Liviu Rebreanu
=i mi se pare c[ domnul judec[tor n-a fost destul de sever cu delicventul. De altminteri, cea mai bun[ dovad[ c[
amenin\area pedepsei n-a avut efectul dorit este ]n afar[ de
]ns[=i pl`ngerea aceasta, care constituie o calomnie prea
]ndr[znea\[, este, zic, faptul c[ chiar acuma reclamantul e eroul unui scandal cum nu s-a mai pomenit ]n satul nostru...
C`nd ]ns[ preotul auzi din gura lui Ion ]nsu=i c[ Herdelea este autorul adev[rat al pl`ngerii, se ro=i de mare m`nie. „Asta-i culmea ipocriziei! se g`ndi el. Pe de o parte ]mi vine la colin-dat =i m[ pofte=te la logodna fetei, iar pe de alt[ parte m[ t`r[=te pe la judec[\i! }n sf`r=it, bine c[ s-a f[cut lumin[!“
De-acuma era dovedit c[ ]nv[\[torul i-e du=man =i prin urmare se credea ]ndrept[\it s[ caute =i el s[-l loveasc[ =i ]nc[
tocmai c`nd ]i va fi lumea mai drag[. „Dac[-i vorba de f[cut r[u, apoi am s[-i ar[t c[ nu e greu deloc!“ se hot[r] d`nsul.
Cu c`t i se ]nr[d[cin[ ]n suflet convingerea c[ Herdelea e marele vinovat, cu at`t g[si mai multe ]mprejur[ri u=ur[toare pentru Ion care, la urma urmelor, nu poate fi dec`t victima intrigilor ]nv[\[torului. }l comp[timi =i-i p[ru r[u c[ a fost nevoit s[ m[rturiseasc[ ]mpotriva bietului fl[c[u. Se g`ndi tot mai des la d`nsul =i din ce ]n ce cu mai mult[ duio=ie. Adic[ pentru ce
]l urm[rise cu at`ta ]nver=unare? Acuma, chibzuind mai bine lucrurile =i ]nt`mpl[rile, recuno=tea c[ s-a pripit c`nd l-a dojenit
]n biseric[ =i c-a gre=it ]ndemn`nd pe Simion Lungu s[-l p`rasc[. Da, da, s-a pripit, c[ci dreptatea adev[rat[ a fost de partea lui Ion... Deci trebuie s[ ]ncerce s[-=i r[scumpere gre=elile =i s[ fac[ ceva pentru s[rmanul om oropsit. +i, fiindc[
=tia bine ne]n\elegerile dintre el =i Vasile Baciu, ]=i propuse s[-i
]mpace, conving`nd pe Ion s[ ia pe Ana, iar pe Baciu s[-i
]mplineasc[ dorin\ele ]n ce prive=te zestrea. De altfel, dac[ ar izbuti, ar ]mpr[=tia =i ru=inea ce apas[ asupra satului din pricina lor. Adev[rat c[ Ana nu-i nici ]ntìa, nici ultima fat[ care a p[c[tuit: pe valea Some=ului sunt chiar unele sate unde mai toate miresele umbl[ cu copila=ul de m`n[. }n Pripas ]ns[, de 218
Ion
c`nd e Belciug ]n fruntea credincio=ilor, nu s-au pomenit copii din flori. +i apoi ceea ce face Vasile Baciu e strig[tor la cer.
Bine, a gre=it fata =i e vinovat[, dar pentru o gre=eal[ nu po\i s[ omori un om. At`ta cruzime nu s-a mai auzit. S-a dus vestea =i prin alte comune cum o las[ ]n fiecare zi v`n[t[ =i zdrobit[ de b[taie...
Preotul mai cump[ni c`t[va vreme planul, ca s[ nu aib[
pe urm[ s[-=i impute iar vreo pripire. Din zi ]n zi ]ns[ ]l g[sea mai m[re\. Herdelea are s[ ]ng[lbeneasc[ de necaz c`nd va afla c[ p`n[ =i Ion al Glaneta=ului, unealta lui nenorocit[, tot la popa caut[ ad[post sufletesc. Apoi, ]n afar[ de recuno=tin\a fl[c[ului, va dob`ndi =i ]ncrederea lui Vasile Baciu, pe care p[\ania fetei l-a pr[p[dit =i care ar fi bucuros acuma s-o vad[
m[ritat[ chiar =i cu feciorul Glaneta=ului, m[car c[ s-a jurat =i s-a l[udat at`ta c[ nu i-o d[ nici mort. Aici Belciug sim\ea o nou[ arsur[ a con=tiin\ei sale, c[ci =i el ]l asmu\ise odinioar[
pe Baciu s[ nu-=i nefericeasc[ fata cu un destr[b[lat b[t[u= =i t`lhar... }n sf`r=it preotul mai n[d[jduia c[ din ]mp[carea aceasta poate s[ foloseasc[ =i biserica cea nou[ ceva. C[ci r`vna lui cea mai scump[ ]n via\[ era s[ vad[ ]n[l\`ndu-se un sf`nt loca= de piatr[, falnic =i frumos, ]n locul celui vechi =i d[r[p[nat care ]i f[cea necinste at`t lui, c`t =i satului ]ntreg. De vreo zece ani aduna ban peste ban, cu o patim[ mereu cresc`nd, con-tribuind el ]nsu=i cu aproape toate veniturile bisericii =i impun`ndu-=i singur toate economiile ]n favoarea visului s[u.
