— Da. Dar şi destul de interesant, să fii în stare să captivezi pe cineva în aşa fel încât să nu se mai poată gândi decât la tine.
Bărbatul o lăsă să-l ia de braţ, apoi o ascultă politicos în vreme ce vorbea despre alţi tipi care căzuseră pradă farmecelor ei.
— Arătam trăsnet, înţelegi? Aşa că la început n-am fost cu adevărat surprinsă când şi-a făcut apariţia, am presupus doar că mă urmărise. Dar apoi mi-am dat seama că el n-ar fi avut de unde să ştie unde urma să fiu.
Şi ştii ceva?
Se opri brusc şi se clătină.
— Ăăă, nu.
— Uneori aveam senzaţia că fusese şi la mine în apartament. Vezi tu, creierul tău înregistrează felul în care miros oamenii şi îi recunoaşte când nu eşti de fapt conştient de acest lucru.
— Sigur.
— Dacă el e acest vampir?
— Chiar că ar fi o adevărată coincidenţă. Aici locuieşti?
Femeia se uită surprinsă la clădirea din faţa sa.
— Chiar aici. Dumnezeule, ce repede am ajuns!
— Cum se spune, timpul zboară când ai parte de o companie plăcută, Ewa. Aşadar, acum va trebui să-mi iau…
— Nu vii şi un pic sus? Cred că mai am o sticlă în bufet.
— Cred că am băut amândoi…
— Doar ca să fiu sigură că el nu e acolo. Te rog!
— Asta chiar e foarte greu de crezut.
— Uite, în bucătărie e aprinsă lumina, insistă ea, arătând spre una dintre ferestrele de la primul etaj. Şi sunt sigură că am stins-o înainte să
plec!
— Chiar aşa? întrebă bărbatul, înăbuşindu-şi un căscat.
— Nu mă crezi?
— Uite, îmi pare rău, dar chiar trebuie să mă întorc acasă şi să mă bag în pat.
Femeia îl privi cu răceală.
— Oare ce s-a întâmplat cu domnii adevăraţi?
Un zâmbet timid din partea lui.
100
— Ăăă… probabil s-au dus toţi la culcare?
— Ha! Eşti însurat, ai cedat tentaţiei, iar acum îţi pare rău, aşa e?
Bărbatul se uită gânditor la ea. Ca şi cum i-ar fi fost milă.
— Da, aşa e. Somn uşor!
Femeia descuie uşa de jos. Începu să urce scările spre primul etaj.
Ascultă. Nu auzi nimic. Nu mai ştia dacă stinsese sau nu lumina din bucătărie, fusese ceva ce îi spusese bărbatului ca să-l facă să vină cu ea.
Dar acum, c-o zisese, era ca şi cum ar fi luat-o gura pe dinainte. Poate că
Ciudatul chiar era acolo.
Auzi foşnet de paşi în spatele uşii de la subsol, după care cineva o descuie şi un bărbat în uniformă de paznic ieşi afară. Acesta încuie uşa cu o cheie nouă, apoi se răsuci, o zări pe Ewa uitându-se în jos la el şi păru să
se sperie de ea.
Tipul începu să râdă.
— Nu te-am auzit. Scuze!
— E vreo problemă?
— De curând au avut loc câteva spargeri în camerele de depozitare de la subsol, aşa că asociaţia de locatari a comandat ture de verificare în plus.
