Aceasta, pentru ca nu trebuia sa dureze decât un sfert de ceas, iar dupa un sfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfârsisem introducerea si ca ma pregatesc sa intru în subiect. Comitetul a protestat si, dupa cinci minute de vorbire, m-a întrerupt. Mi-a îngaduit sa sfârsesc pe Rama în sedinta urmatoare.
însa numai un sfert de ceas. Criticii mei -printre care stralucea Leiber - se bucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamâna. Voiau sa ma sfâsie crunt în fata membrelor. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata în sâmbata conferintei mele.
Faptul acesta m-a si zapacit. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voi vorbi un sfert de ceas. Si ca voi sfârsi tot ce aveam de spus asupra profetului indian. Lucrurile s-au petrecut, însa, altfel. Venisera domnisoare multe. Una dintre membre, Lia, vestise la scoala, în clasa a Vi-a, ca voi vorbi eu. Desi faptul pare curios, eu am atras în sâmbata aceea foarte multe doi i lisoare. Lia mi-a facut reclama cu entuziasm: un baiat urât si rai: crescut, care nu vorbeste frantuzeste, nu pricepe engleza, nu saruta mâna L -nnisoarelor si nu stie cum se bea ceaiul, care citeste multa filozofie, vorbeste repede, da din mâini si tutuieste domnisoarele si care, cu toate acestea, roseste de zece ori pe ceas si e foarte timid.
Eram, credea ea, un fenomen. Si colegele Liei s-au grabit sa vina. Cu atât mai mult, cu cât se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut.
Lia crezuse ca voi vorbi pe scena, asa cum am vorbit cu ea - cu o saptamâna mai înainte —,pe scaun. Crezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la ghete, ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile. Crezuse ca ma voi învârti agitat si ma voi lovi cu mâinile de oglinda gesticulând...
Eu am aparut linistit pe scena. Am ajuns în fata masutei pe care se afla paharul cu apa si am început:
- Domnilor si domnisoarelor... Cineva, din fund, ma corecta:
- Invers...
Eu rosii. Fetele - care ocupasera cele dintâi rânduri de scaune - râsera. Erau toate de acord ca conferinta mea se vestea plina de haz.
- Domnilor, reîncepui eu, Rama a fost cel dintâi profet indian. Dar aceasta n-are
nici o importanta.
- De ce n-are? se întreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori, care statea rezemat de un dulap.
Fetele gasira ca întreruperea aceasta e atât de comica, încât e de datoria lor sa râda. Si râsera. Lucrul acesta îl realizam foarte bine si cu multa usurinta.
68
69
Nestiind ce atitudine sa iau în timp ce ascultatoarele mele se desfatau, am apucat paharul cu apa si am început sa beau, fara entuziasm. Sala s-a aratat miscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un pahar. Dar a izbucnit, apoi, repede în hohote.
- Rog nu întrerupeti pe orator, am îngânat eu lasând paharul jos. Fetele au înteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un
"spirit". Si l-au apreciat. Au batut din palme.
In fund, comitetul se framânta. Nu era seriozitate. Nu se asteptau, tocmai la mine, sa dau loc la astfel de scene. Trebuiau, însa, sa se resemneze si sa astepte sfârsitul conferintei.
Conferinta mea a continuat în aceeasi atmosfera pâna ce am auzit un glas, printre spectatori:
- Mai ai doua minute.
- Si eu nici n-am sfârsit introducerea.
- Foarte rau.
- Nu-i vina mea. Daca sunt întrerupt, nu-mi pot pastra sirul vorbirii. De ce ma întrerupeti?
- Dar nu te-am întrerupt noi.
- Dar cine?
- Domnisoarele dumitale...
Cuvântul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. Cautam o replica "tare". Fetele au început - fireste - sa râda. Comitetul, intervenind, si-a afirmat autoritatea:
-Ssst! SsstL. Sss!
- Dar au trecut cincisprezece minute, îsi aminti unul dintre aceia care stateau rezemati de" dulap.
- Ei, si ce daca au trecut? se rasti Lia, întorcându-se spre el. Lasati-l sa-si sfârseasca conferinta. Pe noi ne intereseaza.
Eu - care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului Rama
- asteptam linistit hotarârea spectatorilor si a comitetului, în pahar nu mai ramasese apa.
Fetele cautau sa provoace un sfârsit hazliu conferintei mele. Pentru ca eu nu sfârsisem, înca, conferinta.
- Poti sa sfârsesti în cinci minute? îmi comunica Noschuna ultimatumul comitetului.
- Toata conferinta?
- Da, toata.
Eu zâmbii, iertator:
- într-un sfert de ceas de-abia am încheiat introducerea. Fetele întelesera ca era de datoria lor sa râda. Si râsera.
- Atunci amâna pentru sâmbata viitoare.