Realizarea ]ncepuse printr-o colect[, f[cut[ de doi s[teni frunta=i, Toma Bulbuc =i +tefan Hotnog, prin toate comunele Ardealului, cu o scrisoare de ]nvoire din partea episcopului.
Trebuind bani mul\i, Belciug c[uta s[ insufle =i \[ranilor ambi\ie de a d[rui pentru biserica cea nou[ la toate prilejurile, dar mai ales la nun\i, la botezuri, la mor\i... Din nenorocire, credincio=ii erau mai greoi la pung[ ca p[storul, ]nc`t de-abia acuma se putuser[ ]ncepe tratative cu c`\iva arhitec\i vesti\i din Bistri\a,
=i ]nc[ nu se =tia dac[ suma adunat[ va ajunge... }n reveriile lui cucernice, Belciug vedea noua biseric[ triumf[toare, 219
Liviu Rebreanu
tr`mbi\`nd lumii silin\ele vrednice ale unui preot modest. Ba mai vedea =i bisericu\a cea veche, a=a s[rac[ =i umil[ cum era, mutat[ ]n satul S[scu\a, unde rom`nii se ]nmul\iser[ =i, neav`nd unde s[ se ]nchine, veneau duminicile ]n Pripas s[
asculte sf`nta liturghie... Numai s[-l ]nvredniceasc[ Dumnezeu s[-=i poat[ continua opera =i s[ lumineze sufletele oamenilor.
Duminic[, ]nainte de a ]ncepe slujba, puse pe primar s[
porunceasc[ lui Vasile Baciu s[ vie la d`nsul acas[, dup[-amiaz[, ]mpreun[ cu Ana, iar straja fu ]ns[rcinat[ s[-i trimit[ pe Ion, ]mpreun[ cu Glaneta=u =i Zenobia. Nu voia s[ se =tie de ce-i cheam[ =i nici s[ b[nuiasc[ unii c[ a poftit =i pe ceilal\i.
„Cum sunt de ]nd`rji\i am`ndoi, ar fi ]n stare s[ nici nu vie, ]=i zise Belciug, fr`ng`ndu-=i mìnile cu ]nfrigurare. Pe c`nd a=a, dac[ se vor ]nt`lni fa\[ ]n fa\[ ]n casa mea, nu se poate s[ nu cad[ la ]nvoial[!“
Cei dintì sosir[ Vasile Baciu cu fata. |[ranul era pu\in cherchelit fiindc[ se gr[bise s[ ]nghit[ o jum[tate de rachiu mai ]nainte de a-i fi spus primarul vorba preotului, iar Ana avea ochii umfla\i =i ar=i de pl`ns =i ]ncerca zadarnic s[-=i ascund[
p`ntecele sfid[tor de rotund. Pe el ]l pofti s[ =ad[, pe c`nd ea r[mase ]n picioare, cu ochii ]n p[m`nt, l`ng[ u=[.
Ca s[ nu-i dea vreme s[ r[sufle, Belciug ]l lu[ repede, c[
face r[u de-=i st`lce=te fata, c-a ajuns de r`sul lumii, c[ omul la nenorocire s[ nu-=i piard[ judecata, c[ Ana a gre=it, dar orice gre=eal[ se poate ]ndrepta cu bun[voin\[, dar ]nc[p[\`narea e mama tuturor relelor, c[ doar nici Ion nu-i \igan, ba ]nc[-i fecior s`rguitor =i iste\, de=i n-are avere, =i poate s[ fie un ginere mai de treab[ ca mul\i al\ii... Ana izbucni ]n lacrimi, iar Vasile Baciu r[spunse ]nduio=at =i am[r`t:
— Da cum n-a= vrea eu, domnule p[rinte? N-am ]ncercat eu ]n toate chipurile? L-am =i rugat, eu, om b[tr`n... Dar nu vrea nici m[car s[ m[ asculte. Nu vrea =i nu vrea. A batjocorit-o =i amu ne freac[... Apoi ce s[ mai =tiu eu face? Dumneata e=ti om sf`nt =i drept =i ]n\elept... }nva\[-m[ dumneata =i eu fac orice!
220
Ion
Preotul ]=i petrecu m`na prin p[r, mul\umit de r[spunsul
\[ranului, =i tocmai se preg[tea s[-l pov[\uiasc[ s[ nu fie zg`rcit, c[ doar pentru odrasla lui d[, iar nu pentru str[ini, c`nd auzi pa=i de opinci ]n tind[ =i apoi un cioc[nit sfios ]n u=[.
— Intr[! murmur[ d`nsul repede, ]nc`ntat. Glaneta=u deschise ]ncet =i cu respect u=a =i ]=i puse ]ndat[ c[ciula jos l`ng[
