MAI TÂRZIU

(1908)

Lui Tilică Burillianu

Je hais le mouvement qui déplace les lignes

Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.

CHARLES BAUDELAIRE

(Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii,

Şi nu râd niciodată şi nu plâng niciodată.

Trad. de Al. Philippide)

ROMANŢA NOULUI-VENIT

Străinule ce baţi la poartă,

De unde vii

Şi cine eşti?...

Străinule de lumea noastră,

Răspunde-ne de unde vii,

Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti

Şi-n care stea găsişi coloarea decoloratei nebunii?...

De unde vin?...

De unde pot veni, când ochii-mi,

Plini de regrete şi tristeţi,

Par două candele aprinse în cripta morţilor poeţi?

Priviţi...

Sandalele-mi sunt rupte,

Iar toga ce mi-o dete-Apollo

În noaprea când pornii spre voi

Abia-şi mai flutură albastrul de-a lungul umerilor goi.

Sunt gol ―

Căci calea-mi fuse lungă

Şi-n calea mea-întâlnii pe rând

Pe toţi câţi vrură să vă vândă

Podoabe noi ce nu se vând,

Pe cei ce vrură să vă cânte romanţe noi,

Pe cei ce vrură

Să vă-ndrumeze spre mai bine ―

Spre-acel frumos întrezărit

În armoniile eterne

Dintr-un sfârşit

Şi-un infinit,

Pe cei ce v-au adus lumina,

Pe cei ce i-aţi primit cu ură

Şi i-aţi gonit cu pietre ―

Pietre ce s-or preface-n piedestale

În clipa când vă va cuprinde beţia altor ideale!...

De unde vin?

Eu vin din lumea creată dincolo de zare ―

Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,

Eu vin din lumea-n care

Nu-i ceru-albastru,

Şi copacii nu-s verzi, aşa cum sunt la voi,

Din lumea Nimfelor ce-aşteaptă sosirea Faunilor goi,