— Nici n-am mai v[zut a=a blestem[\ie, murmura Herdelea, cl[tin`nd din cap, seara c`nd vorbeau de feciorul Glaneta=ului. Parc[-mi pare r[u acuma c[ nu l-am l[sat s[ fi stat ]n temni\[, s[-i mai treac[ buiecia...
De altfel Ion ]nsu=i tr[ia ]ntr-o tulburare at`t de ciudat[, c[
aproape nu-=i d[dea seama ce mai voia =i unde vrea s[ ajung[.
De c`nd a ]nfruntat pe Vasile Baciu i se p[rea c[ toat[ lumea
]l du=m[ne=te =i totu=i se sim\ea mai fericit ca totdeauna. Aci era de o veselie uimitoare, glumea cu cine-i ie=ea ]n cale, aci se ]nfuria =i suduia din senin, c[ut`nd oricui ceart[ =i b[taie.
Mai ales c`nd ]i pomenea cineva de Ana se zbor=ea =i fulgera; ba ]n cele din urm[ ajunse s[ vad[ un vr[jma= de moarte ]n oricine rostea ]n fa\a lui numele ei sau pe al lui Vasile. }ntr-o duminic[, tocmai ]n vremea liturghiei, b[tu crunt pe tat[l s[u, pentru c[ ]l sf[tuise, foarte pe departe, s[ caute s[ se ]n\eleag[
cu Vasile Baciu, c-ar fi auzit c[ acuma ar fi bucuros s[-i dea fata =i chiar o zestre frumoas[.
Avea uneori clipe c`nd ]=i zicea c[ se poart[ ca un prost[nac, alerg`nd dup[ cai verzi, ]n loc s[ stea de vorb[ cum se cuvine =i s[ ]ncerce o ]nvoial[ cinstit[. Se g`ndea atunci c[
Vasile Baciu, ]nc[p[\`nat cum e, poate s[ se r[zg`ndeasc[, s[
lase pe Ana s[ nasc[ =i s-o \ie acas[ cu copilul p`n[ ce va veni altul s-o cear[ de nevast[. Au mai fost =i alte fete cu copii din flori care totu=i s-au m[ritat, dar ]nc[ fata bog[ta=ului Va-212
Ion
sile Baciu?... Asemenea ]nchipuiri ]l f[ceau ]ns[ mai d`rz. „Mai bine s[ r[m`n tot calic, dec`t s[ m[ frece ei pe mine!“ ]=i r[spundea cu un sim\[m`nt de mare mul\umire.
C`teodat[ ]i venea s[ izbucneasc[, s[ strige ]n gura mare c[ =i-a ]mplinit g`ndul, c[ de acum poate avea =i p[m`nt =i de toate, numai s[ vrea d`nsul, c[ci toate numai de voin\a lui at`rn[. A=teptarea de azi ]i umplea fiin\a de o pl[cere nemaisim\it[. Tocmai fiindc[ i-ar fi fost u=or s[ puie cap[t tuturor ne]n\elegerilor, nu se ]ndura, parc[ s-ar fi temut c[, ]ndat[
ce va fi dob`ndit ce a r`vnit at`t de vijelios, vor ]ncepe poate alte zbucium[ri, necunoscute =i mai grele.
}ntr-una din zilele acestea fu chemat grabnic la judec[torie
]n Armadia, printr-un aprod trimis ]nadins dup[ d`nsul. Se duse
]ndat[, nep[s[tor, f[r[ s[ se sf[tuiasc[ cu nimeni, ca =i odinioar[, c`nd cu p`ra lui Simion Lungu. Nici capul nu-l mai durea de ce i s-ar putea ]nt`mpla acolo, de vreme ce planul lui a izbutit =i fericirea e at`t de aproape, c[ doar s[ ]ntind[ m`na s-o culeag[.
Un domn str[in, gros =i gras, cu ochelari negri, cu fa\a plin[
=i rotund[ ca o lun[, ]l ]ntreb[ cine i-a f[cut jalba ]mpotriva domnului judec[tor. Ion nu st[tu pe g`nduri nici un minut, ci spuse ]ndat[ c[ Herdelea i-a f[cut-o... Numai dup[ ce-a ispr[vit
=i a v[zut pe preotul Belciug al[turi de judec[torul m`nios, mai la o parte, =i-a dat seama c[ s-a pripit =i =i-a adus aminte cum a f[g[duit ]nv[\[torului de at`tea ori c[ nu-l va vinde nici
]n ruptul capului. De aceea c[ut[ s-o dreag[, ad[ug`nd c[ el a st[ruit la Herdelea =i l-a rugat ]n genunchi p`n[ l-a ]nduplecat.
