Scrisoarea a optzecea a lui Pintea ]ns[, sosit[ la c`teva zile dup[ ce Belciug dojenise pe Ion ]n biseric[, era adresat[
b[tr`nilor =i cerea pentru totdeauna m`na dr[g[la=ei lor Laura, cu adaosul c[, ]n cazul unui r[spuns favorabil, ]=i va lua voie s[ vin[ ]n persoan[ spre a auzi cuv`ntul fericirii din gura ei =i a lor. Senza\ia cea mare se afla totu=i ]n post-scriptum, unde spunea: „Cred de prisos s[ v[ amintesc c[ chestiunile materiale ]mi sunt cu totul str[ine =i indiferente. Prea Sfin\ia sa episcopul mi-a =i desemnat o parohie bun[ ]n S[tmar, a=a ]nc`t vom fi la ad[post de grijile vie\ii de toate zilele.“ Aceasta ]nsemna, nici mai mult, nici mai pu\in, c[ Pintea dore=te s[ ia pe Laura f[r[ zestre.
— }n sf`r=it, te-a b[tut norocul! strig[ Herdelea fericit. Vestea asta merit[ o b[utur[. Ce zici, nevestic[?
— S[ dea Dumnezeu s[ fie ]ntr-un ceas bun! l[crim[
d[sc[li\a, mestec`nd mi=cat[ ]n tocana ce se perpelea pe foc.
}nv[\[torul scormoni ]ndat[ o sticl[, o cl[ti cu ap[ =i plec[
m`ndru la Avrum dup[ rachiu, dar =i pentru a-i ]mp[rt[=i bucuria cea mare.
Pe Laura scrisoarea a uimit-o at`t de cumplit c[, p`n[ ce a ie=it Herdelea, n-a putut scoate nici o vorb[. C`nd ]ns[ s-a dez-meticit, i s-a p[rut c[ vede deodat[ pe Aurel privind-o trist =i cu imputare. Ochii i s-au umplut de lacrimi =i a strigat ]ndurerat[: 88
Ion
— Nu m[ m[rit! Nici s[ nu v[ g`ndi\i c[ am s[-mi leg via\a de un...
Ghighi, care a=tepta doar s[ deschid[ Laura focul, a s[rit numaidec`t s[ l[mureasc[ d[sc[li\ei c[ m[riti=ul acesta ar fi o nenorocire nemaipomenit[, pentru c[ Laura ur[=te pe Pintea, pentru c[ Pintea e mai mic dec`t Laura...
Doamna Herdelea se uit[ la ele mirat[. Dar c`nd a ]n\eles, a izbucnit ca o leoaic[:
— Apoi crede\i voi c[ are s[ v[ lase cineva s[ da\i cu piciorul norocului?... C[ vou[ v[ arde de nebunii =i de blestem[\ii, ]n loc s[ v[ mai g`ndi\i =i la greut[\ile cu care ne zbatem... Mìne-poimìne e =i nebuna cealalt[ de m[ritat...
D-apoi zestre de unde crede\i s[ lua\i?
— Ei, parc[ toat[ lumea-i ca Pintea, s[ se uite numai la zestre! zise repede Ghighi.
— M[ mir c[ nu vi-i ru=ine s[ min\i\i cu at`ta sfruntare...
Apoi da, carul vostru e ]ntr-o roat[, pute\i umbla dup[ cai verzi pe pere\i... V[ ]nchipui\i c[ oamenii de treab[ se uit[ la sindrofiile =i la luxurile voastre... Alta ar fi s[rit cu am`ndou[
mìnile, tic[loaso, =i ar mul\umi lui Dumnezeu c[ i-a trimis acas[ norocul! Tu umbli dup[ mofturi =i dr[cii... Obraznico =i neru=inato!...
— Po\i s[ m[ oc[r[=ti c`t vrei, dar nu m[ m[rit! repet[ Laura cu o lini=te trist[ de martir[, care pe maic[-sa o ]nfuria =i mai r[u.
}n odaia de al[turi Titu, smulg`ndu-=i mereu p[rul pentru a stoarce din creieri o rim[, r[cni deodat[ desperat:
— Ave\i s[ m[-nnebuni\i cu at`tea \ipete! Am ajuns s[ nu mai pot lucra nici ziua, nici noaptea... ]mi zdrobi\i viitorul cu g[l[gia!
C`nd se ]ntoarse Herdelea de la Avrum, care-l felicitase =i se ]ns[rcinase s[ vesteasc[ tuturor c[ domni=oara Laura se m[rit[, auzi din uli\[ cearta.
