Fata tres[ri de mul\umire. Lucirea ochilor ei str[b[tea

]ntunericul nop\ii =i se ]nfigea ]n sufletul lui.

}mbr[\i=`nd-o, Ion ]i sim\ea s`nii cum se striveau pe pieptul lui. }i g[si buzele =i i le cr`mpo\i ]n s[rut[ri...

82

Ion

2

Probozirea lui Ion ]n biseric[ a dezl[n\uit un potop de m`nie

]n casa Herdelea ]mpotriva preotului. Chiar ]nv[\[torul, c`t era el de ]mp[ciuitor, nu s-a sfiit s[ declare ]n mai multe r`nduri,

]n familie:

— Pop[-i [sta?... {sta-i porc, nu pop[! +i ]nc[ porc de cìne!...

— P[m[tuful! a strigat d[sc[li\a v[z`nd pe fereastr[ cum trecea Belciug pe uli\[, posac, cu ni=te fire de paie ]n barba

]nc`lcit[, plin de praf, murdar, asudat =i dezm[\at ca un vizitiu nesim\itor.

Fetele au g[sit porecla aceasta at`t de minunat[ c[, de-atunci

]ncolo, de c`te ori vorbeau de d`nsul, numai „p[m[tuful“ ]i ziceau, pr[p[dindu-se fire=te de r`s.

Totu=i Herdelea se ferea s[ nu ajung[ indignarea lor p`n[

la urechile preotului. R`vna lui era s[ fie bine cu toat[ lumea, s[ nu jigneasc[ pe nimeni =i astfel s[ se strecoare mai lesne prin via\a aceasta plin[ de dureri. Soarta ]i h[r[zise at`tea necazuri c[ avea nevoie de bun[voin\a tuturor...

Se afla acum de vreo cincisprezece ani ]n Pripas, la =coala statului. A ajuns aici printr-o favoare deosebit[ a inspectorului Cernatony, care ]l iubea ca un frate. }n Feldioara, unde fusese mai ]nainte ]nv[\[tor comunal, avusese o stup[rie vestit[ ]n tot jude\ul. Inspectorul, =i mai ales nevasta =i copiii lui erau mari iubitori de miere curat[. Herdelea, sim\ind sl[biciunea aceasta a lui Cernatony, de c`te ori se ducea prin Bistri\a, niciodat[

nu uita s[ se ]nfiin\eze la doamna inspectoare cu o l[di\[ de faguri ca z[pada. Drept mul\umire, Cernatony, c`nd s-a ivit locul din Pripas, l-a ]ntrebat prietene=te: „Vrei s[ fii ]nv[\[tor de stat?“ Herdelea nu mai avusese parte de o cinste at`t de mare. Inspectorul, ]n fa\a c[ruia tremura toat[ d[sc[limea, ]i oferea o ]naintare!... Cu toate acestea nu se putea hot[r] s[-i dea ]ndat[ un r[spuns l[murit. Chestiunea era prea serioas[.

La =coala statului se cerea limba ungureasc[ pe care el o rupea greu de tot. Nu-i vorb[, s-a mai ]ndreptat d`nsul, f[c`nd „su-plici“ =i „l[cr[ma\ii“ \[ranilor din Feldioara — pricina unor 83

Liviu Rebreanu

buclucuri de trist[ amintire cu notarul —, dar ]=i d[dea seama c[ ungureasca lui nu ajungea. Apoi a trece la stat ]nsemna

]ntr-un fel o dezertare la vr[jma=. Rom`nul care trebuie s[

]nve\e pe copiii rom`ni s[ vorbeasc[ numai ungure=te, nu mai e rom`n, ci renegat sadea... }n cump[na cealalt[ ]ns[ ap[sau socoteli tot a=a de ]nsemnate. La comun[ leafa lui era pe sfert din c`t ]i oferea statul. Adev[rat c[ el mai c`=tiga bini=or din jalbele oamenilor, fiindc[ lucra mai ieftin, mai repede =i chiar mai bine ca notarul, dar veniturile acestea at`rnau de un fir de p[r; o interven\ie energic[ din partea notarului putea s[ i le taie scurt =i pentru totdeauna. Pe urm[, la comun[, n-avea nici drepturi la pensie =i nici ]naint[ri ]n leaf[, cum ar avea la stat, unde inspectorul ]i mai f[g[duia s[-i socoteasc[ =i anii ce-i servise p`n[ atunci, adic[ vreo =aptesprezece... S-a fr[m`ntat

