Ce-aşteaptă să-şi înghită prada
Cotidiană de vapoare ―
Din Orientul plin de soare
Şi din bogata lui risipă
Împrospătată zi şi noapte ―
De ani de zile nu mai vine
Nimic,
Nici flori,
Nici fructe coapte
Şi nici tutunul blond de pipă
Stropit cu apă de smochine...
De ani de zile nu mai vine
Nimic din Orient
În zare
Convalescenţele marine
Plutesc în ritmuri funerare,
Plutesc aducerile-aminte
Cu legendarele dezastre,
Iar noile presimţeminte
Ce-apar din golurile-albastre,
Schiţează în nedumerirea
Necunoscutului din larg
Un gest ce-amână-n veci fantoma
Multaşteptatului catarg.
Şi grave ca nişte Sybile
Ce rătăcesc pe Euxin
Rostesc:
― Trec zile după zile
Şi-argonauţii nu mai vin.
ROMANŢA OULUI DE CIOCOLATĂ
Tu eşti ce n-a fost încă oul din câte
Ouă vor mai fi,
Tu eşti bazarul de surprize pentru
Amante
Şi copii,
Eşti simetria maritimă
A două stridii-mpreunate,
Eşti frenezia unui zero
Prins în contururi crenelate,
Eşti taina primelor mistere,
Himera primului cuvânt,
Eşti spasmul
Lenea şi dezgustul
Netălmăcitului avânt
Când panglicele te-nfăşoară
Într-un simbol de veselie,
Parcă eşti capul lui Othello
Când e bolnav de nevralgie!
În burta ta
Cea mai superbă din pântecele care mint,
