- Vai, ce bine ai fost!... admirabil!...
- Gasiti, duduie?
- Foarte, foarte bine!... Dinu râde modest: -Ha, ha, ha, ha!...
Erau acolo domnisoarele Dinescu, marunte, grasulii, nepudrate si cu rochii închise. Cea mare adora în taina pe Dinu. Cea mica "simpatizeaza" pe Fanica.
Se asaza lânga el la ceai, îl serveste si râde magulita la fiecare gluma pe care o face. Fanica e resemnat. D-ra Dinescu nu are nici un farmec. Vorbeste putin,
pentru ca e timida. Nu îngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foarte decent.
Lia si cu Irina se aflau, ca întotdeauna, pe canapea, lânga soba. Aveau rochii scurte, pâna la genunchi si se aratau multumite de orice privire pe care o surprindeau alunecata asupra pulpelor. Petrisor si Dinu, lânga ele. In al doilea rând de scaune, alte patru domnisoare care vorbeau cu Bricterian si Morariu. în fund, lânga dulapul cu carti, comitetul se adunase sa judece purtarea lui Dinu.
Robert era revoltat. Afirma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri în Societate.
Leiber învinuia pe Petrisor de neseriozitate si de "flirt". Mariana Tanief-Alexandrescu nu se împaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor Lia si Irina. Eu ascultam cu interes discutia. Se hotarî sa li se dea un avertisment.
Ceaiul. Obisnuitul ceai, la care trebuie sa zâmbesti, sa râzi de glumele gazdei si sa-ti servesti tovarasa, care spune totdeauna: mergi, esti dragut!
Dinu se ridica si se îndreapta catre odaia artistilor. Spune ca trebuie sa-si schimbe costumul. Domnisoara Sasa - negricioasa, cu parul învrajbit ca al Salomeei, buzele rotunjite si ochii mari - îl urmeaza. Tacere apasatoare. Toti sorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan. Se fac câteva spirite, care n-au rasunet. Tace si Petrisor. Domnisoarele Dinescu s-au înrosit, iar Mariana e îngândurata. Câtiva arunca priviri întrebatoare spre usa.
A trecut asa aproape un sfert de ceas. Când ne pregateam sa ne ridicam de la masa si sa multumim gazdei, cei doi aparura, rosii si cinici.
Comitetul s-a întrunit dupa plecarea membrilor. A doua zi de dimineata, la liceu, am aflat ca Dinu, Petrisor, Sasa, Lia, Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica "Muza".
75
Dinu a râs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca
"Muza". Robert, oricum, biruise.
///. FANICA
Fanica a scris o "revista". Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfântul Spiridon. De Sf. Spiridon se face întotdeauna serbare mare. Se tine mai întâi o conferinta, apoi cânta fanfara si corul, apoi declamatii. La sfârsit, jocuri si gimnastica. Sf. Spiridon e o zi neuitata. în \ saptamâna aceea d-l director ne zâmbeste binevoitor si nu "asculta", si J nici nu cere caietele cu cuvinte la germana, si nici nu ne da lectii multe. Iar profesorii vin târziu în clasa.
în anul acesta, însa, serbarea va fi fara pereche, pentru ca se va juca . Un liceu model. E vorba de liceul nostru.
Personajele sunt profesorii nostri, si Fanica ne-a împartit chiar rolurile.
"Directorul" va fi Bricterian. Aceasta, pentru ca Bricterian joaca cel mai bine dintre toti. E înalt, paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. A jucat din clasa a IV-a, de câte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre, si a jucat si la "Muza".
Fanica, autorul, are sa joace doua roluri. întâiul, pe un parinte revoltat împotriva taxelor. Apoi, pe elevul bolnav de galbenare din pricina chimiei. Nu se putea altfel. Din primavara, Fanica nutreste o crunta razbunare împotriva lui Toivinovici. Toivinovici nu-l persecuta, dar Fanica este un baiat peste fire de fricos si cu nesfârsita spaima de chimie. în primavara - îngrozit de formulele acizilor organici si ale seriilor aciclice - s-a îmbolnavit, s-a îmbolnavit de galbenare si a zacut pâna la sfârsitul lui aprilie. în saptamânile acelea s-a hotarât sa scrie "revista".
