c[ bine a f[cut de n-a mai stat ]n serviciul unui renegat nesim\itor. }nv[\[torul ]n\elegea ]ns[ numai at`ta, c[ t`n[rul a fost concediat =i a r[mas iar f[r[ pìne, ceea ce ]nsemna o greutate mai mult pe capul lui c[run\it de necazuri, tocmai acum c`nd grijile au ]nceput s[-l cople=easc[ mai r[u. Mai dureroas[ era totu=i =tirea despre retragerea b[tr`nului Cernatony, c[ci ridica la orizont amenin\area ]ntregii lui cariere d[sc[le=ti. Cernatony a fost om de suflet =i a trecut multe cu vederea; Horvat, urma=ul lui, ]ns[ e un ungur furios care =i p`n[ acuma a ]ncercat s[-i fac[ zile fripte, ve=nic nemul\umit c[ copiii din Pripas nu vorbesc ungure=te.
Anevoie a putut ]nchide ochii Herdelea ]n noaptea aceea.
Grijile ]l n[p[deau ca ni=te stafii m`nioase, ]l ]mpresurau =i-l chinuiau. Somnul s[n[tos al celorlal\i parc[ ]i m[rea suferin\a.
Cumplit e s[-\i por\i singur crucea, f[r[ m[car s[ te po\i m`ngìa
]mp[r\ind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce sunt a=a de aproape
=i totu=i nu pricep nimic... Poate niciodat[ povara vie\ii n-a sim\it-o mai ap[s[toare =i viitorul mai ]ntunecat...
Diminea\a porni spre Armadia, nu ca s[ se prezinte la proces, ci s[ fie pe-acolo, s[ afle cel pu\in ce se urze=te ]mpotriva lui. Titu ]l ]nso\i p`n[ la Jidovi\a, unde se opri s[ zic[ bun[
ziua cunoscu\ilor =i prietenilor pe care nu i-a v[zut de aproape dou[ luni, d`ndu-i ]nt`lnire la pr`nz la ber[ria Rahova.
}nv[\[torul se ]nv`rti prin Armadia, ner[bd[tor, intr[ la Banca Some=an[, trecu pe la doctorul Filipoiu, care avea s[ fie na=ul Laurei =i cu care mai vorbir[ despre am[nuntele nun\ii. Titu n-avu norocul s[ g[seasc[ pe Roza Lang =i astfel sosi cur`nd
=i el ]n Armadia; ]i veni nenorocita idee s[ fac[ o vizit[ Lucre\iei Dragu =i fu primit foarte rece, deoarece domni=oara era acum
]n vorb[ serioas[ cu profesorul Oprea. Mai hoin[ri prin t`rgu=or, sup[rat din pricina Lucre\iei, iar spre amiaz[, nemaiav`nd ce face, se ]ndrept[ spre ber[rie, unde g[si pe tat[l s[u la o mas[, singur, cu o bere dinainte, mohor`t. T`n[rul ]ncepu s[-i bat[
233
Liviu Rebreanu
capul cu p[\aniile lui din Gargal[u =i s[-i declame patetic despre menirea lui, despre planurile lui =i despre revela\ia ce a avut-o ]n fa\a primejdiei ungure=ti. Herdelea t[cu mult[ vreme ab[tut, apoi v[z`nd c[ Titu nu mai ]nceteaz[, ]l ]ntrerupse cu o imputare dureroas[:
— Tu parc[ tr[ie=ti ]n alt[ lume, dragul tatii!... Tu alergi dup[
visuri =i nu bagi de seam[ c[ realitatea ne sugrum[, gata-gata s[ ne doboare!
Titu r[mase o clip[ cu gura c[scat[ =i, nesim\ind am[r[ciunea din vorbele b[tr`nului, urm[ cu un gest larg, m[re\:
— Dumneata niciodat[ n-ai ]n\eles av`nturile generoase!
+i ]n g`nd mai ad[ug[: „Nu degeaba sunt unii oameni prin Armadia care spun c[ tata e cam renegat... Cam au ei dreptate, cum se vede!“
— Dar nici tu n-ai ]n\eles greut[\ile noastre, cu toate c[
acum e=ti om ]n toat[ firea =i ar trebui s[ fii c`t de c`t sprijinul meu =i al familiei, zise Herdelea cu aceea=i dojan[ ]n glas.
