— E o canalie =i Ion, fire=te! zise Titu din ce ]n ce mai
]nsufle\it, c[ci ]n afacerea aceasta el nu vedea dec`t c[ tat[l s[u e un martir al iubirii pentru \[ranul rom`n. Dar ce are a face, tat[! Trebuie s[ fii m`ndru c[ suferi fiindc[ ai ap[rat pe un rom`n, chiar dac[ rom`nul s-a ]nt`mplat s[ fie un mi=el...
E o fapt[ superb[!
— Dar tu nu-\i ]nchipui ce urm[ri grele poate s[ aib[! gemu b[tr`nul pu\in mai ]mb[rb[tat, g`ndindu-se la cuvintele judec[-
torului despre „calomnie“ =i „tribunal“.
— Cu c`t vor fi mai grele, cu at`t te vei ridica mai sus ]n stima tuturor! zise t`n[rul invidios c[ nu este el ]n locul
]nv[\[torului, s[ se poat[ l[uda pretutindeni cu sacrificiile lui pentru cauza neamului.
238
Ion
D[sc[li\a =i fetele, auzind de sechestru =i de licita\ie, se a=ternur[ pe bocete =i vaiete c[ ru=inea aceasta nemaipomenit[ are s[ distrug[ norocul Laurei, fiindc[ Pintea are s[ afle =i s[-i ]ntoarc[ spatele... Ca s[ arate c`t sunt de convinse c[ a=a are s[ fie, fetele nici nu mai continuar[ ]n ziua aceea lucrul la trusou, l[s`nd ]n ma=ina de cusut un cear=af de plapum[
aproape ispr[vit, cu sumedenie de ajururi =i dantele =i cu mo-nograma ei brodat[ frumos ]ntr-un col\. Titu se sili toat[ dup[-
amiaza =i toat[ seara s[ le explice c[ sunt proaste dac[ nu vor sau nu pot s[ ]n\eleag[ c[ e vorba numai de o form[. Femeile
]ns[ nu admiteau nici o l[murire =i Laura nu se lini=ti dec`t zic`ndu-=i c[ ea nu va mai fi aici s[-i crape obrajii de ru=ine c`nd vor veni cu toba s[ p`ng[reasc[ salona=ul ]n care =i-a
\esut ea visurile ei de fat[... Fire=te c[ ]n asemenea atmosfer[
nici Herdelea =i nici Titu nu mai ]ndr[znir[ s[ le mai pun[ ]n curent =i cu amenin\[rile judec[torului, de=i t`n[rul se l[udase c[ are s[ le spun[ tot din fir ]n p[r.
Av`nd acuma un suflet cu care putea vorbi de temerile ce-l ap[sau, ]nv[\[torul se sim\i mai ]nviorat =i mai u=urat. P`n[
una-alta ]ns[ trebuia s[ vad[ mai de aproape de =coal[, c[ci se putea lesne ]nt`mpla s[-i pice o vizit[ a subinspectorului care, dup[ retragerea lui Cernatony, se va ar[ta desigur =i mai zelos ca ]n trecut, ]n n[dejdea c[ o s[ fie numit el inspector.
De aceea mai citea, nu lipsea de la =coal[, ca s[ fie preg[tit pentru orice ]mprejurare. R`vna aceasta de altfel ]i f[cea bine risipindu-i pu\in g`ndurile mohor`te.
}ntr-adev[r, ]n ultima zi ]nainte de vacan\ele Pa=tilor, se opri o calea=c[ falnic[ ]n fa\a =colii. Era subinspectorul Horvat care
]nadins venise a=a de t`rziu =i pe nea=teptate. St[tu ]n clas[
vreo dou[ ore, cercet`nd tot, ascult`nd pe to\i copiii,
]ncurc`ndu-i numai pe ungure=te =i str`mb`ndu-se ur`t dac[
nu-l ]n\elegeau... }n sf`r=it isc[li jurnalul-program =i spuse lui Herdelea, ]ncruntat:
— Ar fi bine s[ te ocupi mai mult =i mai serios... }\i recomand chiar s[ te ocupi, dac[ nu vrei s[ ne sup[r[m!
239
Liviu Rebreanu
Tr[sura plec[ cu d`nsul ]n goan[, vr`nd s[ inspecteze ]n aceea=i zi =i =colile din Jidovi\a =i din Armadia.
Herdelea, cu p[l[ria ]n m`n[, ]=i f[cu cruce c`nd nu-l mai v[zu =i murmur[ am[r`t:
— O, bat[-te m`nia lui Dumnezeu, c[ acru mai e=ti!
Oft[, d[du drumul copiilor =i porni spre cas[ cu capul ]n p[m`nt.
— Asta-i r[splata dup[ treizeci de ani de munc[! se g`ndi d`nsul ab[tut. Numai cinci ani... numai cinci ani s[-mi mai ajute Dumnezeu! Pe urm[ ai dracului s[ fie to\i inspectorii din lume...
Din pensioara mea voi tr[i =i eu omene=te cu baba, c[ p`n[
atunci poate s[ se a=eze =i copiii, dac[ o vrea Atotputernicul.
El, care-=i b[tea joc de d[sc[li\[ pentru c[ bolborosea mereu rug[ciuni, acuma, c`nd nevoile =i nepl[cerile se \ineau de d`nsul ca scaiul de oaie, ]=i punea toat[ n[dejdea ]n puterea cereasc[ =i-=i ]nt[rea inima ]n[l\`ndu-=i cugetul fierbinte =i umilit spre Dumnezeu.
Seara, dup[ cin[, pe c`nd Herdelea povestea am[nun\it vizita subinspectorului, se pomenir[ ]n cas[ cu Ion, cu o
]nf[\i=are foarte fericit[, r[sp`ndind parc[ numai bucurie ]n jurul lui. Familia ]nv[\[torului r[mase tr[snit[ de ]ndr[zneala aceasta. Titu, ]ncetul cu ]ncetul, spusese totu=i surorilor lui =i apoi mamei cum a tr[dat Ion pe Herdelea =i c[ urmarea poate s[ fie o mare nenorocire. Aceasta, precum =i purtarea fl[c[ului
]n vremea din urm[, f[cuse ca acuma s[ fie privit drept cel mai netrebnic om din sat. Astfel, f[r[ a-i r[spunde la bun[ seara, d[sc[li\a, tremur`nd de m`nie =i sc[p[r`nd sc`ntei din ochi, se n[pusti asupra lui:
— Gros obraz ai, becisnicule, dac[, dup[ tic[lo=iile pe care le-ai f[cut ]nv[\[torului, mai ]ndr[zne=ti s[ ne treci pragul!
Ion ]ns[ nu se sfii deloc =i zise lini=tit =i supus, dar cu aceea=i fa\[ mul\umit[:
— Amu ierta\i-m[!... Z[u, doamn[, ierta\i-m[!...
