— Ştii ceva, las-o încolo de bere, rosti Sølle. Tocmai mi-am amintit că
trebuie să ajung acasă.
— După cum vezi, deja am turnat-o, spuse Mehmet.
— Trebuie să plimb câinele – dă-i-o poliţistului nostru, că pare însetat.
— O ultimă întrebare, Sølle. În declaraţia ta de martor ai spus că
femeia îţi povestise despre un hărţuitor care o urmărea şi care-i ameninţa pe bărbaţii cu care umbla ea. Ţi-a dat impresia c-ar fi fost adevărat?
— Adevărat?
— Că nu a fost doar ceva inventat de ea ca să scape de tine?
— Ha, corect! Mie-mi zici? Presupun că avea şi ea propriile metode de-a scăpa de broscoi.
Încercarea de zâmbet a lui Geir Sølle se transformă într-o grimasă când adăugă:
— Ca mine.
— Şi crezi că ea trebuia să sărute mulţi broscoi?
— Tinder poate fi dezamăgitor, dar nu trebuie să renunţi niciodată la speranţă, nu?
— Hărţuitorul ăsta, ţi-a dat cumva impresia că era doar un ţicnit trecător sau cineva cu care avusese o relaţie?
— Nu.
Geir îşi trase fermoarul de la vestă până la bărbie, cu toate că afară era chiar plăcut.
— Acum plec.
— Un bărbat cu care ea să fi avut o relaţie? zise barmanul în timp ce-i dădea restul. Credeam că aceste crime înseamnă doar băut de sânge. Şi sex.
— Poate, răspunse Harry. Dar de obicei au treabă cu gelozia.
— Şi dacă nu-i aşa?
— Atunci ar putea fi ce-ai zis tu.
— Sânge şi sex.
174
— Sau victoria.
Harry îşi coborî privirea în pahar. Berea îl făcea mereu să se simtă
balonat şi obosit. Obişnuiau să-i placă primele guri, însă după aceea gustul i se părea fad.
— Apropo de victorii. Se pare că Galatasaray urmează să piardă, deci ce-ar fi să dai mai bine la The Sunday Magazine de pe NRK1?
— Şi dacă sunt fan Beşiktaş?
Harry dădu din cap spre raftul de sus din faţa oglinzii.
— Atunci, Mehmet, n-ai avea un steag de-al Galatasarayului chiar lângă
sticla aia de Jim Beam.
Barmanul se uită la Harry. Apoi rânji, clătină din cap şi-i întinse telecomanda.
— Nu putem spune cu o precizie absolută că bărbatul care a atacat-o ieri pe femeia din Hovseter este aceeaşi persoană care le-a omorât pe Elise Hermansen şi Ewa Dolmen, rosti Katrine, frapată de cât de liniştit era studioul, de parcă toţi din jurul ei ascultau. Însă ce pot spune este că avem dovezi fizice şi declaraţii ale martorilor care leagă un anumit individ de atac. Şi pentru că această persoană este deja un om căutat, un deţinut evadat care a fost condamnat pentru agresiune sexuală, am decis să-i facem public numele.
— Iar acum e prima oară când o faceţi, aici, la The Sunday Magazine?
— Corect. Numele său este Valentin Gjertsen, dar probabil foloseşte alt nume.
Observă că prezentatorul părea uşor dezamăgit că ea rostise numele atât de repede, fără niciun preambul. Cu siguranţă i-ar fi plăcut să aibă
timp să facă o introducere.
— Iar acesta este un portret-robot de acum trei ani, continuă Katrine.
De atunci a suferit mai multe operaţii de chirurgie plastică, dar portretul ne oferă măcar o idee.
