JO NESBØ
SETEA
— Seria HARRY HOLE #11 —
Original: Tørst (2017)
Traducere din limba engleză:
LIVIU SZÖKE
— 2023 —
2
Prolog
Se holba la nimicul alb.
Aşa cum făcea de aproape trei ani.
Nu-l vedea nimeni, nici el nu vedea pe nimeni. Doar când se mai deschidea uşa şi era absorbit suficient abur putea zări, pentru o clipă, câte un bărbat gol înainte ca uşa să se închidă la loc şi pâcla să învăluie iar totul.
Băile se închideau în curând. Era singur.
Îşi strânse şi mai mult în jurul corpului halatul alb de baie, apoi se ridică
de pe băncuţa de lemn şi ieşi, trecând pe lângă bazinul gol şi intrând în vestiar.
Niciun duş care să picure, nicio discuţie în turcă, nicio talpă goală care să lipăie pe gresie. Se uită la imaginea sa din oglindă. Îşi trecu un deget peste cicatricea încă vizibilă după ultima operaţie. Îi luase ceva timp să se obişnuiască cu noul chip. Degetul continuă să-i coboare pe gât, pe piept, apoi se opri unde îi începea tatuajul.
Deschise lacătul dulapului, îşi trase pantalonii şi-şi îmbrăcă haina peste halatul încă umed. Îşi legă şireturile. Se asigură că e singur înainte de-a se apropia de un dulap cu lacăt cu cifru, stropit cu o dâră de vopsea albastră.
Răsuci rotiţele până citi 0999. Scoase lacătul şi deschise uşa. Îşi acordă
câteva secunde să admire enormul şi splendidul revolver dinăuntru, înainte de a-l apuca de patul roşu şi a-l pune în buzunarul hainei. După
care scoase plicul şi-l desfăcu. O cheie. O adresă şi câteva detalii.
În dulap se mai afla ceva.
Vopsit negru, din fier.
Îl ridică în lumină cu o mână, privind fascinat lucrătura din fier forjat.
Trebuia să-l cureţe şi să-l lustruiască, însă deja se simţea stârnit la gândul că-l va folosi.
Trei ani. Trei ani de nimic alb, într-un pustiu de zile goale.
Acum sosise vremea. Vremea să bea iar din izvorul vieţii.
Vremea să se întoarcă.
Harry se trezi tresărind. Rămase uitându-se în gol în semiîntunericul din dormitor. Era iar el, se întorsese, era aici.
3
— Un coşmar, dragule?
Glasul şoptit de-alături era cald şi liniştitor.
Se întoarse spre ea. Ochii ei căprui îi cercetau pe-ai lui. Apariţia se estompă şi dispăru.
— Sunt aici, zise Rakel.
— Aici sunt şi eu, răspunse el.
— Cine era de data asta?
— Nimeni, minţi el şi o atinse pe obraz. Culcă-te la loc!
Harry închise ochii. Aşteptă să fie sigur că ea readormise, înainte de a-i deschide iar. Îi cercetă şi el chipul. De data asta îl văzuse într-o pădure.
Mlăştinoasă, învăluită într-o pâclă albă ce se răsucea în jurul lor. Bărbatul ridicase mâna şi arătase ceva spre Harry. Iar el de-abia izbutise să distingă
faţa tatuată de demon pe pieptul gol. Apoi pâcla se îngroşase şi bărbatul dispăruse. Din nou.
— Aici sunt şi eu, şopti Harry Hole.
4
Partea întâi
5