=i s-a g`ndit mult Herdelea, s-a sf[tuit =i s-a certat cu d[sc[li\a, care-l zorea s[ se gr[beasc[, s[ nu scape prilejul de a se mai scutura pu\in de s[r[cie. C`nd =ov[irea ]l rodea mai aprig, s-a pomenit cu o scrisoare de la inspectorul Cernatony. O p[streaz[

=i azi, ca un document de nepre\uit[ valoare. Scrisoarea aceasta l-a decis. Iat[ ce-i scria inspectorul: „Iubite Herdelea, doresc s[ am r[spunsul precis, ]n trei zile. |in mult s[ te numesc pe dumneata la Pripas. Salut[ri cordiale. — Cernatony“.

}n Pripas, la ]nceput, a dus-o parc[ mai greu ca ]n Feldioara.

C`nd s-a ]nfiin\at aici =coala statului, comuna s-a ]ns[rcinat s[

dea un local potrivit =i o gr[din[ pentru pomicultur[. Cu vremea statul promitea s[ cl[deasc[ o =coal[ nou[, ]n care s[ aib[

un apartament cumsecade ]nv[\[torul. Deocamdat[ ]ns[ Herdelea a fost nevoit s[ cheltuiasc[ din buzunarul lui spre a se repara o cas[ \[r[neasc[ ]n care s[ se poat[ ad[posti mai omene=te.

Dup[ un an, \[ranul, =iret, v[z`ndu-=i bordeiul schimbat ]ntr-o c[su\[ ar[toas[, a desf[cut contractul de ]nchiriere =i s-a mutat el ]ntr-]nsa. }nv[\[torul a trebuit s[ risipeasc[ al\i bani, cu alt[

cas[, unde a p[\it la fel... Atunci, fiindc[ statul nici nu se mai g`ndea la =coala cea nou[, Herdelea a luat o hot[r`re mare.

Pentru gr[dina de pomicultur[ comuna oferise un loc de-al bi-84

Ion

sericii, ]n marginea satului. Cu ]nvoirea lui Belciug, ]nv[\[torul s-a apucat de =i-a zidit o cas[ proprie pe locul bisericii. Pe atunci erau prieteni foarte buni. Preotul l-a asigurat c[ gr[dina va r[m`ne proprietatea lui Herdelea ca o dona\ie din partea comu-nei =i a bisericii pentru r`vna lui ]ntru luminarea copiilor din Pripas. Nici prin g`nd nu i-a trecut ]nv[\[torului s[-i cear[ vreun

]nscris. Vorba unui prieten e mai sf`nt[ ca orice h`r\oag[. Mai t`rziu i-a cerut, dar preotul a ]nceput s[ se codeasc[.

— Este vreme, frate Zaharie, ]i zicea cu un z`mbet ciudat,

]n care Herdelea citea o amenin\are ascuns[.

Cu c`t se r[ceau leg[turile ]ntre d`n=ii, cu at`t ]nv[\[torul sim\ea mai mult amenin\area. +i, parc[ ]nadins, ]mpotriva sfor\[rilor lui de-a ocoli o primejdie, ne]n\elegerile lor sporeau zi cu zi. }=i mai vorbeau, c[ci Herdelea ]i ]nghi\ea toate toanele, dar sufletele lor se dep[rtau mereu.

}nv[\[torul se g`ndea cu groaz[, mai ales din pricina casei, la clipa c`nd ruptura va veni totu=i odat[. Era sigur c[ atunci Belciug va face tot ce-i va sta ]n putin\[ s[-l scoat[ din casa lui, cl[dit[ din munca lui, singura avere agonisit[ ]n at`\ia ani de zbucium[ri. +i aceasta tocmai acum c`nd fetele au ajuns ca azi-mìne s[ le ajute Dumnezeu s[ se m[rite =i c`nd toat[

zestrea =i n[dejdea lor era c[su\a aceasta. C[ci, f[r[ nimica, oric`t ar fi ele s[r[cu\ele de frumoase =i de iste\e, anevoie se va g[si cineva s[ le ia „]n vremurile acestea materialiste“ —

cum zicea Laura cu mult[ dreptate.

