— Dac-ai socotit s[-\i ba\i joc de fat[ ca s[-mi smulgi mo=ia, apoi r[u te-ai socotit, c[ nu \i-ai g[sit omul... Nu, nu, b[iete!...
Hm... +tiu c[ \i-ar pl[cea... Dar eu... hm... las[ pe mine... Nu, nu, Ioane, s[ m[ fereasc[ Dumnezeu =i Maica Precista!
}n clipa urm[toare Ion, Zenobia =i Glaneta=u protestar[
indigna\i, acoperind ]ndemnurile la cump[tare ale preotului... De-abia acuma se rupse ghea\a aievea =i se ]ncinse o vorb[raie de vreo trei ceasuri, aci apropiindu-se, aci gata s[ se ia de p[r, ca peste un minut s[ se mulcomeasc[ iar.
Numai Ana t[cea m`lc =i suspina, ca o os`ndit[ care-=i a=teapt[ verdictul.
}n sf`r=it Vasile Baciu consim\i s[ dea cinci locuri =i o pereche de boi, dar p[m`nturile s[ fie scrise pe numele Anei.
223
Liviu Rebreanu
Ion ]ns[ \inea mor\i= c[-i trebuie toat[ mo=ia, deoarece Baciu nu mai e ]n stare s[ o munceasc[, fiind cam b[tr`n, =i
]ncredin\`ndu-l c[, drept recuno=tin\[, ]i va purta de grij[ =i nu-i va ie=i niciodat[ din cuv`nt.
C`nd ajunser[ aci, Belciug se ridic[ triumf[tor. Greu a fost s[ ]nceap[ tocmeala. De-acuma au s[ se dea pe brazd[, oric`t s-ar mai ciond[ni. Dar at`ta vorb[rie ]l plictisi ]n cele din urm[, mai ales v[z`nd c[ se ]nsereaz[ =i ]nc[ n-au c[zut la ]nvoial[.
Astfel ]i trimise s[ continue acas[ h[r\uiala =i, d`nd m`na cu b[rba\ii, le zise z`mbind:
— Ei, s[ fie ]ntr-un ceas bun =i cu noroc! =i la nunt[ s[ nu uita\i nici pe Dumnezeu din cer =i biserica lui de pe p[m`nt!
Ciorov[iala dintre potrivnici se relu[ mai aprig[ pe drum. Se amenin\au, se ]njurau, se opreau, d[deau din mìni, ]=i =opteau cine =tie ce, dar tocmeala nu mai ]nainta deloc. C`nd sosir[ ]n fa\a casei lui Vasile Baciu, am`ndoi se g`ndir[ s[ lase a=a cum vrea cel[lalt =i s[ sf`r=easc[, =i totu=i se r[zg`ndir[ repede n[d[jduind fiecare c[ am`narea va aduce ap[ la moara lui. Singur[ Ana era zorit[, tremura =i se uita rug[toare c`nd la tat[l ei, c`nd la Ion,
]nfrico=at[ c[ se vor desp[r\i f[r[ a-i hot[r] soarta sau a-i fi curmat suferin\ele. +i ]ntr-adev[r se desp[r\ir[ jur`ndu-se, at`t fl[c[ul c`t =i Vasile, c[ ori r[m`ne cum au spus ori nici s[ nu se mai ]nt`lneasc[...
Vasile Baciu, sim\indu-se g`tuit, plesnea de m`nie =i, ca s[
se r[coreasc[, g[si un clenci Anei =i o b[tu iar p`n[ c`nd o umplu de s`nge... Toat[ noaptea =i a doua zi fu cr`mpo\it de g`nduri negre. }n\elegea acum l[murit ceea ce b[nuise de c`nd a prins de veste c[ feciorul Glaneta=ului umbl[ s[ suceasc[
mintea Anei: „Vas[zic[ vrea s[-mi ia p[m`nturile!“ }i r[s[reau sudori reci pe frunte g`ndindu-se c[ va fi nevoit p`n[ la urm[
s[ se ]ndoaie =i s[ tr[iasc[ din m`na calicului... }=i fierbea creierii c[ut`nd s[ n[scoceasc[ un mijloc care s[-l scape din ghearele ho\ului =i se bucura numai la ]nchipuirea c[ ar putea g[si ceva s[-l ]n=ele c`t mai cumplit... Dar oric`t se c[znea, nu putea stoarce nimic. Poate dac[ l-ar mai amenin\a c[ va l[sa pe Ana s[ nasc[ =i c[ nu o va m[rita niciodat[?
