Ion

al Glaneta=ului are ceva de-l ]ntrece ]n fa\a oamenilor. N-o m[rturisea ]ns[ nim[nui =i se sup[ra c`nd i-o spuneau al\ii.

Adic[ de ce-ar fi mai breaz Ion ca d`nsul? Carte =tie =i el; e chiar abonat la Foaia Poporului. Prost nu e, voinic este, de=i nu e b[t[u=. Adev[rat c[ are o fire bl`nd[, dar c`nd se m`nie e ]n stare s[ fac[ =i moarte de om. Ion e mai sprinten, mai osos, mai =iret, adev[rat, dar el e mai a=ezat, mai cump[nit, ca omul care are ce pierde. Toma Bulbuc e cel mai bogat \[ran din Pripas, mai cu stare dec`t ]nsu=i popa Belciug, iar George e singur la p[rin\i. Harnic =i muncitor =i str`ng[tor este cum nu se g[se=te al doilea. Din munca lui a adunat banii cu care a cump[rat iarna trecut[ cel din urm[ petic de p[m`nt al lui Dumitru Moarc[=...

Vasile Baciu ]l primea totdeauna voios, ]l poftea s[ =ad[, ]l cinstea cu rachiu „]ndulcit de fata mea“. George z`mbea =i se uita cu coada ochiului la Ana, care mereu ]=i f[cea de lucru pe l`ng[ vatr[ =i de-abia r[spundea la vorbele lui. Dintru-ntì a crezut c[ sfiiciunea ei este pref[c[toria obi=nuit[ a fetelor fa\[ de fl[c[i, mai ales c`nd le v[d =i p[rin\ii. Cur`nd a trebuit s[ ]n\eleag[ c[ Ana tot nu-l vrea pe el =i c[ tot dup[ Ion ofteaz[.

Atunci a plecat ]njur`nd-o ]n g`nd =i hot[r`t s-o lase ]n plata Domnului. Mintea ]ns[ ]i r[m`nea tot la ea =i a doua sear[

pornea iar glon\ la Vasile Baciu, s[ se nec[jeasc[ iar prinz`n-d-o cum suspin[ =i l[crimeaz[ dup[ celalt. Se ]nc[p[\`na din zi ]n zi. Se sim\ea jignit de r[ceala ei =i ]ncepea s-o iubeasc[

aievea. De unde p`n[ acum voise s-o ia numai pentru c[ era fata lui Baciu =i fiindc[ p[rin\ii lor i-au sortit unul altuia, azi o r`vnea cu patim[ =i i se p[rea frumoas[ rupt[ din soare. Nu

]ndr[znea s[ spovedeasc[ nim[nui ce-l durea. I-ar fi fost ru=ine s[ afle cineva c[ el nu e ]n stare s[-i dob`ndeasc[ dragostea.

Aceasta l-ar fi ]njosit ]n fa\a lumii, ]n[l\`nd ]n aceea=i vreme pe Ion. Se mustra chiar c[ a ascultat pe maic[-sa de =i-a b[tut picioarele degeaba pe la ghicitor. I-ar fi venit mai bine dac[ ar fi b[gat de seam[ Vasile Baciu ce se petrecea ]n inima Anei.

Dar b[tr`nul nu putea b[nui nimic. El =tia doar at`ta c[ fata 115

Liviu Rebreanu

lui trebuie s[ se m[rite cu George, pentru c[ lui a=a i s-a n[z[rit.

Cu c`t ]l primea el mai bine, cu at`t credea c[ va merge mai u=or. George se chinuia c[, pe c`nd satul fierbea c[ merge la Ana, el era nevoit s[ petreac[ toate serile ascult`nd palavrele lui Vasile despre r[zboiul din Bosnia unde povestea c-ar fi f[cut at`tea vitejii de l-a pupat ]nsu=i ]mp[ratul. Ar fi fost de o mie de ori mai bucuros s[ se fi putut ]nvoi cu fata spre a se ]nt`lni pe furi=, c[ci asta ar fi fost o dovad[ de dragoste. Ana ]ns[ ofta de c`te ori tat[l ei se jura ca la iarn[ vor face nunta, m[car de-ar plesni fierea ]n dezm[\atul Glaneta=ului.

