Sufletul meu e aspru, vast si senin. înapoia mea, îi banuiesc pe ceilalti. înainte, simt fluturari de meniri.
SFÂRSIT
Clinceni, 1928
1l-l9 februarie
2-8 martie
ADDENDA
272
JURNALUL UNUI OM SUCIT
Eliade Gh. Mircea ci. V reala 192l-l922
Citind aceste pagini, astazi
12 noiembrie 1923,
mi-am dat seama cât se poate
schimba un adolescent în
rastimp de doi ani si am râs
de "suferintele" mele.
Starui în nadejdea romanului
"omului sucit", dar dupa alte
conceptii. Copilariile acestea sunt
bune de descretit fruntea la
necazuri si ca un vesnic imbold
spre perfectiune.
Poate în toamna anului 1925
voi zâmbi de cele scrise acum; cât
despre mine, ma rog Domnului
sa fie astfel.
27 octombrie 1921
Toate jurnalele de zi încep de la zi-ntâi a lunii. Eu l-am început astazi, caci astazi începe greul scoalei, când convoiul suferintelor si umilintelor a început a se abate pe capul meu, rotund si tuns ca-n palma, pe capul meu de elev în clasa a cincea.
Scoala s-a început de doua saptamâni si parea ca luase un aspect cu totul diferit de cel de anul trecut. Cel putin asa credeam eu. Dar azi, azi vazui ca ma-nselasem; au început a curge notele, si rele, si bune, cele mai multe rele, bineînteles, iar cuvintele "lenes" si"mediocru", aceste epitete ce nu pot sa le sufar, au început a se gramadi asupra persoanei mele.
Prima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica, în dosul meu auzii:
- Da! un nebun ce se tine de prostii si filozofie!
- Ce filozofie, "monser"! Curata nebunie!
- S-apoi e si "lenes".
Lenes; ghicii ca se vorbeste de mine.
Da, desigur, eu sunt singurul elev în clasa care nu învat, cu toate ca profesorii ma cred inteligent. Lenes! Eu sunt, caci de câte ori sunt ascultat, întotdeauna ma-ncurc si se vede cât de colo ca n-am pus mâna pe carte!
Lenes! Da, lenes, si cu toate acestea nici o mustrare de cuget, nici o tendinta spre îndreptare?! Ce Dumnezeu!? Parca n-as fi om.
Si Fabre îsi primise odata, în copilarie, renumele de "lenes", dar se puse pe munca si îi întrecu pe toti.
Dar eu?! Fara amorul-propriu al naturalistului, fara pic de remuscare în fata raului, îmi pun mâinile în urechi si trec mai departe.
Lenes, lenes! iar eu nu raspund; ce las!
28 octombrie 1921
Toata ziua am fost suparat. Cauza n-o stiu nici eu, dar efectele le simt si le îndur.