— Iar eu ţi-am dat răspunsul.
— Să prinzi un singur criminal nu va rezolva…
— Va rezolva totul.
— Totul? Mai precis, pentru tine ce-a rezolvat, Harry? Din punct de vedere strict personal?
— Nimic. Dar tu m-ai întrebat în calitate de lider.
Katrine se uită iar prin cameră, ajunse la capătul altei fraze inutile, trase adânc aer în piept şi remarcă o mână care bătea uşor darabana în mânerul unui scaun.
— Dacă nu cumva Elise Hermansen l-a lăsat pe acest individ să intre în apartament ieri-seară şi l-a lăsat acolo, apoi a ieşit, atunci căutăm o persoană pe care ea o cunoaşte. Aşa că i-am cercetat telefonul şi computerul. Tord?
Tord Gren se ridică în picioare. Primise porecla Bărzoiul, pentru că
aducea cu o pasăre de apă cu gâtul său neobişnuit de lung, nasul ca un cioc şi mâinile extrem de lungi, a căror amplitudine era mai mare decât înălţimea lui. Ochelarii rotunzi de modă veche şi părul creţ ce-i atârna de ambele părţi ale feţei îl făceau să arate ca un personaj din anii 1970.
— Am intrat în iPhone-ul ei şi am verificat lista de mesaje şi apeluri efectuate şi primite în ultimele trei zile. Nimic în afară de apeluri legate de muncă. Colegi şi clienţi, începu Tord, fără să-şi desprindă ochii din tabletă, ca şi cum nu se omora după contactul vizual.
— Niciun prieten? Părinţi? întrebă Magnus Skarre, analist tactic.
— Cred că asta am spus, replică Tord.
Nu neprietenos, doar precis.
— Acelaşi lucru e valabil şi pentru e-mailuri. Strict legate de muncă.
— Firma de avocatură a confirmat că Elise lucra foarte multe ore peste program, adăugă Katrine.
40
— Femeile singure tind să o facă, interveni Skarre.
Katrine se uită resemnată în direcţia detectivului solid şi scund, chiar dacă ştia că acel comentariu nu fusese îndreptat împotriva ei. Skarre nu era nici maliţios, nici destul de spontan pentru aşa ceva.
— Computerul nu-i era protejat de parolă, însă n-am găsit cine ştie ce, continuă Tord. Îl folosea doar pentru a citi ştiri sau a căuta informaţii pe Google. Intra pe nişte site-uri porno, doar chestii obişnuite, şi nu există
niciun semn că a luat vreodată legătura cu cineva prin intermediul lor.
Singura chestie mai dubioasă pe care pare s-o fi făcut în ultimii doi ani a fost să urmărească Jurnalul pe Popcorn Time.
Întrucât Katrine nu-l cunoştea suficient de bine pe expertul IT, nu era sigură dacă prin „dubioasă” se referea la folosirea unui server pirat sau la gustul în materie de filme. Dacă era după ea, ar fi zis că e vorba de a doua variantă. Ei îi era dor de Popcorn Time.
— Am încercat câteva parole evidente pentru contul ei de Facebook, zise Tord mai departe. Fără rezultat, aşa că am formulat o cerere de sechestru către Kripos.
— O cerere de sechestru? întrebă Anders Wyller de pe rândul din faţă.
— O cerere către tribunal, răspunse Katrine. Orice cerere de-a accesa un cont de Facebook trebuie să treacă pe la Kripos şi pe la tribunal, şi chiar şi după aprobarea lor, tot trebuie să mergi la un tribunal din SUA şi abia apoi la Facebook. În cel mai bun caz durează câteva săptămâni, dar mai degrabă luni.
— Asta-i tot, încheie Tord.
— Încă o ultimă întrebare de novice, insistă Wyller. Cum i-aţi intrat în telefon? Amprentă de la cadavru?
Tord se uită scurt la Wyller, apoi îşi feri privirea şi clătină din cap.
— Atunci, cum? iPhone-urile vechi au o parolă din patru cifre. Asta înseamnă zece mii de…
— Microscop, îl întrerupse Tord în timp ce tasta ceva pe tabletă.
Lui Katrine îi era cunoscută metoda lui Tord, dar tot aşteptă. Tord Gren nu făcuse şcoală ca să devină poliţist. De fapt, nu făcuse niciun fel de studii. Doar câţiva ani de IT în Danemarca, dar nicio calificare. Chiar şi aşa, fusese racolat foarte repede de către departamentul IT al poliţiei şi i se oferise un job în care să se concentreze pe probele obţinute cu ajutorul tehnologiei. În principiu, pentru că se pricepea mult mai bine decât oricine
41
altcineva.
— Chiar şi cea mai dură sticlă capătă adâncituri microscopice unde este atinsă cel mai des de buricele degetelor cuiva, explică Tord. N-a trebuit decât să găsesc locurile de pe ecran unde se aflau cele mai clare adâncituri, iar acela a fost codul. Mă rog, patru numere îţi oferă 24 de combinaţii posibile.
— Totuşi, telefonul se blochează după patru încercări eşuate, insistă
Anders. Ar fi trebuit să ai noroc…
— Am nimerit codul corect la a doua încercare, rosti Tord cu un zâmbet, însă Katrine nu-şi dădea seama dacă era pentru ceea ce spusese sau pentru ceva de pe tabletă.
— La naiba! făcu Skarre. Şi vorbeam de noroc.
— Din contră, am avut ghinion că n-am nimerit din prima. Când un număr conţine cifrele 1 şi 9, ca aici, asta înseamnă de obicei un an, apoi mai sunt doar două combinaţii de acest gen.
— Gata cu vorba! Am stat de vorbă cu sora lui Elise, iar ea spune că
