Toţi patru se uitau acum la uşă.

Bjørn întrerupse primul tăcerea:

— V de la victorie?

— V de la vampirist, interveni Katrine.

— Doar dacă nu cumva a mai bifat încă o victimă, sugeră Wyller.

Acum se uitau cu toţii la Harry.

— Aşadar? rosti Katrine nerăbdătoare.

— Nu ştiu, răspunse el.

Expresia dură reveni în privirea ei:

— Haide, e clar că te gândeşti la ceva!

— Mhm! V de la vampirist s-ar putea să nu fie o sugestie rea. S-ar putea potrivi cu faptul că a depus un efort deosebit să ne spună fix asta.

— Fix ce?

— Că este special. Dinţii de fier, blenderul, litera asta. Se vede pe el însuşi unic şi ne oferă piesa de puzzle astfel încât să apreciem şi noi, la rândul nostru. Vrea să ne apropiem.

Katrine încuviinţă.

Wyller ezita, ca şi cum şi-ar fi dat seama că ratase momentul când ar fi trebuit să vorbească, însă tot îndrăzni:

— Vrei să spui că în adâncul sufletului său, criminalul vrea să ne dezvăluie cine e?

Harry nu răspunse.

— Nu cine e, ci ce este, răspunse Katrine. Trimite un semnal.

— Pot întreba ce înseamnă acest lucru?

— Desigur, răspunse Katrine. Întreabă-l pe expertul nostru în criminali în serie.

Harry se uita la literă. Deja nu mai era ecoul unui ţipăt, ci însuşi ţipătul.

Ţipătul unui demon.

— Înseamnă…

Harry aprinse bricheta şi o apropie de ţigară, apoi inhală adânc. Dădu drumul fumului afară şi completă:

— Că vrea să se joace.

 119 

— Crezi că V-ul vine de la altceva, zise Katrine când plecă din apartament alături de Harry, o oră mai târziu.

— Chiar aşa? întrebă Harry, uitându-se pe stradă.

Tøyen. Cartierul imigranţilor. Străzi înguste, magazine cu covoare pakistaneze, piatră cubică, profesori de norvegiană pe biciclete, cafenele turceşti, mame cu mers legănat acoperite de hijaburi, tineri care apelau la împrumuturi studenţeşti, un mic magazin de discuri ce vindea viniluri cu muzică rock. Lui Harry îi plăcea foarte mult acest cartier. Atât de mult, încât nu se putea abţine să se întrebe ce căuta el sus pe dealuri, printre burghezi.

— Pur şi simplu n-ai vrut s-o rosteşti cu voce tare, continuă Katrine.

— Ştiai că bunicul meu obişnuia să spună asta când mă prindea înjurând? Dacă îl strigi pe diavol, va veni. Aşadar…

— Aşadar, ce?

— Chiar vrei să vină diavolul?

— Harry, avem de-a face cu o crimă dublă, poate cu un criminal în serie. Se poate să devină şi mai rău?

— Da, se poate.

 120 

11.

Sâmbătă dimineaţă

— Presupunem că avem de-a face cu un criminal în serie, începu inspectorul-şef Katrine Bratt, privindu-şi echipa de anchetă din sala de şedinţe.

Plus Harry. Căzuseră de acord că va participa la şedinţe până-şi va forma propria echipă.

Atmosfera era diferită, mai concentrată decât în timpul şedinţelor anterioare. Acest lucru avea evident de-a face cu evoluţia cazului, însă

Katrine era destul de convinsă că şi prezenţa lui Harry conta întrucâtva. O

fi fost el beţivanul, l’enfant terrible şi arogant al Serviciului de Investigaţii Criminale, cel care, direct sau indirect, provocase moartea altor poliţişti şi ale cărui metode de lucru erau extrem de discutabile, dar tot îi făcea să

stea drepţi şi cu urechile ciulite. Pentru că avea aceeaşi carismă mohorâtă, aproape înfricoşătoare, iar realizările sale nu puteau fi puse la îndoială.

Katrine nu se putea gândi decât la o singură persoană pe care Harry nu reuşise s-o prindă. Poate că el avea dreptate când spunea că longevitatea impunea respect, lucru valabil chiar şi în cazul unei matroane de bordel, dacă rămânea suficient de mult în activitate.

— Genul acesta de făptaş e foarte greu de prins din nenumărate motive, dar mai ales pentru că – aşa cum stau lucrurile în această situaţie

– îşi plănuieşte atent totul, îşi alege victima la întâmplare şi nu lasă

absolut nicio probă la locul faptei, cu excepţia a ceea ce vrea să găsim noi.

De aceea dosarele din faţa voastră cu analize de la Criminalistică, de la legist şi de la analiştii noştri sunt atât de subţiri. Încă n-am reuşit să legăm vreun agresor sexual cunoscut de Elise Hermansen, de Ewa Dolmen ori de vreunul dintre locurile crimelor. Dar am reuşit să identificăm metodologia din spatele crimelor. Tord?

Expertul IT râse scurt şi complet nepotrivit, ca şi cum i se părea amuzant ceea ce spusese Katrine, apoi spuse: