Nici \iganii cei mai nemernici n-ar ]ndr[zni s[ fac[ =i s[ gr[iasc[
precum ]ndr[zne=ti tu! Frumos ]\i st[, n-am ce zice... Noi te-am crezut mai de treab[ =i mai a=ezat ca pe al\ii, dar v[d c[ n-ai pereche ]n blestem[\ii... Da, da, bine-a zis cine-a zis c[ din coad[ de cìne nu faci p`n[-i lumea sit[ de m[tase... Foarte bine a zis...
— Las[-l, drag[, las[-l mai ]ncet, c[-i t`n[r =i nu =tie ce vorbe=te, interveni Herdelea ]mp[ciuitor, uit`ndu-=i hot[r`rea energic[ de adineaori ]n fa\a ]nd`rjirii fl[c[ului. }ncerc[ apoi s[-l ]mbl`nzeasc[ reamintindu-i c[, de c`te ori i-a ascultat sfaturile numai bine i-a mers, =i st[ruind mai ales asupra p[\aniei cu Simion Lungu, c`nd fusese c`t pe-aci s[-i putrezeasc[ oasele prin cele temni\e =i c`nd numai jalba pe care i-a f[cut-o d`nsul l-a sc[pat teaf[r.
}nv[\[torul n-apuc[ s[ ispr[veasc[. Pe Ion bl`nde\ea aceasta
]l sugruma fiindc[ ]l silea s[ se ru=ineze. Dar nevr`nd s[ se dea ]nvins, ]=i aduse aminte de domnul str[in de la judec[torie
=i s[ri m`nios, strig`nd:
— C[ bine m-ai sf[tuit, domnule ]nv[\[tor! Mai bine nu m[ sf[tuiai =i m[ l[sai ]n pace s[ stau ]nchis atunci dou[
s[pt[m`ni, dec`t s[ stau amu dou[ luni ori poate =i doi ani!...
Las[ c[ am aflat =i noi cum s-au ]ntors lucrurile, ca doar nu suntem tocmai a=a de pro=ti...
— Vas[zic[ asta \i-e recuno=tin\a, m[i Ioane? zise Herdelea ]nfrico=at de ]ndr[zneala feciorului. Dup[ ce m-ai rugat o sear[ ]ntreag[, =i tu =i ai t[i, s[ nu te las, acuma ai obraz s[-mi faci imput[ri? Ui\i c[ tot pl`ngerea mea te-a sc[pat de temni\[...
— M-a sc[pat, cum s[ nu m[ scape... Zi mai bine c[ \i-ai b[tut joc de ne=tiin\a mea cum nici n-a= fi putut crede, c[ doar mai frumos cum m-am purtat eu cu dumneavoastr[ nu s-a purtat nimeni... Dar amu nu-i nimic! S[ fim s[n[to=i! De-amu oi 215
Liviu Rebreanu
=ti =i eu s[ m[ feresc =i s[ umblu dup[ capul meu... S[ dea Dumnezeu noapte bun[!...
Ie=i repede, tr`ntind u=a =i bodog[nind p`n[ acas[.
At`ta obr[znicie ]ncremeni chiar =i pe doamna Herdelea,
]nc`t de-abia ]ntr-un t`rziu putu zice:
— A ]nnebunit de tot becisnicul! ceea ce se potrivea =i cu p[rerea domni=oarelor care, reap[r`nd, nu mai =tiau cum s[-=i arate revolta.
