— Ce să-mi lipsească, Svein?

— Să ai un partener de joacă de acelaşi nivel? Cum m-ai avut pe mine?

Bărbatul din umbră se aplecă în faţă, în lumina oferită de fereastra din capătul de sus al peretelui, iar Harry auzi cum respiraţia lui Wyller se accelerează în spatele său. Zăbrelele aşterneau fâşii de umbră pe o faţă

roşie plină de pete de vărsat de consistenţa pielii tăbăcite. Era acoperită

 162 

de riduri atât de adânci şi de apropiate, încât păreau scrijelite de un cuţit ce săpase până la os. În jurul frunţii avea o batistă roşie, ca un amerindian, iar buzele groase şi umede îi erau înconjurate de mustaţă. Pupilele mici stăteau în mijlocul irisurilor căprui, iar albul ochilor părea gălbui, însă

individul avea trupul longilin şi musculos al unui tânăr de 20 de ani. Harry făcu calculul. Acum Svein Finne, Logodnicul, trebuia să aibă 75 de ani.

— Pe primul nu-l uiţi niciodată. Am dreptate, Hole? Numele meu se va afla mereu în capul listei realizărilor tale. Eu ţi-am răpit virginitatea, nu-i aşa?

Râsul lui aducea cu o gargară cu pietriş.

— Păi… făcu Harry, încrucişându-şi braţele la piept. Dacă onestitatea mea este preţul pentru a ta, atunci răspunsul e că nu-mi lipseşte. Şi că pe tine, Svein Finne, n-am să te uit niciodată. Sau pe oricare dintre cei pe care i-ai mutilat şi ucis. Cu toţii mă vizitaţi destul de regulat în timpul nopţii.

— Şi pe mine. Sunt foarte fidele logodnicele mele.

Buzele groase ale lui Finne se despărţiră când acesta zâmbi, apoi îşi duse mâna dreaptă la ochiul drept. Harry îl auzi pe Wyller făcând un pas în spate şi lovind uşa. Ochiul lui Finne se holba la Wyller printr-o gaură din mână destul de mare ca să treacă o minge de golf prin ea.

— Nu-ţi fie frică, fiule! De şeful tău ar trebui să-ţi fie frică. Era la fel de tânăr pe cât eşti tu acum, iar eu eram deja căzut la pământ, incapabil să

mă apăr. Chiar şi aşa, şi-a apropiat pistolul de mâna mea şi a tras. Şeful tău are un suflet negru, flăcăiaş. Adu-ţi aminte asta! Iar acum i s-a făcut iar sete. Ca şi celui care umblă pe-afară. Iar setea ta e ca un foc, de asta trebui s-o stingi. Şi până nu e stinsă, va continua să crească, devorând tot ce atinge în cale. N-am dreptate, Hole?

Harry îşi drese glasul.

— E rândul tău, Finne. Unde se ascunde Valentin?

— Aţi mai venit să mă întrebaţi asta, iar eu nu pot decât să repet. Abia vorbeam cu Valentin când era aici. Şi au trecut aproape patru ani de când a evadat.

— Metodele lui seamănă cu ale tale. Unii cred că i-ai fost profesor.

— Prostii! Valentin s-a născut deja pregătit. Crede-mă!

— Tu unde te-ai ascunde, dacă ai fi în locul lui?

— Destul de aproape ca să rămân cu ochii pe tine, Hole. De data asta

 163 

m-aş fi pregătit pentru tine.

— Locuieşte în oraş? Umblă prin oraş? O nouă identitate? E singur sau lucrează împreună cu altcineva?

— De data acţionează diferit, nu-i aşa? Muşcă şi bea sânge. Poate că nu e Valentin.

— E Valentin. Deci cum îl prind?

— Nu-l prinzi.

— Nu?

— Ar prefera să moară decât să se întoarcă aici. Imaginaţia lui n-a fost niciodată suficientă pentru el, trebuia să o facă.

— Vorbeşti de parcă totuşi îl cunoşti.

— Ştiu din ce-i făcut.

— La fel ca tine? Hormoni din infern.

Bătrânul ridică din umeri.

— Hole, toată lumea ştie că alegerea morală e o iluzie, doar chimia creierului dirijează comportamentul. Comportamentul unora e diagnosticat ca ADHD sau anxietate şi este tratat cu medicamente şi compasiune. Alţii sunt declaraţi criminali şi răi şi sunt trimişi după gratii.

Dar este acelaşi lucru. Un amestec necurat de substanţe din creier. Sunt de acord că ar trebui să fim închişi. Doar vă siluim fiicele, pentru numele lui Dumnezeu!

Finne râse răguşit.

— Deci adunaţi-ne de pe străzi şi ameninţaţi-ne cu pedepse, astfel încât să nu ne îndreptăm în direcţia în care ne-ar conduce chimicalele din creierul nostru. Dar ce e cu adevărat jalnic e că sunteţi atât de slabi, încât aveţi nevoie de o scuză morală ca să ne închideţi. Creaţi o istorie plină de minciuni a liberului-arbitru şi un soi de pedeapsă sfântă care se potriveşte sistemului divin de justiţie bazat pe o moralitate universală imuabilă. Însă

cu greu se poate spune că moralitatea este imuabilă sau universală, căci ea depinde în întregime de spiritul vremii, Hole. Bărbaţi care futeau bărbaţi erau ceva complet în regulă în urmă cu câteva mii de ani, apoi au fost băgaţi la închisoare, iar acum politicienii îi însoţesc pe la parade. Totul e hotărât potrivit nevoilor societăţii de la un anumit moment. Moralitatea este flexibilă şi utilitaristă. Problema mea este că m-am născut într-o perioadă şi o ţară în care bărbaţii ce-şi împrăştie sămânţa atât de nesăbuit sunt indezirabili. Dar după o pandemie, când specia are nevoie să-şi

 164 

revină, Svein Logodnicul Finne ar fi fost un stâlp al comunităţii şi un salvator al omenirii. Nu eşti de acord, Hole?

— Tu ai violat femei şi le-ai obligat să-ţi nască pruncii. Valentin le ucide.

De ce nu vrei să mă ajuţi să-l prind?

— Nu-ţi sunt de ajutor?

— Îmi oferi răspunsuri generale şi filosofări morale călâi. Dacă ne ajuţi, voi pune o vorbă bună la comisia pentru eliberare condiţionată.

Harry îl auzi pe Wyller foindu-se.

— Chiar aşa?

Finne îşi mângâie mustaţa.

— Chiar dacă ştii că aş începe iar să violez de îndată ce-aş ieşi? Cred că

pentru tine trebuie să fie foarte important să-l prinzi pe Valentin, dat fiind că eşti pregătit să sacrifici onoarea atâtor femei nevinovate. Dar presupun că nu ai de ales.

Se bătu cu degetul în tâmplă.