39.

Joi noapte

— Sunt sigur, spuse Harry în întunericul din dormitor.

— Motivul? întrebă Rakel, făcându-se covrig lipită de el.

— Othello. Oleg a avut dreptate. În primul şi-n primul rând, nu e vorba de gelozie. Ci despre ambiţie.

— Tot mai vorbeşti despre Othello? Eşti sigur că nu vrei să închizi geamul, ar trebui să fie -15 grade la noapte.

— Nu.

— Nu eşti sigur că ar trebui să închizi geamul, dar eşti destul de sigur cine se află în spatele crimelor vampiristului?

— Da.

— Însă îţi lipseşte acel mărunt amănunt numit dovadă?

— Da.

Harry o trase mai aproape de el.

— De aceea am nevoie de o mărturisire.

— Atunci pune-o pe Katrine să-l cheme la interogatoriu.

— Cum spuneam, Bellman nu va lăsa pe nimeni să se atingă de caz.

— Şi-atunci ce ai de gând să faci?

Harry continua să privească fix tavanul. Simţea căldura trupului ei. Era suficient? Trebuiau să închidă geamul?

— O să-l chestionez eu însumi. Fără ca el să ştie ce se petrece.

— Lasă-mă să-ţi reamintesc, în calitate de avocat, că o mărturisire informală faţă de tine, unu la unu, n-are nicio valoare.

— Atunci va trebui să avem grijă să nu fiu singurul care o aude.

Ståle Aune se rostogoli în pat şi luă telefonul. Văzu cine îl sună şi răspunse.

— Da?

— Credeam că dormi, se auzi glasul răguşit al lui Harry.

— Şi tot ai sunat?

— Trebuie să mă ajuţi cu ceva.

— Tot tu, nu voi?

— Tot cu gândul la oameni. Îţi mai aminteşti c-am discutat despre Zen

 431 

şi arta reparării motocicletei?

— Da.

— Am nevoie de o capcană a maimuţei în timpul dezbaterii lui Hallstein.

— Pe bune? Tu, eu, Hallstein şi mai cine?

Ståle Aune îl auzi pe Harry trăgând aer adânc în piept.

— Un doctor.

— Şi ai reuşit să legi această persoană de caz?

— Mai mult sau mai puţin.

Ståle îşi simţi ridicându-se firişoarele de păr de pe braţ.

— Adică?

— Adică am găsit nişte fire de păr în salonul lui Rakel, iar într-o criză de paranoia, le-am trimis la analiză. S-a dovedit că nu exista niciun motiv de suspiciune, proveneau de la doctorul ei. Însă apoi a reieşit că profilul ADN

îl leagă de crimele vampiristului.

— Poftim?

— Şi că există o legătură între acest doctor şi un tânăr detectiv care s-a aflat printre noi în tot acest timp.

— Ce tot zici acolo? Ai dovada că acest doctor şi detectivul sunt implicaţi în crimele vampiristului?

— Nu, oftă Harry.

— Nu? Explică!

Când Ståle Aune închise, 20 de minute mai târziu, ascultă liniştea din casă. Calmul. Dormea toată lumea. Însă el ştia că urmează să nu mai aibă

somn.

 432 

40.

Vineri dimineaţă