Harry începu să clipească rapid şi se opri din vorbit, prefăcându-se că îşi dezlipeşte un fir de tutun de pe limbă.
Katrine nu ştia ce să spună. Aşa că nu zise nimic. Se uită în schimb la familiarul Volvo Amazon cu dunga de maşină de curse, parcat pe partea cealaltă a străzii. Bjørn coborî din el şi Katrine îşi simţi inima oprindu-se când Lien Cumva ieşi de pe locul pasagerului. Ce căuta şefa lui Bjørn aici, pe teren? Îi oferise un tur romantic printre nenumăratele atracţii de la locul crimei? La naiba! Bjørn îi zărise şi el, iar Katrine îi văzu schimbându-şi direcţia şi îndreptându-se spre ei.
— Eu intru, vorbim mai târziu, spuse Katrine, strecurându-se pe sub bandă şi grăbindu-se spre uşa aflată sub o firmă cu o inimă de plastic frântă.
299
— Aici erai! Am tot încercat să dau de tine, începu Bjørn.
— Am fost…
Harry trase adânc din ţigară şi adăugă:
— …cam ocupat.
— Ea e Berna Lien, noua şefă a Krimteknisk. Berna, Harry Hole.
— Am auzit multe despre tine, zâmbi femeia.
— Iar eu n-am auzit nimic despre tine, replică Harry. Eşti bună de ceva?
Femeia îi aruncă o privire lui Bjørn, nesigură.
— Bună de ceva?
— Valentin Gjertsen e bun, zise Harry. Eu nu sunt destul de bun, aşa că
doar speram că există oameni mai buni ca mine, altminteri baia asta de sânge va continua.
— S-ar putea să am ceva, interveni Bjørn.
— Oh?
— De aceea am tot încercat să dau de tine. Haina lui Valentin. Când am tăiat-o, am găsit câteva chestii în căptuşeală. O monedă de 10 øre şi două
fâşii de hârtie. Haina a fot spălată, s-a dus toată cerneala de deasupra, însă când le-am despăturit, pe una dintre ele rămăsese ceva. Nu-i cine ştie ce, însă e destul dintr-o chitanţă de la un bancomat din centru. Lucru care se potriveşte cu teoria conform căreia el evită tot timpul cardurile şi plăteşte cash. Din păcate nu putem vedea numărul cardului, numărul de înregistrare sau când a fost făcută retragerea, însă data e vizibilă parţial.
— Cât de mult?
— Suficient cât să vedem că e de anul acesta, din august, şi mai avem şi destul din ultima cifră a datei, nu poate fi decât 1.
— Deci 1, 11, 21 şi 31.
— Patru zile posibile… Am luat legătura cu o angajată de la Nokas, care administrează bancomatele DNB. Ea spune că pot să păstreze imaginile de pe camerele de supraveghere maximum trei luni, deci au înregistrată
această retragere. A fost făcută la unul dintre bancomatele din Gara Centrală Oslo, unul dintre cele mai folosite din toată Norvegia. Explicaţia ar fi că în zonă se află toate centrele comerciale.
— Dar?
— Toate acceptă plata cu cardul în ultima vreme. Cu excepţia?
— Mhm! Traficanţilor de droguri din jurul gării şi de-a lungul râului.
— La cele mai aglomerate bancomate au loc peste 200 de tranzacţii pe
300
zi, continuă Bjørn.
— Patru zile, deci puţin sub o mie, interveni imediat Berna Lien.
Harry călcă pe ţigara încă aprinsă.
— Mâine-dimineaţă la prima oră vom avea înregistrările, iar cu derulare rapidă şi pauză, putem verifica cel puţin două feţe pe minut. Cu alte cuvinte, şapte sau opt ore, probabil mai puţin. Odată ce-l identificăm pe Valentin, nu va mai trebui decât să comparăm momentul înregistrării cu cel al retragerii din hardul bancomatului.
— Şi cât ai zice peşte vom afla identitatea secretă a lui Valentin Gjertsen, zise Berna Lien, evident mândră şi plină de entuziasm în numele departamentului ei. Tu ce crezi, Hole?
— Cred, fru Lien, că e mare păcat că bărbatul care l-ar fi putut identifica pe Valentin zace mort acolo, cu capul în chiuvetă.
Harry se încheie la geacă.
— Dar mersi c-ai venit!
Berna Lien se uită furioasă de la Harry la Bjørn, care-şi drese glasul, nefericit.
— Din ce-am înţeles, ai stat faţă în faţă cu Valentin.