Primejdia o sim\ea bine toat[ familia =i tocmai din pricina aceasta ura ]mpotriva preotului cre=tea f[r[ voia lor, din ce ]n ce mai puternic[, a\`\at[ parc[ de m`na soartei. Cu c`t ]i revoltau mai mult ispr[vile lui Belciug, cu at`t ]=i aduceau mai des aminte de at`rnarea lor de d`nsul =i cu at`t aceasta ]i ]nfuria mai avan pe to\i. Atunci apoi d[sc[li\a cu fetele t[b[rau asupra ]nv[\[torului cu imput[ri =i cu jelanii amare. }ndeosebi doamna Herdelea era mare me=ter[ ]n a zugr[vi nenorocirile ce s-ar abate asupra familiei dac[ „p[m[tuful“ i-ar pofti afar[

din casa ridicat[ cu b[ni=orii rup\i de la gura copiilor, sau dac[

85

Liviu Rebreanu

]ntr-o bun[ zi Herdelea ar ]nchide ochii =i i-ar l[sa pe drumuri, mai ales c[ toate nop\ile tu=e=te ca un buhai =i a ]nceput s[ sl[beasc[ de s-a f[cut ca un ogar... +i, cum prevestirile ei negre g[seau r[sunet ]n inimile fetelor, se ]necau ve=nic ]n lacrimi multe care pe ]nv[\[tor ]l ]nduio=au, iar pe Titu ]l ener-vau, fiindc[ el mai totdeauna atunci avea inspira\ii poetice =i se v[ita c[ nu poate „lucra“ de at`ta g[l[gie f[r[ rost...

Tocmai ]n vremea aceasta, c`nd fr[m`nt[rile se ]n[spreau, a picat un pe\itor ]n casa Herdelea. Era a=teptat =i totu=i a st`rnit o ceart[ care mai-mai s[ se ]ncheie cu scandal.

Vara trecut[, prin iulie, la b[ile din S`ngeorz, cu prilejul unui bal s[pt[m`nal, unde se dusese ]ntov[r[=it[ de Titu, Laura a cunoscut un student ]n teologie, pe George Pintea. T`n[rul mai avea un an p`n[ s[ ias[ preot =i a ]ndr[git pe Laura foarte mult. Prin =aptezeci =i nou[ de scrisori =i c[r\i po=tale ce i le-a trimis pe urm[, =i-a dezv[luit ]ncetul cu ]ncetul pasiunea pe care i-a aprins-o frumuse\ea, bl`nde\ea, cultura aleas[ =i celelalte calit[\i, descoperite de d`nsul dintr-o singur[ ochire, dar a=a de numeroase c[ i-a trebuit mai bine de un an de zile =i at`ta h`rtie p`n[ s[ le ]n=ire pe toate. Dup[ ]ntìle scrisori, Laura a stat la ]ndoial[: s[-i r[spund[ ori s[ nu-i r[spund[? Inima ei se

]nt`mpla s[ fie tocmai liber[. Un elev de la liceul din Armadia, care-i f[cuse curte vreo doi ani =i ]ncepuse s-o intereseze, a plecat ]ndat[ ce =i-a luat bacalaureatul, f[r[ s[-i mai scrie un r`nd, silind-o s[-l smulg[ din suflet, de=i cu durere. }ndoielile i le-a risipit Titu cu o pova\[ ]n\eleapt[: poate s[-i scrie, dar cu mult[ b[gare de seam[. Astfel a trimis Laura teologului George Pintea dou[zeci de scrisori =i dou[zeci =i trei de c[r\i po=tale ilustrate, ]n care s-a dedat la pu\in sentimentalism cochet, f[r[ ]ns[ a-i f[g[dui, nici m[car prin o aluzie, iubirea ei.

C[ci Laura, de=i abia de nou[sprezece ani, avea despre amor idei prea serioase =i nu putea admite c[, dup[ o cuno=tin\[ de c`teva ceasuri, ea s[ iubeasc[ aievea pe cineva, oricine ar fi.