De altfel Ana, de c`nd a v[zut pe Ion ]mbr[\i=`ndu-se cu Florica =i mai ales de c`nd i-a ajuns la urechi c[ a =i cerut-o, tr[ia ]ntr-o fr[m`ntare cu at`t mai dureroas[ cu c`t trebuia s-o t[inuiasc[. Era o fire t[cut[ =i oropsit[, menit[ parc[ s[ cunoasc[ numai suferin\a ]n via\[. A crescut singur[, lipsit[ de o dragoste p[rinteasc[ m`ngìetoare. Mama a l[sat-o f[r[ aripi.

}=i aducea aminte doar ca prin vis de ogoirile ei bl`nde pe care nu le-a mai ]nt`lnit niciodat[. Tat[l ei o iubea, dar cu o iubire plin[ de toane. Vorbe bune a auzit prea pu\ine de la d`nsul; b[t[i ]ns[ a suferit nenum[rate, mai pe dreptate, dar mai mult din senin. Prietenie cu alte fete nu putea lega. Sufletul ei c[uta o dragoste sfioas[ =i ad`nc[. Zburd[lnicia o ]ntrista. Chiar peste veselia ei plutea totdeauna o umbr[ de melancolie... }n Ion al Glaneta=ului apoi descoperise deodat[ tot ceea ce-i dorea inima. }ntìa oar[, acum c`teva luni, c`nd au stat de vorb[ mai

]ndelung, s-a sim\it ademenit[. De atunci ]=i zicea mereu c[

f[r[ de el ar trebui s[ moar[. Era singurul om ]n ale c[rui cuvinte tremurau m`ngìerile r`vnite ]n fundul inimii ei. Nu m[rturisea, dar nici nu ascundea tat[lui ei iubirea ce-o cuprinsese =i de care nu putea s[ se despart[ nici moart[. Sud[lmile

=i amenin\[rile lui, ca =i revenirea lui George, n-o speriau deloc =i nici nu-i clinteau hot[r`rea. }n g`nd c[uta ve=nic prilejuri s[ ]nt`lneasc[ pe Ion, s[-l ]ntrebe, s[-l roage, s[-i cad[ ]n genunchi ca s[ n-o ocoleasc[. Nu ]n\elegea purtarea lui, pe care-l

=tia at`t de ]nc[p[\`nat =i de bun. Dep[rtarea =i lipsa lui ]ns[ ]i 116

Ion

sf`=iau inima. }=i zicea uneori c[ poate fuge de d`nsa, c[ poate n-o mai iube=te... Atunci ]=i pierdea brusc toate n[dejdile =i o cuprindeau g`nduri de moarte. Mai ales dup[ ]nt`lnirea cu Ion, pe drumul cel vechi, c`nd el n-a g[sit nimic s[-i spun[, c`nd n-a luat-o ]n bra\e, de=i fuseser[ singuri — g`ndurile negre ]ncepur[

s-o st[p`neasc[ mai des. Joia, duc`ndu-se la b`lciul s[pt[m`nal

]n Armadia, cu ou[, p[s[ri, br`nz[, l[pt[rii, trec`nd ]n zorii zilei pe c[rarea de l`ng[ Some=, dincolo de Jidovi\a, se oprea acuma mereu ]n dreptul st[vilarului =i privea lung v[lm[=agul apelor ad`nci care parc[ o chemau. Ce s[ mai a=tepte ]n via\[, dac[ ce i-e drag o p[r[se=te? Ropotele valurilor care se zv`rcoleau n[valnic, ]n clocote mugitoare, o ]nv[luiau cu zgomote asurzi-toare, sting`ndu-i toate dorurile =i n[zuin\ele. Se cl[tina pe picioare. Sim\ea c[ dac[ s-ar pleca pu\in, ar aluneca ]n gura mor\ii unde, ]ntr-o clipire, s-ar sf`r=i toate suferin\ele...

Totu=i ]ntr-un col\i=or al sufletului ei, chiar ]n mijlocul chinu-rilor celor mai cr`ncene, mai sim\ea p`lpìrea unei f[r`me de n[dejde care o ]ndemna s[ cread[ c[ ]nc[ nu e totul pierdut.

