— Destul de aproape ca să rămân cu ochii pe tine, Hole. De data asta
163
m-aş fi pregătit pentru tine.
— Locuieşte în oraş? Umblă prin oraş? O nouă identitate? E singur sau lucrează împreună cu altcineva?
— De data acţionează diferit, nu-i aşa? Muşcă şi bea sânge. Poate că nu e Valentin.
— E Valentin. Deci cum îl prind?
— Nu-l prinzi.
— Nu?
— Ar prefera să moară decât să se întoarcă aici. Imaginaţia lui n-a fost niciodată suficientă pentru el, trebuia să o facă.
— Vorbeşti de parcă totuşi îl cunoşti.
— Ştiu din ce-i făcut.
— La fel ca tine? Hormoni din infern.
Bătrânul ridică din umeri.
— Hole, toată lumea ştie că alegerea morală e o iluzie, doar chimia creierului dirijează comportamentul. Comportamentul unora e diagnosticat ca ADHD sau anxietate şi este tratat cu medicamente şi compasiune. Alţii sunt declaraţi criminali şi răi şi sunt trimişi după gratii.
Dar este acelaşi lucru. Un amestec necurat de substanţe din creier. Sunt de acord că ar trebui să fim închişi. Doar vă siluim fiicele, pentru numele lui Dumnezeu!
Finne râse răguşit.
— Deci adunaţi-ne de pe străzi şi ameninţaţi-ne cu pedepse, astfel încât să nu ne îndreptăm în direcţia în care ne-ar conduce chimicalele din creierul nostru. Dar ce e cu adevărat jalnic e că sunteţi atât de slabi, încât aveţi nevoie de o scuză morală ca să ne închideţi. Creaţi o istorie plină de minciuni a liberului-arbitru şi un soi de pedeapsă sfântă care se potriveşte sistemului divin de justiţie bazat pe o moralitate universală imuabilă. Însă
cu greu se poate spune că moralitatea este imuabilă sau universală, căci ea depinde în întregime de spiritul vremii, Hole. Bărbaţi care futeau bărbaţi erau ceva complet în regulă în urmă cu câteva mii de ani, apoi au fost băgaţi la închisoare, iar acum politicienii îi însoţesc pe la parade. Totul e hotărât potrivit nevoilor societăţii de la un anumit moment. Moralitatea este flexibilă şi utilitaristă. Problema mea este că m-am născut într-o perioadă şi o ţară în care bărbaţii ce-şi împrăştie sămânţa atât de nesăbuit sunt indezirabili. Dar după o pandemie, când specia are nevoie să-şi
164
revină, Svein Logodnicul Finne ar fi fost un stâlp al comunităţii şi un salvator al omenirii. Nu eşti de acord, Hole?
— Tu ai violat femei şi le-ai obligat să-ţi nască pruncii. Valentin le ucide.
De ce nu vrei să mă ajuţi să-l prind?
— Nu-ţi sunt de ajutor?
— Îmi oferi răspunsuri generale şi filosofări morale călâi. Dacă ne ajuţi, voi pune o vorbă bună la comisia pentru eliberare condiţionată.
Harry îl auzi pe Wyller foindu-se.
— Chiar aşa?
Finne îşi mângâie mustaţa.
— Chiar dacă ştii că aş începe iar să violez de îndată ce-aş ieşi? Cred că
pentru tine trebuie să fie foarte important să-l prinzi pe Valentin, dat fiind că eşti pregătit să sacrifici onoarea atâtor femei nevinovate. Dar presupun că nu ai de ales.
Se bătu cu degetul în tâmplă.
— Chimie…
Harry nu răspunse.
— Bun, atunci, continuă Finne. În primul rând, sentinţa mea se va sfârşi în prima duminică din martie a anului viitor, deci e prea târziu ca o reducere a pedepsei să reprezinte cine ştie ce diferenţă. Am fost dus afară
acum vreo două săptămâni, şi ştii ceva? Voiam să mă întorc aici. Aşadar, nu, mersi! Mai bine spune-mi ce mai faci, Hole! Am auzit că te-ai căsătorit.
Şi că ai şi un fiu bastard, nu? Locuieşti într-o zonă sigură?
— Asta e tot ce-ai avut de zis, Finne?
— Da. Dar am să vă urmăresc cu mare interes progresul colectiv.
— Al meu şi al lui Valentin?
— Al tău şi-al familiei tale. Sper să te văd în comitetul de bun-venit când sunt eliberat.
Râsul lui Finne se transformă într-o tuse umedă.
