— Elita pe jumătate nebună. Poate ai auzit de Dilema de Aur din anii 1980? Unor atleţi de elită li s-a pus întrebarea dacă ar fi pregătiţi să ia un medicament care le-ar garanta o medalie de aur, însă după cinci ani ar muri. Jumătate au răspuns afirmativ. Când restul populaţiei a fost întrebat acelaşi lucru, doar doi din 250 au răspuns da. Ştiu că pentru majoritatea pare o nebunie, dar nu şi pentru cei ca mine şi ca tine, Harry. Tu ţi-ai sacrifica viaţa ca să-l prinzi pe acest criminal, nu-i aşa?

Harry se uită îndelung la psiholog. Auzi ecoul cuvintelor lui Ståle: Pentru că tu înţelegi ideea din spatele capcanei maimuţei – nici tu nu poţi renunţa vreodată.

— Te mai întrebi şi altceva, Smith?

— Da. A mai pus nişte kilograme?

— Cine?

— Fiica lui Ståle.

— Aurora?

Harry ridică o sprânceană.

— Păi, probabil că era mai slabă înainte.

Smith dădu aprobator din cap.

— Următoarea mea întrebare n-o să-ţi placă, Harry.

— Vom vedea.

— Crezi că Ståle Aune are o relaţie incestuoasă cu fiica sa?

Harry îl privi ţintă pe Smith. Îl alesese pentru că îşi dorea oameni pregătiţi să emită păreri originale, şi cât Smith venea cu ceva util, Harry era pregătit să accepte aproape orice. Aproape orice.

— Bun, rosti Harry pe un ton coborât. Ai 20 de secunde să te explici.

 211 

Foloseşte-le cu înţelepciune!

— Voiam doar să spun…

— 18.

— Bine, bine! Autoflagelare. Purta o bluză cu mânecă lungă care îi ascundea partea de jos a braţelor, unde se scărpina întruna. Igiena. Când stăteai aproape, îţi dădeai seama că igiena ei personală nu e grozavă.

Mâncarea. Mâncatul excesiv sau dieta sunt tipice pentru victimele abuzurilor. Starea mentală. Părea deprimată per ansamblu, poate chiar suferind de angoasă. Îmi dau seama că hainele şi machiajul te pot păcăli, însă limbajul trupului şi expresiile faciale nu mint. Intimitatea. Mi-am dat seama după limbajul tău corporal că erai deschis la ideea unei îmbrăţişări.

Dar ea s-a prefăcut că nu observă, de aceea îşi trăsese părul pe faţă

înainte să intre – vă cunoaşteţi amândoi foarte bine şi v-aţi îmbrăţişat de câteva ori, aşa că a intuit ce va urma. Victimele abuzurilor evită

intimitatea şi contactul fizic. Mi s-a terminat timpul?

Liftul se opri cu un zgâlţâit.

Harry făcu un pas în faţă, aşa încât îl domina cu înălţimea pe Smith, şi apăsă butonul pentru a menţine uşile închise.

— Hai să presupunem o clipă că ai dreptate, Smith.

Harry îşi coborî glasul la o simplă şoaptă:

— Ce dracu’ are de-a face cu Ståle? În afară de faptul că în urmă cu mult timp te-a făcut să renunţi la diploma de psihologie în Oslo şi să te alegi cu porecla Maimuţa.

Harry văzu lacrimi de durere în ochii lui Smith, ca şi cum tocmai ar fi fost pălmuit. Bărbatul clipi şi înghiţi în sec.

— Ah! Probabil ai dreptate, Harry. Nu fac decât să văd ceva ce vreau să

văd în mod inconştient, pentru că încă mai sunt furios. A fost doar o intuiţie şi, cum spuneam, oricum nu prea am aşa ceva.

Harry încuviinţă încet.

— Şi ştii asta, aşa că n-a fost prima ta intuiţie. Deci ce-ai mai văzut?

Hallstein Smith se mai îndreptă puţin.

— Am văzut un tată care îşi ţine fiica de mână când ea are cât, 16–17

ani? Iar primul meu gând a fost că e drăguţ că încă mai face ceva de genul ăla şi că sper ca şi eu cu fiicele mele să ne ţinem de mână până târziu în adolescenţa lor.

— Dar?

 212 

— Dar o poţi privi şi din celălalt unghi: că un tată îşi exprimă puterea şi controlul ţinând-o de mână, făcând-o să rămână la locul ei.

— Şi ce te face să crezi asta?

— Pentru că fata fuge când se iveşte prima ocazie. Harry, m-am ocupat de cazuri în care existau suspiciuni de incest, iar fuga de acasă este exact unul dintre lucrurile pe care le avem în vedere. Simptomele pe care le-am enumerat pot însemna o mie de chestii, dar dacă există o singură şansă

dintr-o mie ca ea să fie abuzată acasă, ar fi o încălcare gravă a deontologiei să nu-mi împărtăşesc ideile, nu crezi? Înţeleg că eşti prieten de familie, dar totodată ăsta e motivul pentru care îţi împărtăşesc aceste idei. Tu eşti singura persoană care poate sta de vorbă cu ea.

Harry luă degetul de pe buton, apoi uşile alunecară în lateral şi Hallstein Smith se strecură afară.

Harry aşteptă până ce uşile începură să se închidă la loc, îşi vârî un picior între ele şi porni după Smith, în jos pe scările către pasaj, când telefonul îi vibră în buzunar.

Răspunse.

— Salut, Harry!

Glasul masculin al lui Isabelle Skøyen, deopotrivă ciripit şi tachinare, era imposibil de confundat.

— Te-ai întors pe cai mari, din ce-am auzit.

— Nu ştiu ce să zic.