"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 🕵️🕵️‍♂️,,Ion'' de Liviu Rebreanu

Add to favorite 🕵️🕵️‍♂️,,Ion'' de Liviu Rebreanu

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— De-acu las[ pe mine, domni=orule, c[-mi =tiu eu datoria! r[spunse Ion cu o bucurie at`t de larg[ c[ se pierdea ]ntr-un r`njet prostesc.

7

Titu intr[ ]n cas[ cam uluit de izbucnirea lui Ion. De=i nu pricepea ce s-a putut urni ]n sufletul lui deodat[, b[nuia totu=i c[ a dezl[n\uit o pornire at`t de s[lbatic[ ]nc`t ]l cutremura.

Cum d[du ]ns[ de lumin[ =i cum mirosi m`ncarea, uit[ pe Ion

=i-i reveni ]n g`nd Roza Lang. Astfel se ]nsenin[ iar =i, frec`n-du-=i mìnile, zise cu o m`ndrie prin care voia s[ dea a ]n\elege tuturor c[ a pus la cale un lucru mare:

— Foarte dr[gu\[ nevasta lui Lang! E o pl[cere s[ stai de vorb[ cu ea!...

Herdelea aprob[ ]n t[cere, c[ci =i lui ]i pl[cea Rozica, cu toate c[ dragostea i-o ar[ta numai prin glume piperate, spuse

]ntr-o ungureasc[ foarte stricat[, care pe femeie o ]nveseleau totdeauna. D[sc[li\a ]ns[ bufni moroc[noas[:

— Repede v[ mai speria\i =i voi de toate zdren\ele... Dac[

=i aia-i dr[gu\[, apoi ce s[ mai zici de mama p[durii?... Cum poate s[ fie dr[gu\[ o femeie care-i at`t de proast[ c[ nici m[car nu =tie rom`ne=te?

Doamna Herdelea avea un dispre\ ad`nc pentru femeile care nu fac copii. Pe Roza Lang ]ns[ era =i mai furioas[, pentru c[, de c`te ori se ]nt`lneau, voia s-o sileasc[ s[ vorbeasc[

ungure=te, mir`ndu-se mereu cum se poate s[ nu =tie ungure=te so\ia unui ]nv[\[tor de stat. D[sc[li\a n-ar fi m[rturisit ]n ruptul capului c[ nu =tie, ci spunea cu m`ndrie c[ nu vorbe=te fiindc[ ]i sunt ur`\i ca dracul ungurii =i limba lor.

111

Liviu Rebreanu

Laura =i Ghighi se ]ntorseser[ acas[ singure. Ungureanu nu se mai oferise, ca alt[ dat[, s[ le ]nso\easc[. Din Jidovi\a p`n[ ]n Pripas, Laura a pl`ns desperat[, f[r[ s[ scoat[ o vorb[. Ghighi

]ns[, b[nuind pricina lacrimilor surorii sale, a oc[r`t toat[ vremea pe Aurel, g[sindu-i mai multe cusururi chiar dec`t ]n=i=i b[tr`nii c`nd erau mai porni\i. Oc[rile ei =i oboseala drumului au potolit pu\in durerea Laurei. }ndat[ ce a ajuns acas[, s-a retras

]n salon ca s[ nu bage de seam[ p[rin\ii c[ a pl`ns. Oric`t se silea s[ se st[p`neasc[, nu-=i putea opri lacrimile. Sim\ea ]ntruna ca =i c`nd o cas[ ]ntreag[ s-ar fi pr[bu=it peste ea =i nu e ]n stare s[ se ridice dintre d[r`m[turi. C`nd Ghighi veni s-o cheme la mas[, min\i c-o doare capul. Ar fi murit de ru=ine s[ fi fost acuma nevoit[

s[ se uite ]n ochii oamenilor care i-ar fi ghicit ]ndat[ sup[rarea.

Dup[ cin[ Herdelea, aduc`ndu-=i iar aminte de scrisoarea lui Pintea, deschise u=a od[ii unde Laura ]=i fr[m`nta nenorocirea, =i-i zise din prag:

— Da cu omul cela ce facem, domni=oar[? Tu, care =tii at`tea etichete, nu crezi c[-i vremea s[-i r[spundem?

}ntrebarea se ]nfipse ]n inima fetei ca ]ntr-o ran[ proasp[t[.

Lacrimile o podidir[ mai furtunos, ]n vreme ce buzele ei murmurau cu resemnare:

— Scrie-i, scrie-i, fire-ar al dracului!... Cine te opre=te s[-i scrii?... De-acuma mi-e totuna...

Ghighi se repezi numaidec`t, ad[ug`nd:

— A spus ea vreodat[ s[ nu-i r[spunzi? Da ce, crezi c[ ea-i proast[ s[ lase pas[rea din m`n[ pe cea din gard? Ori a\i fi vrut s[ nu mai vorbeasc[ cu nimeni pentru c[ a cerut-o domnul Pintea? A=a sunte\i dumneavoastr[, c[uta\i cearta cu lum`narea =i pe urm[ mai zice\i c[ al\ii se ceart[.

— Bravo, bravo! strig[ Titu, triumf[tor. Asta-mi place! }n sf`r=it, bine c-a\i venit tot la vorba mea... Dac[ m-a\i fi ascultat de la ]nceput, azi Laura ar fi fost mireas[...