— Ce ]nseamn[ grijile noastre m[runte fa\[ de nevoile cele mari ale neamului! strig[ Titu cu gura plin[. Nu e rom`n, tat[, cel ce pune interesele personale mai presus de cele ob=te=ti!
}nv[\[torul z`mbi trist =i, ]n vreme ce t`n[rul ]=i dezvolta ideile na\ionale, se g`ndi c[ tot a=a a fost odinioar[ =i d`nsul, demult, p`n[ ce n-a =tiut ce sunt sarcinile vie\ii, p`n[ ce nu a dat piept cu lumea. De=teptarea a fost cr`ncen[. Visurile s-au spulberat mai repede ca ]nchipuirea =i ]n locul lor s-a pomenit cu lupta istovitoare pentru ziua de mìne. +i, vorbind parc[ cu sine ]nsu=i sau cu amintirea trecutului ]ndep[rtat, rosti domol:
— Ce bine ar fi dac[ via\a s-ar potrivi cu visurile, dac[ omul ar putea tr[i din visuri!
}n ber[rie era pu\in[ lume. Doar c`\iva profesori, care sc[paser[ mai devreme de la liceu, =i vreo doi func\ionari de la Banca Some=an[. To\i ]ntrebar[ pe Herdelea c`nd e nunta domni=oarei Laura =i nu-l scoteau din „socrule“ =i din felicit[ri zgomotoase. „At`ta mul\umire a= fi avut =i eu, =i acuma iat-o 234
Ion
]necat[ ]ntr-un potop de nenorociri! se g`ndea ]nv[\[torul c[ut`nd s[ r[spund[ c`t mai vesel. Se vede c[ a=a mi-a fost mie scris, s[ nu am ]n via\[ nici o bucurie deplin[!“
}n prag se ivi deodat[ judec[torul, ]ntov[r[=it de un avocat ungur din Bistri\a, reprezentantul casei Bernstein. Cum ]l z[ri, Herdelea tres[ri, se f[cu ca ceara =i, f[r[ s[ vrea, b[tu ]n mas[
cu paharul gol, murmur`nd:
— Chelner, plata!
— Mai stai, tat[, ce Dumnezeu, c[ doar nu arde! zise Titu surprins c[ tat[l s[u vrea s[ plece tocmai c`nd ]ncepe s[ vie lume mai bun[.
Judec[torul ]=i roti privirea prin sal[, v[zu pe Herdelea =i avu un gest de nepl[cere pe care acesta ]l prinse, de=i numai cu coada ochiului. Pe urm[ se a=ez[ la o mas[ aproape, tocmai ]n fata ]nv[\[torului, continùnd a se ]ntre\ine cu avocatul care nu se sinchisea de nimeni, cufundat cum era s[-i explice ceva. Herdelea nu ]ndr[znea s[ ridice ochii, dar sim\ea c[ privirea judec[torului ]l sfredele=te. Nemaiput`nd-o suferi, ]=i lu[
inima ]n din\i =i se uit[ drept ]n ochii vr[jma=i, plec`nd apoi capul ]n semn de salutare. Judec[torul nu r[spunse, ci-l m[sur[
cu aceea=i c[ut[tur[ rece.
+i pe c`nd d`nsul se perpelea astfel, Titu, cu glas mai sc[zut,
]i sporov[ia de poporul nostru, de idealul suprem, de chema-rea imperioas[... Vorbele lui r[sunau ]n urechile b[tr`nului ca un b`zìt obositor.
Peste c`teva minute judec[torul puse u=or m`na pe bra\ul avocatului, ca s[-l ]ntrerup[, =i apoi ]i zise brusc lui Herdelea, cu o voce moale, dar pe at`t mai p[trunz[toare:
— +tii c[ =tiu tot, domnule Herdelea! Tot! Absolut tot!
— Cum? ]ntreb[ ]nv[\[torul n[ucit de spaim[.
— Ia, te rog, nu te mai preface! Din capul locului am b[nuit c[ numai opera dumitale poate s[ fie... Ei, acuma =tiu c[ nu m-am ]n=elat ]n b[nuiala mea... Fire=te, nu face nimic. Eu te onoram cu prietenia mea, pe c`nd dumneata m[ calomniai la minister =i umblai s[-mi zdrobe=ti cariera. A, desigur, nu face 235
