1928 Minulescu editează romanul autobiografic Corigent la limba română.
O nouă piesă, reluând într-o manieră fantezistă motivul lui Don Juan: Amantul anonim.
Se acordă lui Ion Minulescu Premiul naţional de poezie.
1930 Dă publicităţii volumul Strofe pentru toată lumea.
Vede lumina tiparului culegerea de nuvele fantastice Citiţi-le noaptea.
1931 Autorul este prezent cu un roman cu intenţii satirice: Bărbierul regelui Midas sau Voluptatea adevărului.
I se reprezintă piesa intitulată Porumbiţa fără aripi.
1933 Ion Minulescu publică un nou roman 3 şi cu Rezeda 4.
1935 Poetul adună într-o plachetă traducerile mai vechi realizate în colaborare cu Dimitrie Anghel (Victor Hugo, Albert Samain, Charles Guérin, Henri Bataille, Henri de Régnier).
1936 Apare un volum de Poezii în seria Bibliotecii pentru toţi, editată de Alcalay, ea reunind culegerile anterioare de versuri ale autorului.
Sub titlul Nu sunt ce par a fi Minulescu îşi adună poeziile sale din ultimii ani.
1937 Piesa de teatru Nevasta lui Moş Zaharia.
1939 La Fundaţia pentru literatură şi artă în seria ediţiilor „definitive”, apare — sub îngrijirea autorului — volumul Versuri.
1943 Publică o culegere de nuvele (unele reluate din culegerea Citiţi-le noaptea) sub titlul: Cine-i autorul acestui roman senzaţional?
Se tipăreşte cea de-a doua ediţie definitivă, cu adăugări, a Versurilor (Fundaţia pentru literatură şi artă).
1944 La 11 aprilie, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viaţă „în Bucureştii răvăşiţi de bombardamentele americane”.
Poetul este înmormântat la Cimitirul Bellu.
1945 Ia fiinţă asociaţia Prietenii lui Ion Minulescu. Între 1945-1947 ea va acorda premii anuale de poezie (premiaţii: Alexandru Lungu, George Dan, Barbu Cioculescu).
1947 Graţie iniţiativei Claudiei Millian-Minulescu, casa în care a locuit poetul în ultima parte a vieţii sale de creator (Bulevardul Dr. Marinescu nr. 19) devine casă memorială sub numele Colecţia Ion Minulescu.
ROMANŢE PENTRU
MAI TÂRZIU
(1908)
Lui Tilică Burillianu
Je hais le mouvement qui déplace les lignes
Et jamais je ne pleure et jamais je ne ris.
CHARLES BAUDELAIRE
(Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii,
Şi nu râd niciodată şi nu plâng niciodată.
Trad. de Al. Philippide)
ROMANŢA NOULUI-VENIT
Străinule ce baţi la poartă,
De unde vii
Şi cine eşti?...
Străinule de lumea noastră,
Răspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti
Şi-n care stea găsişi coloarea decoloratei nebunii?...
De unde vin?...
De unde pot veni, când ochii-mi,
Plini de regrete şi tristeţi,
