Şi unde,

Şi-n ce fel?...

Guerlain a cunoscut-o poate...

Şi a iubit-o...

Dar Rozina?...

Rozina l-a iubit pe el?...

Parfumul lui Guerlain îmi spune

Că-n golul cupelor de crin

Divinizatele nebune

N-au picurat decât minciună

Şi că Rozina-a fost... nebună!...

Şi totuşi, el o cântă şi-astăzi

În blondul cupelor de crin...

Guerlain a botezat parfumul

„Voilà pourquoi j’aimais Rosine”.

ROMANŢĂ POLICROMĂ

lui Eug. Ştefănescu-Est

Nu-i cer nimic...

Şi totuşi, dacă-ar vrea ―

O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă ―

Ar face dintr-un lac o Marmara,

Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.

Nu-i cer nimic...

Dar dacă-ar fi să-i cer

Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,

Aş picura-ntr-o cupă cu eter

Morfină

Şi i-aş cere-apoi aşa:

Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,

Dă-mi calmul blond al soarelui polar,

Dă-mi primul crepuscul pe Golgota

Şi primul armistiţiu planetar.

Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,

Dă-mi prorocirea viselor rebele,

Dă-mi resemnarea strofelor banale

Şi controversa versurilor mele.

Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,

Dă-mi simfonia flautelor mute,

Dă-mi tălmăcirea buzelor profane

Şi rebusul icoanelor tăcute.

Dă-mi preţul primei victime-a femeii,

Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,

Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii

Şi tusea-n fa minor a Traviatei.

Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,

Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,

Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă

Şi comicul funebrului convoi.

Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,

Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.