Smith se strâmbă şi se uită la unul dintre reflectoare.
— Asta s-ar transforma într-o chestiune despre ce-ar fi trebuit să ştie cineva dinainte, nu? După cum spuneam, vampirismul este împins într-unul dintre ungherele mai puţin cunoscute ale psihologiei, fiind rareori scos la lumină. Deci nu. Aş spune că a fost o împrejurare nefericită, iar poliţia n-ar trebui să fie criticată pentru asta.
— Însă acum poliţia ştie. Ce-ar trebui să facă?
— Să afle mai multe despre subiect.
— Şi, în final: câţi vampirişti aţi întâlnit?
Smith îşi dezumflă obrajii şi expiră prelung.
— Adevăraţi?
— Da.
— Doi.
— Şi, personal, cum aţi reacţionat la sânge?
— Mi s-a făcut rău.
— Şi totuşi, încă mai cercetaţi şi scrieţi despre ei.
Smith schiţă un zâmbet mucalit.
— Poate că ăsta e şi motivul. Toţi suntem puţin nebuni.
— Acest lucru vi se aplică, inspector-şef Bratt?
Katrine dădu să răspundă. O clipă, uitase că nu urmărea de fapt totul la televizor, ci că este în direct.
— Ăăă, poftim?
— Puţin nebună?
Katrine încercă să găsească un răspuns. Ceva inteligent şi genial, aşa cum o sfătuise Harry. Ştia că mai târziu, când va merge la culcare, va găsi ceva. Care însă acum nu era de găsit, având în vedere că simţea cum oboseala i se infiltrează în organism după ce adrenalina de-a se afla întrun studio de televiziune începea să se împrăştie.
— Eu… cine ştie?
— Destul de nebună cât să puteţi visa la întâlnirea cu un vampirist? Nu cu un criminal, cum e cazul tragic de acum, ci cu unul care să vă muşte un pic?
Katrine avea impresia că e o glumă ce poate făcea aluzie la hainele ei
181
vag inspirate de moda sadomaso.
— Un pic? repetă ea, ridicând o sprânceană neagră şi atent conturată.
Da, de ce nu?
Şi fără să încerce de fapt, de data asta se trezi şi ea recompensată de hohote de râs.
— Mult noroc cu prinderea lui, inspector-şef Bratt! Un ultim cuvânt pentru herr Smith. N-aţi răspuns la întrebarea „Cum găsim vampiriştii?”
Vreun sfat pentru inspectorul-şef Bratt?
— Vampirismul este o parafilie atât de extremă, încât apare doar în combinaţie cu alte diagnostice psihiatrice. I-aş încuraja pe toţi psihologii şi psihiatrii să ajute poliţia căutând prin dosarele lor de caz pacienţi care au trădat comportamente ce s-ar potrivi cu caracteristicile vampirismului clinic. Cred că ne putem pune de acord că un caz ca acesta trebuie să
primeze în faţa jurământului de confidenţialitate.
— Iar cu asta, ediţia de astăzi a The Sunday Magazine…
Ecranul televizorului din spatele tejghelei deveni negru.
— Urâte chestii! Dar colega ta arată bine, comentă Mehmet.
— Mhm! Mereu e la fel de pustiu aici?
— Ah, nu.
Mehmet privi roată prin bar şi îşi drese glasul:
— Păi, da.
