— Nici s[ nu-\i fie, c[ om mai ur`cios ca Belciug nu se afl[

sub soare!... Cìnos la suflet =i viclean ca dracul... A ]nceput s[ m[ sc`rbeasc[ de c`nd am v[zut c[-=i pune mintea cu fl[c[ii

=i-=i v`r[ nasul ]n sfezile voastre...

}ntr-adev[r, p`n[ deun[zi, Titu, singur din toat[ familia, p[rtinise pe preotul Belciug. Chiar c`nd p[rin\ii lui se mai ciorov[iau cu d`nsul, prietenia lor r[m`nea neatins[. Popa ]l lua cu tr[sura ori de c`te ori se ducea ]n Armadia sau la Bistri\a =i tr[geau c`te un pui de chef, oc[r`nd ]mpreun[ pe unguri, c[ci Belciug era mare na\ionalist, de=i nu se prea ar[ta a fi, de fric[

s[ nu-=i piard[ ajutorul de la stat, f[r[ de care n-ar mai fi putut tr[i ]n r`ndul oamenilor... }nver=unarea lui ]mpotriva lui Ion

]ns[ zdruncinase dragostea lui Titu. Mai ]ntì i se p[rea ne-dreapt[ =i nedreptatea totdeauna ]l revolta, afar[ dac[ nu 108

Ion

pornea de la d`nsul. Pe urm[ Ion ]i era tot at`t de drag pe c`t

]i fusese Belciug. M`ndria fl[c[ului, iste\imea =i st[ruin\a lui de a ]mplini ceea ce ]=i punea ]n g`nd, voin\a lui ]nc[p[\`nat[

]i pl[cea tocmai pentru c[ toate acestea lui ]i lipseau, m[car c[ ar fi dorit mult s[ le aib[. Se hot[r`se chiar s[ spun[ preotului c[ e nedrept cu Ion, dar niciodat[ nu g[sise momentul potrivit =i mai ales curajul trebuincios. Acuma, fa\[ cu fl[c[ul,

]=i v[rsa toat[ nemul\umirea pe care ar fi vrut s-o tr`nteasc[

lui Belciug. }l mira ]ns[ =i-l ]ncurca ]nf[\i=area lui Ion care-l asculta parc[ ar fi fost vorba de altcineva. }n cele din urm[

Titu ]=i curm[ indignarea =i ]ntreb[ iscoditor:

— Mi se pare mie c[ alte necazuri te m[n`nc[ pe tine, mai mari?

Ion se opri, ]=i ]ncruci=[ bra\ele pe piept =i-l privi lung. Titu vedea cum ]i scap[r[ ochii ]n ]ntuneric, ca la pisici.

— Altele, domni=orule, bine zici, r[spunse scurt =i ap[sat.

— +i nu-mi spui mie? se sup[r[ Titu. S[ =tii, Ioane, c[ m-ai sup[rat! Z[u m-ai sup[rat...

Fl[c[ul ]=i ]ndrept[ sumanul pe umeri ca =i c`nd nu s-ar fi putut hot[r] s[ vorbeasc[. Titu ]ns[, muncit de g`ndul c[ are s[ descopere cine =tie ce tain[ mare, ]i d[du ghes ner[bd[tor:

— Hai, spune ce te doare! Iute!... Hai!...

St[teau ]n mijlocul =oselei, sub R`pile Dracului. Dinspre Pripas se apropia o calea=c[ ]n trap gr[bit. Se d[dur[ am`ndoi la o parte, iar Ion ]=i ridic[ p[l[ria, zic`nd „bun[ seara“

necunoscu\ilor din tr[sur[. Apoi, c`nd uruitul ro\ilor se potoli, spuse foarte rar:

— Trebuie s[ iau pe fata lui Vasile Baciu, domni=orule!

Titu r`se cu o voio=ie decep\ionat[:

— Asta \i-i sup[rarea?... Fugi d-aici, Ioane, c[ r`d =i curcile de tine!

— Asta-i, domni=orule, =i-i mare! C[ badea Vasile nu mi-o d[ =i, dac[ nu mi-o d[ de bun[voie, e r[u de tot!...

— Nu ]n\eleg de ce te ag[\i tu de fata asta? E sl[bu\[ =i ur`\ic[... Eu unul n-a= lua-o nici s[ mi-o c`nt[reasc[ ]n aur!

109

Liviu Rebreanu

— A=a-i, a=a-i, dar f[r[ d`nsa nu mai scap de s[r[cie p`n[-i Prut =i Siret!

— Aaa! f[cu Titu dup[ o pauz[ ce voia s[ t[lm[ceasc[

gravitatea situa\iei. A=a da, adev[rat! E greu!

— A=a-i? zise Ion mul\umit c[ =i domni=orul ]i ]n\elege acum necazul. }nva\[-m[ dumneata ce s[ fac =i cum s[ fac, c[ e=ti om ]nv[\at!...

Titu, ]n realitate, nu prea ]n\elegea nici ]nc[p[\`narea lui Ion de-a lua pe Ana, =i nici pe a lui Vasile Baciu de a nu i-o da. El vedea ]n am`ndoi ni=te \[rani deopotriv[ de treab[, ]ntre care nu e nici o deosebire. Dac[ Ion n-are avere, ]n schimb e mai dezghe\at =i mai harnic, ceea ce face uneori c`t o mo=ie.

Deoarece ]ns[ rolurile de pov[\uitor ]l m[guleau, se sili s[

g[seasc[ un sfat bun care s[-l ridice ]n ochii fl[c[ului.

— Dac[ nu vrea el s[ \i-o dea de bun[voie, trebuie s[-l sile=ti! zise Titu dup[ un r[stimp de g`ndire, nehot[r`t pu\in, ca =i c`nd ar fi vrut s[ vad[ cum ]i va primi Ion vorbele.

Fl[c[ul tres[ri. I se p[ru c[ ]n minte i s-a deschis deodat[ o d`r[ luminoas[ care ]i ar[ta l[murit calea. Oft[ prelung, parc[

i-ar fi c[zut o povar[ uria=[ de pe inim[. Ridic[ privirea cercet[tor, ca un ho\ prins cu ocaua. Mul\umirea ]l str`ngea de g`t ]nc`t nu putu rosti nici un cuv`nt.

— Po\i s[-l sile=ti? Ai cum s[-l sile=ti? ]ntreb[ Titu, ne]n\eleg`nd t[cerea lui.

— Pot, domni=orule! izbucni Ion aspru, cu amenin\are

]n glas.

Pornir[ apoi iar la drum, dar nu mai schimbar[ nici o vorb[

p`n[ la poarta ]nv[\[torului. Fl[c[ul nu mai sim\ea nici o nevoie de palavre zadarnice, c`nd acuma =tia limpede ce trebuie s[ fac[. Acuma ]l rodea numai ner[bdarea s[ ispr[veasc[

mai cur`nd, s[-=i ]mplineasc[ scopul. Titu t[cea fiindc[ nu era sigur dac[ pova\a lui a fost folositoare, mai ales dup[ r[spunsul d`rz care-i r[suna mereu ]n ureche.

— Mul\umesc, domni=orule, c[ mi-ai deschis capul, zise Ion desp[r\indu-se.

110

Ion

}n casa Herdelea ardea lampa. Lumina unei ferestre se rev[rsa toat[ asupra fl[c[ului, care avea pe fa\[ o hot[r`re str[lucitoare. V[z`ndu-l, Titu sim\i un fior de spaim[.

— Ia seama, Ioane, s[ nu dai cu oi=tea-n gard! murmur[

d`nsul z`mbind z[p[cit.