Şi-n pământul Canaan,
Ca o floare parfumată de gutui
Lângă trunchiul unui cedru din Liban,
Regele-nţelept voit-a
Să-ţi închine Sulamita,
Şi Coroana,
Şi viaţa,
Şi divina-i Palestină,
Căci amanta pentru rege
E mai mult ca o Regină!...
Dar tu minte n-ai avut...
Şi când regele te-a vrut,
Din palatul lui cu-o sută de odăi
Şi de terase
Ai fugit pe Galaàd,
Să-i paşti caprele râioase,
Şi din stelele ce cad
Să-ţi faci vise mincinoase
Sub umbrela unui brad...
Lăudatu-te-au Profeţii
Şi-nţeleptul Solomon,
Ca pe macii din Şaron,
Ca pe crinii din Şenir,
Ca pe grâul din Sulem...
Dar din laudele toate
N-ai cules decât scaieţii
Şi fatidicul blestem
Să nu-i poţi fi nici amantă,
Nici nevastă...
Iată ce-a fost scris la lege!
Sulamita, Sulamita,
Pentru ce-ai fugit de Rege
Şi-ai fost proastă?...
ROMANŢA EI
Je suis la femme, on me connaît
JULES LAFORGUE
Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,
O cupă de cristal,
Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră ―
Simbolul unui rendez-vous banal ―