în cancelarie, în actul I, se desfasoara un dialog între elevul bolnav de galbenare si profesorul de chimie. Dialogul e scris în cuplete rimate ; si e foarte spiritual.
Pe Toivinovici îl joc eu, poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice. Când Fanica mi-a comunicat vestea, eu am râs stânjenit si l-am
batut zgomotos pe umar. Fanica mi-a zâmbit dulce, J ca un director de teatru, si m-a asigurat de succes. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite.
Fanica l-a scris cu toata patima amintirii saptamânilor petrecute bolnav de galbenare. Si îl va juca cu entuziasm.
Toti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "câinele rosu". îmi aduc aminte ca am mai jucat acum un an, tot de Sf. Spiridon, pe un 76
ajutor de comisar. Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atrag atentia spectatorilor printr-un, joc de scena" pe care-l închipuisem atunci.
Anume, ma prefaceam ca nu pot scrie, pentru ca aveam penita stricata. De aici, o suma de gesturi si priviri, pline de haz, în credinta mea.
Am avut, totusi, succes. Trebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarul sef. Cum am iesit pe usa, cineva mi-a întins o tavita si m-a sfatuit sa pasesc încetisor, ca sa nu rastorn ceasca sau paharul cu apa. Sfatul m-a îngrozit. Eu îmi scosesem ochelarii, pentru ca asa voise regizorul. Când m-am întors, deci, cu cafeaua sefului, am cautat sa calc cât mai prudent. Am aparut pe scena cu capul în jos, cu bratele tremurând si cu picioarele nesigure. Toti au crezut ca aceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o.
Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica, la "Muza". Dar foarte putini baieti m-au vazut acolo.
Fanica ne-a povestit si alte episoade. în actul I, scena I, patru elevi mondeni danseaza în cancelarie. Au venit sa se plânga directorului ca pedagogii nu-i lasa în clasa. Si nu-i lasa, pentru ca au parul prea mare. Baietii mondeni sunt revoltati. Daca îi mai tunde si de data aceasta, daca li se mai pun "numere" la tunica, nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. Totusi, pentru ca directorul nu e în cancelarie, elevii mondeni danseaza. Apoi, cânta fiecare câte un cuplet, în care se pomeneste de "tea-room", Petit parisien si La garconne.
în timp ce Fanica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor), baietii se întreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. Va trebui sa fie frumosi, sa aiba tunici elegante, sa stie sa danseze si sa cânte. Unul sigur e Robert. Când aude aceasta, Robert închide putin ochii si primeste. El ne marturiseste modest ca va fi cel mai bine "în rol". Al doilea elev monden va fi Gianni. Gianni n-a jucat niciodata; nici la "Muza". Nu stie nici sa declame, nici sa cânte. Gianni, însa, e un autentic baiat monden. Se pudreaza, se parfumeaza, vorbeste frantuzeste, e grasut si entuziasmat dupa dans. Gianni s-a înrosit când autorul i-a comunicat rolul. E încurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. Noi, de asemenea, îi zâmbim dulce si îl încurajam cu privirea.
Al treilea elev monden va fi Locusteanu. De bucurie, Locusteanu ghionteste pe autor si îi striga neghiob: "Ma, Fanica, ma!" Autorul zâmbeste si acestuia si îi recomanda sa soarba oua moi înainte de serbare, ca sa aiba voce. Asupra celui de al patrulea elev monden se ridica discutii. Morariu nu vrea sa primeasca.
Spune ca nu stie sa cânte. Morariu are, însa, o tunica prea frumoasa ca sa nu apara pe scena. Fanica staruie. II asigura ca poate cânta cât de încet va dori.
Poate chiar spune cupletul,
77
pentru ca melodia o va sustine orchestra. Morariu refuza încapatânat. Unii, însa, sunt convisi ca va primi sa joace în foarte putin timp.
Dinu se afla si el între noi si se arata entuziasmat pentru "revista". Eu cred ca ar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. Are înca proaspat în minte succesul de la "Muza", când a aparut în pajul 1 lui Don Juan, cu peruca neagra si pelerina de matase galbena. Dinu nu \ mai este, însa, la liceul nostru.
A vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare în anul acesta si s-a înscris la