P`n[ noaptea t`rziu uimirea nu se potoli ]n casa Herdelea. Asemenea necuviin\[ din partea unui s[tean nu li se mai
]nt`mplase niciodat[... +i sup[rarea tuturor era mai mare pentru c[ tocmai Ion dovedea at`ta nerecuno=tin\[ =i lips[ de respect. Fiindc[ to\i l-au iubit, acuma to\i ]l oc[rau la
]ntrecere. Familia ]nv[\[torului ]l privise ]ntotdeauna ca pe un om al casei, mai iste\ =i mai sp[lat ca ceilal\i \[rani. Herdelea se m`ndrea c[ l-a avut elev =i-1 l[uda pretutindeni. Ce-i drept, =i Ion fusese ve=nic s[ritor =i nu se codea, dac[ i se cerea, ba s[ alerge p`n[-n Jidovi\a sau Armadia, ba s[ mai sfarme ni=te lemne pentru buc[t[rie... }n serile lungi de iarn[, c`nd plictiseala omoar[ satele, c`nd de frica ei oamenii se culc[ odat[ cu g[inile, feciorul Glaneta=ului petrecea de multe ori ]n casa ]nv[\[torului, ascult`nd sau spun`nd basmuri, c`nt`nd ori juc`nd loton =i durac... }ns[=i doamna Herdelea, care nu-=i ascundea dispre\ul fa\[ de pro=ti, cum le zicea d`nsa \[ranilor, cu Ion vorbea ca =i cu o persoan[
de seama ei, mai ales c[ el =tia s[ p[streze totdeauna buna-cuviin\[. +i acuma, acela=i Ion nu se ru=ineaz[ s[ r[cneasc[
=i s[ amenin\e pe domnul ]nv[\[tor!
— Dac-ar fi fost acas[ Titu, sunt sigur[ c[-l plesnea! zise Ghighi, r[zboinic[.
Herdelea ]ns[ mai mult se ]ntristase dec`t se m`niase. Din toate vorbele lui Ion, ]l izbir[ ]ndeosebi cele despre pl`ngerea
]mpotriva judec[torului. Apoi o b[nuial[ ]i s[get[ inima: dar dac[ nebunul s-a apucat s[ spuie pe undeva cine i-a f[cut jalba?... Nu mai v[zuse de mult pe Ghi\[ Pop de la judec[torie, 216
Ion
dar parc[ sim\ea c[ comisiunea de anchet[ trebuie s[ fi umblat prin Armadia =i deci se prea poate s[ fi fost chemat =i Ion...
Atunci nenorocirea e pe drum...
— Te pomene=ti c[ mai dam =i de belea din pricina reclama\iei cu obraznicul [sta! vorbi Laura care, de c`nd se logodise, ]mperechease seriozitatea cu pesimismul.
— Nu m-a= mira deloc! ad[ug[ d[sc[li\a m`ngìndu-=i gura
=i nasul. De la astfel de pro=ti te po\i a=tepta la tot ce-i mai r[u!
— Hodoronc-tronc! f[cu Herdelea. L[sa\i, c[ nu-i nici dracul a=a de negru cum se pare... O fi blestemat Ion, dar r[u nu-i! Omul o fi av`nd cine =tie ce necazuri, s-apoi la necaz omul vorbe=te vrute =i nevrute!
}n vreme ce sufletul ]i s`ngera de presim\irea nenorocirii, trebui s[ z`mbeasc[, s[ glumeasc[ =i s[ conving[ familia c[
nu-i nici o primejdie... D[sc[li\a =i fetele, obosite de indignare, dormir[ ca sc[ldate. Numai Herdelea se fr[m`nt[ toat[ noaptea cu ochii deschi=i, speria\i, c[ut`nd zadarnic s[ ]nece ]n
]ntuneric vedeniile ap[s[toare...
3
Preotul Belciug, fiind ]nnegrit ]n pl`ngerea lui Ion la fel cu judec[torul, fusese chemat ca informator ]n fa\a comisiunii, prezidat[ de primul procuror al tribunalului din Bistri\a.
R[spunse sur`z`nd cucernic la toate ]ntreb[rile, sim\indu-se curat ca floarea spinului =i nevr`nd s[ par[ c[ e cuprins de vreo pornire du=m[noas[ fa\[ de nimeni, de=i ]n sufletul lui fierbea ]mpotriva lui Ion care a cutezat s[-l p`rasc[. De altfel
]i veni foarte u=or s[ se l[mureasc[, av`nd doar s[-=i repete declara\iile f[cute cu prilejul procesului din care se ]n\elegea c[ feciorul Glaneta=ului este un element periculos pentru or-dinea legal[ din Pripas =i c[, ]n interesul ob=tesc, trebuia negre=it scuturat pu\in ca s[-=i vie ]n fire.
— Nu sunt om de legi =i deci nu pot vorbi dec`t ca un simplu profan, f[cu d`nsul drept ]ncheiere. Totu=i mi s-a p[rut 217