— Uite ce fat[ ne-a dat Dumnezeu! Uite =i bucur[-te =i m[n`nc-o fript[! ]l ]nt`mpin[ d[sc[li\a. Dumneaei nu vrea s[
se m[rite cu un biet pop[, auzi? Domni=oarei ]i trebuie doftori, baroni, poate chiar un ]mp[rat!...
89
Liviu Rebreanu
Laura nu spusese c[ nu-i trebuie pop[, dar doamna Herdelea ]i ghicise g`ndul. }n sufletul ei fata ]=i zisese de multe ori c[ ]ntre un doctor =i un pop[ e o deosebire ca ]ntre cer =i p[m`nt, cerul fiind doctorul, iar popa fiind p[m`ntul. P[rerea aceasta a avut-o ]nainte de a cunoa=te pe Aurel, iar acuma devenise convingere.
Cearta se ]n[spri a=a de r[u, c[ Titu fu nevoit s[ renun\e la munca poetic[ =i s[ asculte discu\ia din ce ]n ce mai aprins[.
B[tr`nii dovedeau fetelor c[ Aurel Ungureanu e o pu=lama ca-re-=i pierde vremea f[c`nd curte Laurei, f[r[ s[-i treac[ m[car prin minte s-o ia de nevast[; =i chiar de ar fi om de treab[ =i ar avea g`nduri serioase, tot nu le-ar putea ]nf[ptui dec`t peste vreo cinci ani, c`nd va termina studiile, dac[ le va termina, =i
]nc[ =i atunci va pretinde ceva zestre, iar de nu-i vor putea da nimic, ]i va ]ntoarce spatele repede-repede. Pintea ]ns[ e om chibzuit, cu cariera deschis[, f[r[ preten\ii, sincer =i cinstit, dispus s-o ia chiar f[r[ c[ma=[, fiindc[ o iube=te aievea. Dac[
Laura se va codi =i va sc[pa ocazia norocoas[, va ]mb[tr`ni fat[ mare ca =i domni=oarele Bocu din Armadia, care au ]mplinit cincizeci de ani =i tot mai a=teapt[ vreun nebun s[ le pe\easc[, de=i ele au la spate mii=oare multe. De altfel Laura are v`rsta cea mai frumoas[. Fata, dup[ ce trece de dou[zeci de ani, ]ncepe a se ve=teji =i a se ur`\i. }nv[\[tura =i frumuse\ea nu-\i folosesc nimic, dac[ n-ai minte s[ prinzi norocul c`nd ]\i pic[... Laura, sprijinit[ viguros de Ghighi, descria ]n culorile cele mai negre pe Pintea, blestema minutul ]n care l-a cunoscut, pl`ngea =i iar declara c-ar trebui s[ fie smintit[ s[-=i
]ngroape tinere\ile al[turi de o st`rpitur[ de om pe care-l ur[=te tocmai fiindc[ a avut obr[znicia s-o cear[ ]n c[s[torie. Se ]nchina =i se jura c[ mai bine moartea dec`t Pintea. De m[ritat mai are destul[ vreme, c[ci azi fetele nu se mai m[rit[ ca alt[dat[, ]nainte de a fi deschis bine ochii ]n lume. Ea ]ns[ nu vrea s[ se m[rite niciodat[, are oroare de b[rba\i =i nici pentru Aurel nu simte, la urma urmelor, dec`t o simpatie nevinovat[ =i nici prin g`nd nu-i trece s[ fie vreodat[ so\ia lui...
90
Ion
Titu, de=i rugat ]n mai multe r`nduri s[-=i spun[ p[rerea, t[cea ca un filozof. Pe la miezul nop\ii ]ns[, v[z`nd c[ dezbate-rea nu s-ar mai ispr[vi niciodat[, interveni cu o am`nare:
— Destul acuma!... Haidem la culcare! V-a\i certat destul, mai l[sa\i =i pe mìne!
Totu=i sfada, ca o lumin[ ce moare, mai p`lpì, c`nd mai moale, c`nd mai puternic[, p`n[ c`nd Herdelea, ]nfuriat deodat[ peste m[sur[, ridic[ pumnul la Ghighi, r[cnind:
— Mar=, neru=inatelor!... Mar=, netrebnicelor...
Titu opri c[derea pumnului, lu[ bl`nd pe fete de spate =i le petrecu ]n salon, unde era patul lor, m`ngìndu-le c[ dreptatea este de partea lor =i c[ b[tr`nii nu pricep n[zuin\ele ide-aliste. Pe urm[ se ]ntoarse =i spuse grav p[rin\ilor:
— Ave\i dreptate, ce mai calea-valea, =i v-a\i g`ndit foarte bine... Ei, dar ce vre\i? Sunt tinere =i f[r[ minte... Parc[ =tiu ele ce vorbesc?... Parc[ =tiu ele ce-s greut[\ile vie\ii?...