Laura pl`ngea cu hohote. Ghighi alerg[ la ea s-o m`ngìe, dup[ ce mai ]ntì ]nchise iar u=a. Bocir[ am`ndou[ un r[stimp, apoi Ghighi se reculese =i vorbi, alint`nd-o: 112

Ion

— Las[-l ]ncolo, Laura drag[, nu-\i mai face s`nge r[u pentru un netrebnic! Merit[ un stricat ca el s[-l pl`ng[ o fiin\[

ginga=[ =i distins[ ca tine?... Vezi, eu am avut o presim\ire sigur[ c[-i un tic[los... +tii, \i-am spus =i ast[-var[, la sindrofia de la Elvira!... De altfel =i Alexandrina mi-a povestit chiar azi, c[ fata popii din V[rarea, =tii, toanta ceea de Vica, i-a f[cut farmece =i c[ acuma prost[nacul de Ungureanu se duce mereu-mereu pe la ea, ba c[ popa, be\ivul, l-a =i pus s[ jure ]n biseric[ =i cu m`na pe Evanghelie, c[ ]ndat[ ce va ie=i doctor va lua pe Vica!... Acuma vezi =i tu c`t e de murdar =i de nevrednic de iubirea ta, Laura drag[!...

B[tr`nii erau mul\umi\i c-a dat Dumnezeu =i i-au venit Laurei g`ndurile cele bune. D[sc[li\a, mi=cat[, se apuc[ s[ spele vasele, bolborosind o rug[ciune ce o =tia d`nsa, ]nc[ din tinere\e, anume pentru asemenea ocazii fericite. Herdelea ]ns[

scoase din buzunar scrisoarea a optzecea a lui Pintea =i o citi din nou, cine =tie a c`ta oar[, cu mult[ b[gare de seam[.

Cl[tin[ apoi din cap, ]ng`ndurat, vr`nd s[ ]nvedereze nevestei =i lui Titu c[ nu-i u=or s[ ticluie=ti un r[spuns cum se cuvine, cinstit =i drept =i frumos, unei asemenea scrisori. Se a=ez[

la masa de scris, lucrat[ de el ]nsu=i acum vreo dou[zeci de ani, aprinse o lum`nare, puse scrisoarea lui Pintea l`ng[

c[limar[, ]=i at`rn[ dup[ urechi ni=te ochelari pe care nu-i

]ntrebuin\a dec`t ]n momentele cele mai solemne, c[ci vedea mai bine f[r[ ei, st[tu cu fruntea ]ncre\it[ ca s[-=i adune g`ndurile =i apoi ]ncepu s[ a=tearn[ pe h`rtie, b[tr`ne=te: „Mult stimate =i iubite fiule George! Afl[ c[ r`ndurile tale mult[ bucurie ne-au pricinuit, v[z`nd ]ntr-]nsele g`ndurile tale bune =i prea vrednice. +i mai afl[ c[ Laura este doritoare de-a te vedea ]n casa noastr[ c`t mai grabnic...“

113

CUPRINS

Liviu Rebreanu

Capitolul IV

N O A P T E A

1

De c`nd a v[zut c[ Ion se ]nstr[ineaz[ de Ana din ce ]n ce mai r[u, George Bulbuc a ]nceput ]ntr-adev[r s[ mearg[

mai ]n fiecare sear[ pe la Vasile Baciu. Fata ]i era acum mai drag[. G[l[gia ce se f[cuse ]n jurul ei, din pricina lui Ion, i se p[rea c-a ]nfrumuse\at-o =i i-a ridicat pre\ul. +tia bine c[ Ana nu se va ]nmuia cu una, cu dou[, dar n[d[jduia c[, p`n[ ]n cele din urm[, ]i va birui ]mpotrivirea.

C[ci acuma numai de ea at`rna. Cel pu\in a=a credea el.

Feciorul Glaneta=ului are alte necazuri pe cap dec`t s[-l mai bat[ g`ndurile cu Ana. Dup[ pozna cu Vasile Baciu, dup[ dojana din biseric[, dup[ b[taia cu Simion Lungu ce-ar mai putea a=tepta Ion? Dovad[ c[ nimic este faptul c[ nici nu se mai arat[

pe la Ana. La hor[ nu mai joac[ cu ea. }n sat umbl[ vorba c[

se va ]nsura ]n C`=legi cu Florica... Vas[zic[ din partea aceasta calea lui George e slobod[... Numai Ana s[ se dea pe brazd[... Dar Ana ]l ocolea, avea ochii ve=nic ro=ii de pl`ns ascuns. Asta ]nseamn[ c[ ]n inima ei nu s-a zdruncinat iubirea pentru Ion. S-a g`ndit George =i s-a r[zg`ndit. Pe urm[ s-a sf[tuit cu maic[-sa, o femeie uscat[, cu nasul ascu\it =i ochii mici c[zu\i ]n fundul capului, care vedea ]n toate lucrurile nepl[cute vr[jitorii =i farmece. Ea l-a ]nv[\at s[ se duc[ la ghi-citorul din M[gura, s[-i dezlege pe Ana. George s-a dus, ghi-citorul i-a desc`ntat... Zadarnic. Atunci a ]nceput s[ se nec[jeasc[. Ne]nduplecarea fetei ]i jignea mai ales m`ndria.

Se credea cel dintì fl[c[u din sat =i suferea c`nd cineva nu i-o recuno=tea. Din pricina aceasta a avut at`tea ciocniri cu Ion care pretutindeni i-o lua ]nainte, pe care mai to\i fl[c[ii ]l priveau ca pe un fel de v[taf al lor. }n sinea lui sim\ea =i el c[

114

Are sens