224
Ion
Amenin\area i se p[rea at`t de slab[, ]nc`t nici el ]nsu=i n-o credea. Cum s-o primeasc[ atunci celalt? Mai mult l-ar ]nt[r`ta...
Ion era vesel =i mul\umit. Era sigur c[ p`n[ la urm[ Vasile Baciu ]i va da tot =i-=i f[cea mereu cruce mul\umind lui Dumnezeu c[ l-a ajutat s[ izb`ndeasc[. A doua zi ]n zori cutreier[
hotarul s[ cerceteze mai bine toate locurile viitorului s[u socru
=i s[ se bucure v[z`ndu-le, fiindc[ de-acuma sunt ale lui. Pe la amiaz[ se sf[di r[u cu Glaneta=u care iar ]ncerc[ s[-l sf[tuiasc[ s[ nu ]ntind[ coarda prea tare.
— Dec`t m-ai ]nv[\a pe mine, mai bine ai pune =i dumneata m`na pe ceva, c[ m[n`nci pìnea lui Dumnezeu degeaba, mai r[u ca un tr`ntor! ]i strig[ feciorul cu dispre\.
Seara, ]nso\it de m[-sa, de Floarea, nevasta lui Macedon Cerceta=u, =i de soacra primarului, o bab[ specialist[ la pe\ituri
=i tocmeli, se duse la Vasile Baciu care de altfel ]l a=tepta =i chiar chemase pe Firoana =i pe nevasta dasc[lului Simion Butunoi, s[ poat[ \ine piept asalturilor. Ana ]ndulcise o cup[ de rachiu, c[ci b[utura dezleag[ limbile =i ]mbl`nze=te inimile.
Toat[ t`rguiala fu reluat[ de la ]nceput cu mai mult[ r`vn[ =i violen\[, fiecare parte urm[rind s[ p[c[leasc[ c`t mai tare pe potrivnic. Cuv`ntul ]ns[ ]l aveau ]ndeosebi femeile care se cer-tau \ig[ne=te =i, drept dovezi =i argumente, se oc[rau ]ntì unele pe altele, apoi pe Ion, pe Ana, pe Glaneta=u, pe Baciu =i toate neamurile lor cunoscute =i necunoscute... }n loc de apropiere, mai r[u se ]nr[ir[ =i se desp[r\ir[ hot[r`\i s[ nu mai re]nceap[
convorbirile, ceea ce, fire=te, nu-i ]mpiedic[ s[ se ]nt`lneasc[
iar peste c`teva zile =i iar s[ se certe f[r[ rezultat.
Deoarece, tot ciorov[indu-se, intraser[ ]n postul mare, Vasile Baciu se g`ndi c[ cununia nu se poate face ]n nici un caz p`n[ dup[ Pa=ti, se l[s[ mai greu spre a c`=tiga timp pentru a g[si mijlocul de a-=i ]n=ela ginerele. Dar nici Ion nu se gr[bea deloc =i se pr[p[di de r`s c`nd Vasile vru totu=i s[-l sperie c[
nu-i mai d[ pe Ana... Apoi, cu dou[ s[pt[m`ni ]naintea s[rb[torilor se ]nvoir[ ]ntr-o jum[tate de ceas, ]nc`t fl[c[ul se mir[ c`t s-a f[cut Baciu de ]ng[duitor. Primi s[-i dea zestre 225
Liviu Rebreanu
toate p[m`nturile =i am`ndou[ casele, cer`nd doar s[ fie scrise, dup[ cununie, pe numele am`ndurora. Deocamdat[, dup[
cununie, Ana se va muta la Glaneta=u, ]mpreun[ cu o pereche de boi, un cal, o vac[ cu vi\el, o scroaf[ cu =apte purcei, un car nou =i altele mai m[runte ce se cuvin unei mirese =i neveste tinere. }n aceea=i zi se duser[ la notar pentru ]n=tiin\[rile le-gale =i pe urm[ la preot s[ fac[ strig[rile de cuviin\[ a=a fel ca nunta s[ se serbeze chiar a doua duminic[ dup[ Pa=ti.
Din clipa aceasta Vasile Baciu tr[i ]ntr-o zbuciumare parc[
el ar fi fost mirele. Toat[ ziua nu-=i g[sea locul =i nu mai =tia cum s[-=i ascund[ ner[bdarea. De team[ s[ nu scape vreo vorb[
tr[d[toare nu mai d[dea pe la Avrum, dar bea mai mult ca de obicei acas[. Acum i se p[rea c[ vremea trece prea anevoie =i-l rodea frica s[ nu-i strice cineva sau ceva socotelile.
4
