Care va produce oarecare vâlvă-n lume,

Ca o nouă prorocire de Sibilă...

Eu, în schimb, mi-l voi citi mereu,

Până ce,-ntr-o bună zi,

Eroina din romanul meu va-nnebuni ―

Şi cuminte voi rămâne numai eu!...

Iată!...

Eu ţi-am spus tot ce gândesc...

Dar tu, dacă crezi că ştii ceva mai mult,

Spune-mi tot ce ştii ―

Că eu te-ascult...

Poate-mi voi sfârşi romanul,

Fără să te mai iubesc!...

SINUCIDEREA LUI DON JUAN

lui Paul Prodan

În noaptea-n care Ea nu m-a mai vrut

Am înţeles că sunt un om pierdut,

Şi-n noaptea-aceea, chiar, m-am sinucis

Cu propria-mi legendă-n manuscris...

Dar când pe catafalc mi-au aşezat

Cadavrul de amant încornorat

Şi-am înţeles că faima mea de Don Juan

N-a fost decât un simplu titlu de roman,

M-am revoltat că marea nedreptate,

Ce mi se pregătea-n eternitate,

Mi-o consfinţea chiar laşitatea mea

Că n-am ucis-o mai întâi pe... Ea...

Şi-n timp ce zece popi mă prohodeau

Şi-o sută de femei mă blestemau,

M-am răsucit în lada mea de lemn

Şi-am înviat, ca şi Cristos... solemn!...

Şi-aşa,-nsoţit de popi şi de femei,

M-am îndreptat din nou spre casa Ei...

Dar când am dat cu ochii iar de Ea ―

Femeia... tot pe mine m-aştepta!...

Şi, cum era firesc, ne-am împăcat!...

Iar popii-n cor au binecuvântat

Miracolul, că ― deşi mort ― eram tot viu,

Şi-n locul meu intrase Moartea mea-n sicriu!...

RÂNDURI PENTRU CUVINTELE

„NU” ŞI „DA”

În poarta curţii unde m-am oprit

M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit ―

Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!...

Şi-n pragul porţii-n care am bătut

Un buldog negru m-a recunoscut

Şi m-a lătrat ca un salut de „bun venit”...

În poarta casei tale-n care

M-ai găzduit întâmplător,

Când nu eram decât un călător