P`n[ dup[-pr`nz Laura =i Ghighi fierbeau de emo\ie. Mereu a=ezau c`te ceva, ba ]n salon, ba ]n celelalte dou[ od[i, =i Laura
]ntreba din c`nd ]n c`nd, ]ngrijorat[, pe Ghighi:
— Ce crezi tu, micu\o drag[, o s[ vie?
— Am o presim\ire sigur[ c[ vine, r[spundea Ghighi foarte serioas[.
Laura o s[ruta cu mul\umire, c[ci era vorba de Aurel.
Sindrofiile se \ineau ]n fiecare duminic[, pe r`nd, la c`te una din fetele „inteligen\ei“ satelor dimprejur, bune prietene, care alc[tuiau un cerc deosebit =i pentru care ]nt`lnirile acestea,
]mpreun[ cu balul din octombrie =i serata dansant[ din februarie, organizate de profesorii =i elevii liceului din Armadia, erau distrac\iile cele mai ]nalte. De obicei nu erau pofti\i cavaleri.
Totu=i gazda avea ]ng[duin\a tacit[ de a chema pe t`n[rul care-i f[cea curte mai st[ruitor, pricinuind astfel o surpriz[ pl[cut[ tuturor. Laura spuse lui Aurel ]nc[ de duminica trecut[ c[ sindrofia viitoare va fi la ea =i c[-l a=teapt[, iar el ]i f[g[duise c[ va veni negre=it; deoarece ]ns[ de atunci nu l-a mai v[zut din pri-96
Ion
cina ploilor, era ]ngrijorat[ c-o fi uitat =i nu va veni, ceea ce ar putea st`rni printre fete vorbe felurite =i nepl[cute...
Pe la trei dup[ pr`nz, Laura =i Ghighi se a=ezar[ ]n cerdac
]n a=teptarea musafirilor. Mai ales Laura tremura de grij[ din pricina lui Aurel. Ar fi dorit din suflet s[ soseasc[ el ]naintea fetelor ca s[ poat[ vorbi mai ]n tihn[ c`teva clipe. Sim\ea nevoia s[-i comunice obr[znicia lui Pintea =i s[-i cear[ o pova\[. R[spunsul lui ]i va pecetlui soarta. Un cuv`nt al lui ]i va da puterea s[ reziste tuturor ispitelor...
Peste vreun ceas fetele din Armadia se ivir[ la cotitura de l`ng[
R`pile Dracului. Veneau pe jos, ca ]ntotdeauna, r`z`nd =i t`nd[lind.
Laura =i Ghighi le ie=ir[ ]nainte, se ]mbr[\i=ar[ furtunos, parc[ nu s-ar fi v[zut de ani de zile, se luar[ de bra\ =i sosir[ ciripind ]n curte. Herdelea, care citea ]ntre pomi o gazet[ veche, se cobor]
galant =i le primi cu glume b[tr`ne=ti, ]nc`t toate izbucnir[ ]n r`sete zgomotoase. }n pridvor d[sc[li\a boscorodea rug[ciuni dintr-o carte rupt[ =i soioas[, r[mas[ din vremurile ei de glorie. Toate fetele ]i s[rutar[ m`na, iar ea le s[rut[ pe obraz, dar f[r[ s[ se scoale, f[r[
s[ z`mbeasc[ =i f[r[ s[ r[spund[ ]ntreb[rilor obi=nuite. Doamna Herdelea nu vedea cu ochi buni sindrofiile, ]ntì pentru c[ ]n tinere\ea ei n-a pomenit asemenea lucruri neserioase, =i apoi pentru c[ se cheltuiau bani scumpi pe mofturi nefolositoare.
}n salon fetele defilar[ ]n fa\a oglinzii dintre ferestre, potrivindu-=i care o bucl[ r[zvr[tit[, care o spr`ncean[ pe care anina un fir de pudr[, care o panglicu\[ la rochie. Erau cam obosite de drum, dar gura nu le st[tea o clip[. Vorbeau toate ]n acela=i timp, fredonau, r`deau... C`nd se mai potolir[, Ghighi disp[ru s[ vad[ de cafeaua cu lapte =i de pr[jituri, dup[ cum se
]n\elesese mai dinainte cu Laura.
Pe sofaua din col\, locul de onoare ]n cas[, =edea Elvira, fiica doctorului Filipoiu din Armadia, care era privit[ ]ntre toate drept cea mai de frunte =i cu care Laura era cea mai intim[.
— Dar poetul nostru? ]ntreb[ Elvira cu o u=oar[ tremurare
]n voce, c[ci iubea ]n tain[ pe Titu =i suferea fiindc[ Titu n-o lua ]n seam[ =i f[cea curte Lucre\iei Dragu.
97
Liviu Rebreanu
— Nu-i acas[, Elviric[ drag[, r[spunse Laura cu o p[rere de r[u din care se vedea c[ ea ]i cunoa=te =i-i ]mp[rt[=e=te suferin\a. +tii, el lucreaz[ foarte neregulat, iar c`nd ]i vine inspira\ia are nevoie de lini=te absolut[, altfel e nenorocit. A=a a plecat =i acuma pe drumul cel vechi, spun`ndu-ne c[ a prins o idee minunat[ pe care trebuie neap[rat s-o scrie... Dac[
venea\i pe-acolo, poate c[-l ]nt`lnea\i...
— Ce r[u ]mi pare c[ n-am venit pe drumul cel vechi! oft[
Elvira melancolic[... Am fi v[zut pe poetul nostru lucr`nd!
— Ei, vede\i? Nu v-am spus eu c[-i mai frumos pe-acolo? ]i imput[ Margareta Bobescu, fata unui func\ionar de la Banca Aurora, o brun[ ]nalt[, ml[dioas[, dr[gu\[, cu spr`ncenele
]nnegrite, foarte pudrat[ =i cu buzele vopsite ro=u-foc. Pentru c[ se sulimenea =i umbla cu rochii de m[tase, toat[ Armadia zicea c[-i lipse=te o doag[.
Fetele profesorului de limba rom`n[ Sp[taru erau mai ur`\ele, dar foarte bune =i simpatice. Elena, mai ]n v`rst[, dar micu\[ ca un copil, foarte blond[ =i cu p[rul buclat, se t`nguia
=i se ru=ina ve=nic c[ e o st`rpitur[. Sora sa mai t`n[r[, Alexandrina, era ]ns[ ]n[ltu\[, cu buzele c[rnoase =i nasul gros, cu mi=c[ri b[ie\e=ti =i vestit[ de m`nc[cioas[.
C`nd intr[ Ghighi cu tava ]nc[rcat[, Alexandrina se repezi ca un tigru =i ]nghi\i o pr[jitur[, morm[ind apoi cu gura plin[:
— Sunt lat[ de foame!
— Drina, nu \i-e ru=ine? o dojeni Elena c[reia ]i pl[cea s[
treac[ drept cea mai serioas[ dintre toate prietenele.
— Las-o, Lenica, te rog din suflet! interveni Laura. Mai ia, Alexandrina, dac[ vrei s[-mi faci pl[cere!... C[ doar pentru voi le-am f[cut!
}n cur`nd toate se pomenir[ cu ce=tile ]n m`n[, sorbind cu poft[
din cafeaua cu lapte =i ]mbuc`nd din pr[jiturile gustoase. Ciripirile
]ns[ nu ]ncetau o clip[, fiecare c[ut`nd ]ndeosebi s[ povesteasc[
