— Con=tiin\a mea e curat[, ]n orice caz! r[spunse Titu cu o demnitate ]nso\it[ de un z`mbet modest.
}n aceea=i sear[ notarul ]i f[cu socoteala, ]i pl[ti patruzeci
=i cinci de coroane, iar a treia zi, fiind joi =i av`nd treburi ]n Armadia, ]l duse =i pe Titu p`n[ la ber[ria Rahova, de unde ]l luase odinioar[.
5
Macedon Cerceta=u, ]ndat[ ce ie=i din biseric[, aduse 229
Liviu Rebreanu
]nv[\[torului Herdelea =tirea c[ popa umbl[ s[ ]mpace pe Ion cu Vasile Baciu =i c[ chiar i-a chemat la d`nsul acas[ pentru dup[-amiaz[ s[-i puie fa\[-n fa\[. Herdelea nu zise nimica, dar ]n sufletul lui se am[r]. Purtarea lui Belciug i se p[rea revolt[toare. Caut[ adic[ s[ momeasc[ pe Ion ca s[-i fac[ s`nge r[u? Sau poate astfel vrea s[ r[spl[teasc[ fl[c[ului vreo infa-mie s[v`r=it[ fa\[ de binef[c[torul s[u?... }i veni ]n minte im-putarea lui Ion =i acum ]n\elese de unde vine nerecuno=tin\a lui: Belciug... „Vas[zic[ popa l-a ademenit s[ m[ tr[deze... Iat[
p`n[ unde merge murd[ria unui c[rturar! Se solidarizeaz[ cu un \[ran ]mpotriva mea...“
De altfel, de c`nd ]l oprise judec[torul ]naintea liceului =i mai ales de c`nd s-a ]nt`mplat obr[znicia lui Ion, ]nv[\[torul era aproape sigur c[ primejdia ]l pa=te r[u din pricina jalbei nenorocite. Blestema ]n ascuns ceasul care l-a f[cut s[ se
]nduio=eze de necazul fl[c[ului tic[los. Toat[ n[dejdea ]i fusese ]n ancheta pe care i-o anun\ase Ghi\[ Pop. Dac[
judec[torul va fi g[sit c`t de pu\in vinovat, atunci Herdelea e salvat. De=i lic[rirea aceasta era at`t de vag[, c[ =i lui i se p[rea himeric[. C`nd ]ns[, dup[ obr[znicia lui Ion, a alergat ]n Armadia =i a aflat de la Ghi\[ Pop c[ ancheta a trecut =i a con-statat impar\ialitatea judec[torului, d`ndu-i toat[ dreptatea pentru felul cum a procedat, ]nv[\[torul a ]nceput s[ se a=tepte la orice. Copistul n-a fost ]n stare s[-i spun[ prea multe am[nunte, c[ci cercetarea s-a f[cut ]n tain[, ca s[ nu zdruncine autoritatea justi\iei; dar at`ta tot a putut afla Herdelea c[, printre cei dintì, au fost asculta\i Belciug, Ion =i Simion Lungu... Cum nici unul dintr-]n=ii nu i-a suflat lui nici o vorb[ despre ce s-a petrecut, ]nseamn[ c[ trebuie s[ se fi petrecut ceva r[u pentru d`nsul. Poate c[, dac[ ar fi vrut ]ntr-adev[r s[ =tie, Ion i-ar fi m[rturisit tot, f[r[ ]nconjur. Herdelea, ]n realitate, nu dorea siguran\a. Mai voia s[ cread[ c[ p`n[ ]n cele din urm[ se vor
]ndrepta toate ]n bine. Curiozitatea ]l a\`\a, iar frica ]l oprea.
}nchidea ochii =i c[uta s[ am`ne cel pu\in lovitura, dac[ n-o poate ocoli, c[ci r[ul nu sose=te niciodat[ prea t`rziu... +i a=a, 230
Ion
]n loc s[ cerceteze la ob`r=ie unde ar fi putut g[si tot ce-l rodea, b[tea adeseori drumul Armadiei iscodind mereu pe Ghi\[
Pop de la care =tia c[ nu poate culege nimic sigur.
Umbl`nd zadarnic pe la Ghi\[ Pop, ]ntr-o dup[ amiaz[
frumoas[, notarul Stoessel din Jidovi\a ]l strig[ pe fereastr[ s[-i dea o cita\ie sosit[ de vreo trei zile =i pe care n-a avut ocazia s[ i-o trimit[ acas[. Herdelea p[li. „S-a spart buba!“ ]=i zise d`nsul, ]ncredin\at c[ cita\ia e ]n leg[tur[ cu afacerea judec[torului.
Mai uluit fu ]ns[ v[z`nd c[ e vorba de o nou[ complica\ie.
Era p`r`t s[ pl[teasc[ o sum[ ]nsemnat[ firmei Bernstein din Bistri\a de la care cump[rase acum trei ani mobila de salon ]n rate lunare de c`te dou[zeci de coroane. Herdelea nu fusese de p[rere s[-=i mai ]ngreuieze leafa cu asemenea datorii zadarnice, mai ales c[ avea regulat re\ineri pentru alte avansuri
=i ]ncurc[turi pe urma c[rora creditorii ]ncasau ce li se cuvenea direct de la percep\ie. El zisese c[, precum au stat f[r[
salon at`\ia ani de zile, ar mai putea sta p`n[ se vor mai u=ura pu\in. Dar fetele at`ta l-au cic[lit ]nc`t a trebuit s[ recunoasc[
]n cele din urm[ c[ au dreptate =i c[ e nevoie de o odaie mai dr[gu\[ unde s[ poat[ primi pe viitorii pe\itori... Vreo doi ani de zile a =i pl[tit ratele la vreme, c[ci Laura, de fric[ s[ nu r[m`n[ iar f[r[ salon, nu l[sase niciodat[ s[ se adune mai mult de dou[-trei =i se ducea chiar ea s[ pun[ banii la po=t[. De c`nd a intervenit ]ns[ bobota m[riti=ului, Laura nu s-a mai interesat, iar b[tr`nul, av`nd destule alte cheltuieli urgente, =i-a zis c[ jidanul poate s[ mai a=tepte =i a ascuns soma\iile ce-i veneau ]n fiecare lun[ tot mai amenin\[toare, ca s[ nu le vad[
fetele =i s[-i aprind[ paie ]n cap. Pe urm[, dup[ ce se adunar[
multe rate, ]=i g[si scuza c[ nu poate pl[ti o sum[ a=a de mare,
=i c[ va aranja lucrurile dup[ nunta Laurei, c`nd va mai sc[pa de greut[\i... Acuma iat[ c[ firma a pierdut r[bdarea =i-i cere s[ achite imediat at`t ratele din urm[, c`t =i pe cele viitoare, conform contractului, peste trei sute de coroane.
— Trei sute de coroane! murmur[ Herdelea cu un sur`s 231
Liviu Rebreanu
desperat. +i tocmai azi, ]n preajma nun\ii!
P`n[ acas[ cump[ni bine toat[ nenorocirea. C[ nu poate pl[ti acum asemenea sum[, era sigur. Vas[zic[ trebuie s[ se sileasc[ mai ales s[ c`=tige timp p`n[ dup[ nunta fetei. De aici are s[ porneasc[ cu socotelile... }ntì =i ]ntì n-are s[ arate acas[ cita\ia =i nici s[ pomeneasc[ despre judecat[, spre a evita certurile, lacrimile, blestemele =i spaima familiei. Toate are s[
le descurce el lini=tit, f[r[ zv`cniri zgomotoase. Din nefericire, termenul judec[\ii e ]nainte de Pa=te. Asta-i mai greu. Dar fiindc[ tot nu poate pl[ti =i nici n-are alt[ ap[rare, afar[ de s[r[cie, de ce s-ar mai duce la judecat[. Las[ s[-l condamne.
Poli\a tot nu cunoa=te am`n[ri. Pe urm[ se va ]nvoi el cu avocatul firmei cumva, poate acoperind cheltuielile de judecat[
=i relùnd ratele... P`n[ atunci trec s[rb[torile, trece nunta Laurei =i se mai simplific[ lucrurile...
Intr[ acas[ vesel, ca =i c`nd ar fi c`=tigat la loterie. De=i cita\ia ]l ardea ]n buzunar, lu[ pe d[sc[li\[ de mijloc, o ]nv`rti de c`teva ori tinere=te =i o pup[ \oc[ind pe am`ndoi obrajii, st`rnind r`sul fetelor =i indignarea doamnei Herdelea care, smulg`ndu-se din bra\ele lui, ]l oc[r]:
— Ho, nebunule!... Nu \i-i ru=ine, om b[tr`n =i f[r[ minte, m[car de copiii [=tia care te v[d =i te judec[!
Cum nepl[cerile nu vin niciodat[ singure, ]n preziua judec[\ii, pe ]nserate, tocmai c`nd se a=teptau mai pu\in =i chiar vorbeau de c`t se jertfe=te bietul b[iat ]ntr-o slujb[ ingrat[ pentru ambi\iile unui poet, iat[ c[ se deschide u=a =i apare ]nsu=i Titu, z`mbitor aduc`nd =i po=ta din Jidovi\a ]mpreun[ cu o cir-cular[ prin care Herdelea era ]n=tiin\at c[ inspectorul Cernatony, protectorul lui, a trecut la pensie =i c[, p`n[ la numirea titularului, a fost ]ns[rcinat subinspectorul Horvat s[-i \in[ locul.
„Se vede c[ s-au ]ngr[m[dit numai pe capul meu toate nenorocirile!“ se g`ndi Herdelea posomor`t.
Titu ponegri din r[sputeri pe „jidanul din Gargal[u“ care umbla s[-l fac[ unealta lui ]ntru ap[sarea rom`nilor din comun[ =i se declar[ fericit c-a sc[pat teaf[r din cuibul ace-232
Ion
la de str[ini unde la fiecare pas trebuia s[ ]ndure jigniri ]n sentimentele lui cele mai sfinte. D[sc[li\a =i fetele ]l l[udar[