Domnul str[in ]ns[ nu-l mal ascult[, fiind ocupat s[ dicteze ceva pe ungure=te altui domn care scria foarte repede la un birou. Dup[ un r[stimp apoi domnul str[in, care vorbea stricat rom`ne=te, ]l ]ntreb[ dac[ s-a g`ndit bine ce a f[cut, iar c`nd d`nsul r[spunse c[ s-a g`ndit, ]i zise c[ pl`ngerea lui e mincinoas[ =i, prin urmare, ]n loc de dou[ s[pt[m`ni, acuma poate s[ fie ]nchis dou[ luni, de nu =i mai mult... Ion, cu o
]nf[\i=are nep[s[toare, t[cu. Pe urm[ un aprod ]l scoase afar[.
213
Liviu Rebreanu
P`n[ ce ajunse ]n uli\[, fl[c[ul se mai g`ndi c[ n-ar fi trebuit s[ v`nd[ pe Herdelea. }n uli\[ ]=i zise c[ =i ]n temni\e oameni trebuie s[ stea =i c[ ori o s[pt[m`n[, ori o lun[, tot un drac e... Apoi toat[ afacerea aceasta fu ]ngropat[ sub noianul grijilor cu Ana, cu Vasile Baciu, cu p[m`nturile lor care vor fi ale lui...
Fiindc[ Ion, de la o vreme ]ncoace nu mai mergea a=a de des pe la Herdelea ca ]nainte =i niciodat[ n-a deschis vorba despre ]ncurc[turile lui cu Ana, familia ]nv[\[torului de-abia dup[ vreo s[pt[m`n[ =i ]nt`mpl[tor a aflat cum odrasla Glaneta=ului nici n-a vrut s[ asculte pe Vasile Baciu c`nd a
]ncercat s[-l descoase asupra g`ndurilor lui cu fata batjocorit[.
Domni=oarele =i doamna convinser[ lesne pe Herdelea c[ el, ca ]nv[\[tor =i om luminat, e dator s[ intervin[, s[ pov[\uiasc[
=i la nevoie s[ dojeneasc[ pe „destr[b[latul care nu mai are fric[ nici de Dumnezeu =i nici de oameni“. M[gulit, ]nv[\[torul chem[ ]ndat[ pe Ion, care r[spunse c[ vine, numai s[ arunce
]ntì ni=te ogrinji ]n ieslele Dumanei.
— P[cat c[ nu-i aici =i Titu, murmur[ Herdelea, a=tept`nd aproape mi=cat s[ soseasc[ fl[c[ul. Am b[gat de seam[ c[ Titu are mult[ influen\[ asupra nebunului... Ei, dar acuma s[racul Titu cine =tie cum se trude=te ]n Gargal[u! C[ci de, pìnea cea de toate zilele greu se agonise=te =i cu mult[ sudoare!
Ion intr[, dar de la primele cuvinte se burzului, se ro=i, se
]nfurie =i cur`nd i-o tr`nti, f[r[ ru=ine, ]nv[\[torului:
— Dar mai l[sa\i-m[ ]n seama necuratului, c[ doar nici eu nu-s copil =i =tiu bine ce fac =i cum trebuie s[ m[ port!... Apoi z[u a=a!... N-o iau, domnule ]nv[\[tor, pentru c[ n-am poft[ s-o iau. +i drept s[ v[ spun, mi-i ur`t[ Ana ca mama p[durii =i nu mi-ar mai trebui, s[ =tiu c[ badea Vasile mi-ar pune colea-n palm[ tot hotarul Pripasului... Ce-s eu vinovat c-a r[mas ea cu p`ntecele la gur[? Io-s vinovat? Ea-i de vin[, c[ de nu i-ar fi pl[cut, nu s-ar fi l[sat... C[ doar n-am rugat-o eu, p[catele mele...
Herdelea se cruci ascult`ndu-l =i amu\i, iar fetele fugir[ ]n salon ca s[ nu fie nevoite s[ mai aud[ asemenea vorbe p[g`ne.
Numai d[sc[li\a nu-=i pierdu cump[tul, ci aprinz`ndu-se de 214
Ion
indignare, ]i zise, c[ut`nd totu=i s[-=i p[streze demnitatea:
— Nu \i-i ru=ine \ie, m[i b[iete, s[ vorbe=ti a=a ]n fa\a noastr[, oameni cumsecade? Astea-s vorbe de om zdrav[n?
