Pune-ţi aripi ca în basme

Şi te-nalţă până-n nori...

Tot mai sus,

Tot mai departe ―

Ca şiragul de cocori

Ce pluteşte colo-n zare!...

Haide, calule, grăbeşte!...

Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:

― Dă-mi mâna

Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde ―

Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde...

Ca s-ajung cât mai degrabă,

Haide, vântule, dă-mi mâna!...

Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii:

― Mergi-nainte

Şi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu

Şi-mi ţine calea...

Netezeşte-mi munţii-n zare

Şi-umple-mi de cadavre valea

Dintre ea şi mine ―

Haide!... Haide, moarte, mergi-nainte!...

Ca să-ajung până la tine,

Pentru tine-au obosit

Calul,

Vântul,

Moartea ―

Toate mi-au făcut pe voie;

Dar...

Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar,

Strunele chitarei-s rupte

Şi... romanţa s-a sfârşit!

MULTAŞTEPTATEI...

De când te-aştept!...

Sunt ani...

Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine

S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...

Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune

Ce-nfiorări plutesc în zare

Şi-n plânsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt’dată

Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute

Amanţii,

Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute...

Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră

Că nimeni n-a trecut pe-acolo

Şi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării ―

Pe ţărmul nalt ca şi terasa

Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa...