ns[ ]n inim[ un fel de sfial[ fa\[
de feciorul lui Toma Bulbuc. }l ocolea ca s[ nu dea ochii cu d`nsul. I se p[rea c[ George are o bucurie ascuns[ ]n privire, pentru c[ din pricina lui a fost umilit. Cu c`t vorbele lui erau mai bune =i mai bl`nde, cu at`t ]l a\`\au mai tare.
Nu se mai ducea seara pe la Ana, cum obi=nuia ]nainte de pozn[. C`nd a aflat ]ns[ c[ ]n schimb George a ]nceput s[ dea t`rcoale fetei, l-a cuprins o m`nie mare, a tr`ntit =i a suduit toat[
ziua, s-a certat cumplit cu Glaneta=u =i era c`t pe-aci s[-l sno-peasc[ pentru c[ l-a f[cut f[r[ noroc, iar pe urm[ a b[ut singur, t[cut =i posomor`t, o cup[ de rachiu, la Avrum, pe prisp[. }i venea s[ turbeze g`ndindu-se c[ p[m`nturile lui Vasile Baciu vor ]nmul\i averea lui George, iar el va r[m`ne tot calic, mai r[u chiar dec`t o slug[...
Se ]nt`lnea cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. }i d[dea bine\e ca oricine. Fata avea un sur`s dureros pe buze... Poate c[ nici ea nu-l mai vrea! Poate c[ dragostea ei a fost numai o ]nchipuire a lui? Mai ales c[ acum, de la o vreme ]ncoace, Vasile Baciu prea ]l ]mbulzea cu prietenia, ceea ce putea ]nsemna c[ nu-i mai pas[ de d`nsul...
Apoi, ]ntr-o s`mb[t[ seara, a stat primprejurul c`rciumii, cu fl[c[ii, p`n[ pe la miezul nop\ii. Era foarte vesel; singur nu-=i d[dea seama de ce. C`nta din frunz[, iar ceilal\i chiuiau =i trop[iau. Dintre zecile de glasuri, Ion parc[ auzea numai pe al lui George, aspru =i r[gu=it, ca de coco= b[tr`n. }n ]ntunericul cenu=iu ]l vedea ca ziua, burduhos, \op[ind greoi, printre 81
Liviu Rebreanu
ceilal\i... I se p[ru at`t de caraghios, ]nc`t ]l umfla r`sul... C`nd s-au desp[r\it, l-a p`ndit unde se duce? George a trecut prin fa\a casei lui Baciu, s-a uitat pu\in, a fluierat scurt ca =i c`nd ar fi ]ntrebat ceva, apoi, neprimind r[spuns, =i-a urmat calea ]n mers leg[nat
=i lene=... Inima lui Ion zv`cni s[lbatic de bucurie. Suspin[ u=urat
=i se hot[r] s[ intre la Ana, s[-i mul\umeasc[ =i s[-i cear[ iertare.
Totu=i trecu pe dinaintea casei f[r[ s[ se opreasc[. O lu[ pe Uli\a din dos, gr[bit, ]nfierb`ntat de bucurie, =i intr[ ]nceti=or ]n ograda v[duvei lui Maxim. Doi cìni ciob[ne=ti, c`t ni=te vi\ei, h[m[ir[
de dou[ ori, ]l recunoscur[ =i se gudurar[ la picioarele lui. Se apropie tiptil de fereastr[, plec`ndu-se ca s[ nu-l vad[ cineva din[untru, =i b[tu cu degetul ]n geam de trei ori, u=or, ca o ar[tare.
