Harry făcu o pauză. Văzu expresia atentă de pe chipul lui Katrine.

— Nu ştiu. Dar nu pot scăpa de ideea că ucigaşul este obsedat de curăţenie.

— Curăţenie?

— Şi-a mutat ultima victimă din locul în care a ucis-o în pat. Criminalii în serie fac de obicei lucrurile cam în acelaşi fel, aşa că de ce pe această

femeie a lăsat-o în living? Singura diferenţă dintre acest dormitor şi cel al lui Elise Hermansen este că aici aşternuturile sunt murdare. Am cercetat ieri apartamentul lui Hermansen când au venit criminaliştii să ia

 116 

cearşafurile. Miroseau a lavandă.

— Deci s-a dedat la acte de necrofilie cu această femeie în living pentru că nu suportă aşternuturile murdare?

— Ajungem şi acolo. Ai văzut blenderul din bucătărie? Ai remarcat că l-a pus în chiuvetă după ce l-a folosit?

— Poftim?

— Chiuveta, interveni Katrine. Harry, tinerii nu ştiu ce înseamnă să

speli de mână.

— Chiuveta, continuă Harry. Nu era obligat să îl pună acolo, oricum nu era nevoie să spele vasele. Aşa că poate a fost vorba de un act compulsiv, poate că are o obsesie cu curăţenia? O fobie faţă de bacterii? Cei care comit crime în serie suferă adesea de un şir întreg de fobii. Dar el nu şi-a dus treaba până la capăt, nu a spălat vasele, nici măcar n-a dat drumul la robinet ca să umple recipientul blenderului cu apă, în aşa fel încât smoothie-ul cu sânge şi lămâie să fie mai uşor de spălat mai târziu. De ce nu?

Anders Wyller clătină din cap.

— OK, vom ajunge şi acolo, zise Harry, apoi dădu din cap în direcţia cadavrului. După cum vezi, această femeie…

— Un vecin a identificat-o ca fiind Ewa Dolmen, interveni Katrine. Ewa, cu „w”.

— Mersi! Ewa încă are, după cum vezi, chiloţii pe ea, spre deosebire de Elise, pe care criminalul a dezbrăcat-o. În coşul de gunoi din baie sunt câteva ambalaje de tampoane, deci presupun că Ewa era la ciclu. Katrine, tu te-ai uitat?

— Criminalistul-şef e pe drum.

— Doar ca să vedem dacă am dreptate, iar tamponul e încă acolo.

Katrine se încruntă, apoi făcu aşa cum îi ceruse Harry şi cei trei bărbaţi îşi feriră privirile.

— Da, văd şnurul unui tampon.

Harry scoase un pachet de Camel din buzunar.

— Ceea ce înseamnă că asasinul – presupunând că n-a vârât el însuşi un tampon – n-a violat-o vaginal. Pentru că este…

Harry arătă cu ţigara spre Anders Wyller.

— …obsedat de curăţenie, completă Wyller.

— Mă rog, asta e una dintre posibilităţi. Cealaltă e că nu-i place

 117 

sângele.

— Nu-i place sângele? Îl bea, pentru numele lui Dumnezeu! exclamă

Katrine.

— Cu lămâie, adăugă Harry, ducându-şi spre buze o ţigară neaprinsă.

— Ce?

— Şi eu îmi pun aceeaşi întrebare. Ce? Ce anume înseamnă acest lucru? Că sângele era prea dulce?

— Încerci să fii amuzant? întrebă Katrine.

— Nu, doar că mi se pare ciudat că un individ despre care credem că

încearcă să atingă satisfacţia sexuală bând sânge nu-şi serveşte băutura preferată seacă. Lumea adaugă lămâie în gin sau peste peşte pretinzând că le accentuează gustul. Dar e greşit, lămâia paralizează papilele gustative şi acoperă orice altceva. Adăugăm lămâie ca să mascăm ceva ce nu ne place. Uleiul de ficat de cod a început să se vândă mult mai bine după ce i-au adăugat lămâie. Aşa că poate vampiristului nostru nu-i place gustul de sânge, poate că faptul că el consumă sânge e tot o formă de compulsie.

— Poate că e superstiţios şi bea ca să absoarbă forţa victimelor sale, spuse Wyller.

— Cu siguranţă pare motivat de faptul că a fost privat de sex şi totuşi e capabil să se abţină să atingă organele genitale ale acestei femei. Ar putea fi din cauză că ea sângera.

— Un vampirist care nu suportă sângele menstrual. Pe ce cărări întortocheate o apucă mintea omului… comentă Katrine.

— Ceea ce ne aduce înapoi la recipientul de sticlă, reluă Harry. Mai avem şi altă probă fizică în afară de asta?

— Uşa de la intrare, răspunse Bjørn.

— Uşa? făcu Harry. M-am uitat la încuietoare când am intrat şi părea neatinsă.

— N-a fost o spargere. Nu i-ai văzut exteriorul.

Ceilalţi trei stăteau pe palier, uitându-se cum Bjørn desfăcea sfoara care ţinea uşa lipită de perete. Apoi aceasta se mişcă uşor, închizându-se, dezvăluind partea din faţă.

Harry se uită. Simţi cum inima îşi iuţeşte bătăile în piept în vreme ce gura i se usca şi ea complet.

 118 

— Am legat uşa aşa ca să nu o atingă niciunul dintre voi, explică Bjørn.

Pe uşă era scrisă cu sânge litera V, cam de un metru înălţime. Baza era strâmbă, unde se scursese sângele.