]njur!... Rozica, mai e cumva vreun strop de rachiu? Aide, d[-ne un p[h[rel!... Vivat, Titule! Tr[iasc[ victimele, jos c[l[ii!
C`nd spuse Titu acas[ ce-a p[\it Lang, doamna Herdelea zise cu dispre\:
— El ca el, vai de zilele lui... Dar ea-i o blestemat[ f[r[
pereche... Dac[ a fost ea ]n stare s[ se \in[ p`n[ =i cu practicantul notarului... |i-e =i sc`rb[!
Titu se ro=i ca =i c`nd i-ar fi =fichiuit obrajii cu un bici de foc:
„Vas[zic[ ]n vreme ce eu o purtam ]n suflet =i ]n visuri, ea...“
243
Liviu Rebreanu
7
}n ziua c`nd veni avocatul Lendvay cu sechestrul, fetele =i doamna Herdelea, ca s[ nu fie obligate a vedea asemenea umilin\[, plecar[ ]n Armadia la doamna Filipoiu s[ se sf[tuiasc[
asupra ultimelor am[nunte privitoare la nunta Laurei =i s[ ia de la tipografie invita\iile tip[rite pe h`rtie sidefat[, s[ le trimit[ din vreme tuturor. Avocatul, de altfel, ispr[vi toat[ afacerea ]n c`teva minute, ]nc`t Titu se pr[p[di de r`s seara, c`nd femeile se ]napoiar[ din Armadia fr`nte de oboseal[.
}nfrigurarea nun\ii st[p`nea de-acuma toat[ casa... Rochia de mireas[ era gata. O lucrase ]ns[=i Laura =i o f[cuse o minun[\ie. }ncerc`nd-o ultima oar[, ]nainte de-a o pune ]n dulap p`n[ ]n clipa cea mare, toat[ familia a izbucnit ]n aplauze de admira\ie, at`t era Laura de frumoas[ ]ntr-]nsa...
Tot salonul era alandala de rufele mirosind a nou, de rochiile
=i hainele ]mpr[=tiate pe toate mobilele =i prin toate col\urile.
Cu trei zile ]nainte sosi George Pintea =i trase la hotel ]n Armadia, dar st`nd de diminea\a p`n[ seara ]n Pripas, neclintit de l`ng[ Laura. Am`ndoi erau foarte mi=ca\i =i vorbeau cu o pl[cere amestecat[ cu groaz[ de ceremoniile care le vor da dreptul s[ nu-=i mai ascund[ iubirea ]n fa\a nim[nui.
Laura sl[bise pu\in, dar a=a ]i =edea mult mai bine, ]ndeosebi cu ochii ve=nic umezi =i str[lucitori de o ner[bdare nel[murit[. Acuma toate ]ndoielile i se p[rea c-au p[r[sit-o =i se sim\ea mul\umit[ v[z`nd pe Pintea al[turi de ea. }i tremura inima ca sub o m`ngìere bl`nd[. „Mi-e drag! se g`ndea d`nsa
]nduio=at[. S[r[cu\ul! +i cum nu-l puteam suferi odinioar[!
Mare neroad[ am fost!“
Ghighi, b[g`nd de seam[ c[-i face pl[cere, ]i repeta ]ntruna c[ o invidiaz[.
— Spui adev[rat, Ghighi\[?... Crezi tu c[ voi fi fericit[?
— O, c`t a= vrea s[ fiu ]n locul t[u! min\ea Ghighi care, ]n sufletul ei, nu ]n\elegea cum poate s[ ia o fat[ frumoas[ =i rar[ ca Laura pe un omule\ care nu =tie nici m[car s[ danseze ca lumea.
244
Ion
Pintea era foarte galant =i aducea mereu mai ales bom-boane, fiindc[ Laura le ]mp[r\ea cu el, dup[ ce mu=ca din fiecare cu guri\a ei, ]nc`t ]ndr[gostitul mire se jura c[ n-a mai gustat niciodat[ asemenea bun[t[\i. }n ajunul nun\ii ]ns[ George veni cu ni=te daruri care ]i uimir[ pe to\i: un inel cu un briliant
]mpresurat cu rubine ca ni=te v`rfuri de ace de foc, cercei de aur cu stropi de diamante, =i un colan de platin[ cu o cruciuli\[
de aur av`nd la fiecare cap[t c`te-o stelu\[ de smaragd.
— Pup[-l! strig[ ]nv[\[torul v[z`nd bog[\iile acestea str[lucitoare, iar cum Laura, z[p[cit[ de bucurie, st[tea \intit[
locului, o lu[ de m`n[ =i ]i f[cu v`nt ]n bra\ele mirelui,
]ndemn`nd-o cu ]nsufle\ire: Pup[-l, Laura, n-auzi?... Pup[-l!
}n diminea\a cununiei sosir[ p[rin\ii lui George =i fra\ii lui mai mici, Marcu =i Vasile. Ceilal\i, fiind ]mpr[=tia\i prea departe prin lume, n-au putut veni, dar to\i au trimis telegrame de felicit[ri pe care B[lan de la po=ta din Armadia avea grij[
s[ le transmit[ ]ndat[ la Pripas prin curieri ocazionali. Am`ndoi fra\ii mirelui ]ndr[gir[ pe Laura =i f[cur[ curte Ghighi\ei, ]nc`t ea ]i g[sea mult mai dr[gu\i ca pe George.
}n fa\a cuscrilor, care de altminteri nu veniser[ cu m`na goal[, Herdelea oferi tinerilor „din partea b[tr`nilor“ un serviciu de cafea cu lapte, modest =i frumos. Tot atunci Titu d[rui lui George o tabacher[ de piele de crocodil, cump[rat[ din banii lui.
— Eu v[ dau ceva ce n-o s[ v[ dea nimeni, c[ci to\i se g`ndesc numai la mireas[... Ei bine, eu m-am g`ndit la mire, fiindc[ mi-e mai drag ca mireasa! vorbi d`nsul m`ngìnd pe Laura.
Ghighi se porni pe pl`ns v[z`nd c[ numai ea n-are ce s[
le ofere, p`n[ ce noul ei curtezan =i cumnat Marcu ]i spuse c[, dimpotriv[, ea poate s[ le d[ruiasc[ lucrul cel mai de pre\
=i anume c`te o s[rutare miresei =i mirelui, sau, dac[ i-e ru=ine, poate s[ le dea pe am`ndou[ miresei care ]ns[ s[ fie obligat[
a transmite una mirelui. }n Jidovi\a, notarul Stoessel primi pe distin=ii nunta=i cu toate onorurile, oficiind mai patetic formele cununiei civile. La sf`r=it ]=i ]ng[dui s[ \ie =i un mic discurs 245
Liviu Rebreanu
]n care spuse c[ e fericit c-a avut cinstea s[ ]mpreune cu articole de lege dou[ inimi at`t de tinere =i pline de speran\e.
Cununia fiind ]ntr-o duminic[, biserica cu dou[ turnuri din Armadia se umplu de oameni care nu se mai s[turau l[ud`nd frumuse\ea =i ging[=ia Laurei, dar =i ]nf[\i=area simpatic[ a lui George. Rochia miresei st`rni entuziasmul cunosc[toarelor.