Gr[untele de speran\[ care nu p[r[se=te pe om p`n[ nu-=i d[

ultima suflare, care mai lic[re=te ]n ochii muribundului chiar c`nd inima a ]ncetat de-a mai bate =i c`nd trupul a ]nghe\at pentru totdeauna — ]i d[dea =i ei puterea s[ mai a=tepte =i s[

st[ruiasc[...

+i astfel, ]ntr-o noapte, dup[ ce plec[ George =i dup[ ce tat[l ei stinse lampa =i se culc[, Ana, pl`ns[ =i fr`nt[, ie=i ]n ograd[, cum mai ie=ise de at`tea ori zadarnic de c`nd Ion nu se mai ab[tea pe la d`nsa, cu sc`nteierea de n[dejde ]n inim[

c[ poate cine =tie?

Noaptea era neagr[ =i mohor`t[, noapte de toamn[, trist[

]=i n[bu=itoare. Nouri gro=i, plumburii, m[turau crestele dealurilor care ]mprejmuiau Pripasul, ]nvolbur`ndu-se ]n v[zduh, ]nnegrindu-se =i limpezindu-se ca ni=te balauri n[prasnici porni\i parc[ s[ ]nghit[ dintr-o sorbire satul ce dormea ad`nc =i mut. Pomii prin gr[dini d`rdìau cutremura\i de frig, cu ni=te glasuri pl`ng[toare =i ostenite.

117

Liviu Rebreanu

Fata, descul\[, str`ng`ndu-=i pe piept n[frama, p[=i sprinten spre poart[, zg`l\ìt[ de o fric[ ne]n\eleas[ =i de frigul care o p[trundea la os. Deschise vrani\a cu mare b[gare de seam[, ca s[ nu sc`r\ìe, =i vru s[ ias[ ]n uli\[. Se opri ]ns[ deodat[, tr[snit[ de spaim[. O mog`ldea\[ neagr[ st[tea rezemat[ de st`lpul por\ii. O clip[ Ana n-avu m[car puterea s[ deschid[

gura. Apoi, reculeg`ndu-se, ]ntreb[ ]n =oapt[:

— Cine-i aici?

— Eu, r[spunse un glas gros, ]mpr[=tiindu-se ]n ]ntuneric pe ni=te aripi nev[zute.

— Ionic[? murmur[ Ana ]ntr-o izbucnire de fericire, ag[\`n-du-se de d`nsul =i repet`nd printre lacrimi: Ionic[! Ionic[!

— Am a=teptat s[ plece George, r[sun[ iar[=i glasul lui Ion cu o tremurare de p[rere de r[u. De c`te ori am tot a=teptat a=a, iar tu, Ana...

Se ]ntrerupse ca =i c`nd i s-ar fi ]nfipt un cu\it ]n beregat[.

— Hai ]n cas[, Ionic[, sc`nci fata, tr[g`ndu-l de m`neca sumanului. Pe urm[, aduc`ndu-=i aminte de tat[l s[u, care ar scula tot satul ]n t[lpi s[ =tie c[ i-a adus pe Ion ]n cas[, ad[ug[

mai pl`ng[toare: Ori barem ]n ograd[... pe prisp[... Vino!...

Ion nu intr[. At`ta voise: s[-l vad[ ea =i s[ =tie hot[r`t c[ n-a p[r[sit-o. A=a ]=i chibzuise d`nsul calea pentru a sili pe Baciu s[ i-o dea. Ca s[ izbuteasc[, trebuie s-o ia domol. Altfel i se primejduiau planurile... Acuma =tia bine cum are s[-l sileasc[.

Numai s[ nu-=i piard[ r[bdarea. Graba stric[ treaba. F[r[

dib[cie =i =iretenie nu ajungi la mal niciodat[.

}i zise repede, scurt: „noapte bun[“ =i se pierdu ]n bezn[

]nainte ca Ana s[ mai fi putut r[spunde. Dar pa=ii i se mai auzir[

pe uli\[, leop[ind rar prin noroi, ]ndep[rt`ndu-se din ce ]n ce p`n[ ce se stinser[ de tot. Buzele fetei b`lbìr[ rug[toare ]n singur[tatea ce o ]nv[luia:

— Ionic[! Ionic[!...

R[mase totu=i cu o mul\umire mare ]n suflet. S-a ]ntors la ea, vas[zic[ o iube=te!... Poate c[ niciodat[ n-a avut visuri mai frumoase ca ]n noaptea aceasta...