Gândurile reveniră.
Erau doar două.
Şi erau cele mai simple şi mai puternice.
Unul spunea că, dacă Rakel n-o să supravieţuiască, el o s-o urmeze pe aceeaşi cale.
Celălalt spunea că, dacă ea supravieţuia, el o s-o părăsească. Pentru că
Rakel merita mai mult şi pentru că n-ar trebui să-l părăsească ea.
Mai apăru şi-al treilea.
Harry îşi coborî capul între mâini.
Gândul dacă el voia ca ea să supravieţuiască sau nu.
La naiba, la naiba!
Şi mai veni şi-al patrulea.
Ce spusese Valentin în pădure.
Dar la final toţi suntem păcăliţi, Harry.
Voise să spună că Harry îl păcălise pe el. Sau invers? Că altcineva îl păcălise pe Valentin?
De aceea şi tu ai fost păcălit.
O spusese chiar înainte să-l păcălească pe Harry să creadă că aţinteşte un pistol spre el, dar poate că nu asta voise să spună. Poate că era mai mult decât atât.
Tresări când simţi o mână pe ceafă.
Se răsuci şi se uită.
În spatele scaunului său stătea Oleg.
— Nu te-am auzit intrând, încercă Harry să spună, însă parcă nu-şi mai recăpăta vocea.
— Dormeai.
— Dormeam?
Harry se desprinse de masă.
— Nu, doar stăteam şi…
— Dormeai, tată, îl întrerupse Oleg cu un zâmbet fragil.
Harry clipi ca să alunge ceaţa. Privi în jur. Întinse mâna şi simţi ceaşca de cafea. Rece.
— La dracu’!
366
— M-am tot gândit, continuă Oleg, trăgându-şi scaunul de lângă Harry şi aşezându-se.
Harry plescăi din buze, eliberându-şi saliva din gură.
— Şi ai dreptate.
— Am?
Harry luă o gură de cafea rece, ca să scape de gustul stătut de fiere.
— Da. Ai responsabilităţi care acoperă mult mai mult decât pe cei apropiaţi. Trebuie să fii alături de cei care nu-ţi sunt atât de aproape. Iar eu n-am niciun drept să-ţi cer să-i laşi baltă. Faptul că acele cazuri de crimă sunt ca un drog pentru tine nu schimbă cu nimic acest lucru.
— Hmm! Şi ai ajuns singur-singurel la concluzia asta?
— Da. Cu un pic de ajutor de la Helga.
Oleg îşi coborî privirea la propriile mâini înainte să continue:
— Ea e mai pricepută decât mine să vadă lucrurile din alte unghiuri. Iar eu n-am vorbit serios când ţi-am spus acele vorbe, că nu vreau să fiu ca tine.
Harry îşi puse o mână pe umărul lui Oleg. Văzu că tânărul purta vechiul tricou cu Elvis Costello al lui Harry, dormise cu el.
— Băiatul meu?
