De aceea sunt fericit. Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoare trebuie uitata. Am drept tovaras pe Horatius.
IX. CUMOS-AJUNUL
Corul se aduna la mine în mansarda, în fiecare seara. Ca sa fie mai multa lumina, ridicam globul de la lampa. Fumam si suntem fericiti. Pâna ne adunam cu totii, comentam si bârfim. Comentam repetitiile pentru Un liceu model si bârfim pe Robert. Toti simtim o deosebita bucurie sa bârfim pe Robert. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de când spune ca va fi în curând iubit de o printesa.
Suntem cu totii buni prieteni. Adica ne spunem pe nume, ne înjur\' fara suparare, ne împrumutam bani si ne povestim "cuceririle". Popri san — care e bas si locuieste în mahalaua Floreasca - ne da în fiec seara amanunte inedite asupra unei femei care-l iubeste. Poprisan afi ma ca e "isterica", si noi îl ascultam, pentru ca asa se obisnuieste între buni prieteni.
Fanica se intereseaza de anumite localuri. Fanica e un baiat seriosH Dupa câte stiu, n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice". El pre-| fera sa cheltuie saptamânal o anumita suma si sa fie linistit. Fanica el preocupat de chimie si matematica, ceea ce revolta pe Robert, care va fa în curând iubit de o printesa.
Vin si alti buni prieteni - tenori, baritoni, basi -, care îmi admirŤ cartile si rabdarea. Fiecare îmi face aceeasi marturisire: ca el n-ar avea atâta "vointa".
Iar eu sunt magulit si ma arat modest si îi bat pe umar. l Câte unul din "elita" ma întreaba ce mai scriu si unde mai publicj Sunt sigur ca nici unul n-a citit o pagina din tot ce am publicat eu. Pentru! ca nu-i
"intereseaza". îmi admira, însa, cutiile de gândaci si se minu-| neaza. Se minuneaza de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rup-| te. Si eu le explic ca îi conserv în solutie de sublimat si îi usuc pe o I bucata de pluta, între ace.
Toti ma întreaba cum se numesc gândacii] verzi-aurii, din colt. Si eu le spun calm: cetonia aurata. Ceea ce îi im-J presioneaza.
Fanica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". D aceeasi parere se arata a fi înca trei prieteni. Eu le spun ca acelea nu s albine, ci himenoptere.
Cum însa noi, la zoologie, n-am ajuns înca clasa insectelor, Fanica nu are de unde sa stie lucrul acesta. El afirma, totusi, ca fluturii sunt mai "frumosi" si mai interesanti.
- Dau alt aspect.
Pentru ca suntem prea multi, nu se încing discutii literare si nici filozofice. De obicei, când vin Bricterian, Petrisor si Dinu, întârziem pâna! seara discutând.
Bricterian vorbeste si se învârte prin odaie. Si cum: mansarda mea e prea mica, învârteala - în loc sa-l linisteasca - îl enerveaza.
Dinu discuta fumând în fotoliu. Daca se înfurie, ia o pozitie mai ver-| ticala si vorbeste mai tare.
Petrisor argumenteaza sofistic. Ceea ce izbuteste sa ne supere toti. Aceasta, pentru ca nici unul dintre noi nu e în stare sa-i nimiceas logic, sofismele.
începem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Perri îi împrumuta diapa zonul.
Fanica îl loveste cu putere de marginea biroului, apoi închid ochii si încearca: laaaa... Diapazonul e indispensabil, dupa cum e si ba-. gheta de trestie.
Cântam întâi Buna dimineata la Mos-Ajun pe trei voci. Tenorii deschid gurile cât pot si-si lasa capejdte"pe spate. Basii îsi strâng buzele si-si înfig barbiile în piept. Ei spun ca asa fac chiar cei de la Mitropolie.
Fanica e multumit de Buna dimineata. Noi suntem rosii si ne stergem cu batistele, satisfacuti. Dupa aceasta, cântam A ruginit frunza în vii, cântec iesit din moda, dar trebuincios pentru casele batrânesti. A-ceasta ne explica Fanica.
Apoi, O, vis al vietii studentesti, care ne întristeaza si pe care Bricterian îl cânta
gândindu-se la Heidelbergul de altadata. Mai repetamPe -al nostru steag e scris Unire, pentru casele patriote. Si în toata Sevilla nu-i una ca tine, romanta din Don Juan. Acesta e cântecul favorit al lui Robert. Robert ne marturiseste ca noi
"nu întelegem", închide pe jumatate ochii si zâmbeste. Câtiva îl privesc cu admiratie. Robert îsi trece mâna prin parul marunt si ofteaza:
- Iubesc o femeie...
Fanic? îi aminteste ca trebuie sa repetam si Gaudeamus igitur. Robert se resc rneaza. Ceilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cânta solemn, tara sa cunoasca cuvintele, si tragând cu urechea la vecin:
- "...ita^nostra, a, evis est".
- "evis... iii, ere tur.."
Fanica se trudeste sa pronunte cât mai clar cuvintele,, ca sa le auda toti tenorii. Dar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul.
La sfârsit cântam Multi ani traiasca si Totdeauna, totdeauna, sa bem vinul ca si-acuma. Aceasta, pentru ca vom fi invitati în câteva case prietene si trebuie sa fim pregatiti. Acolo ne vom lasa paltoanele în vestiar, vom zâmbi moderat si vom desface\'mandarine. Acolo vor fi domnisoare care ne vor îndemna:
-Luati, va rog!...
Si doamne care ne vor admira:
- De cânii pregatiti corul?
Apoi, Bricterian va fi rugat sa cânte prologul din Pagliaccio, si el va raspunde ca e ragusisi va tusi semnificativ. La sfârsit, însa, va trebui sa cedeze^si va începe:
"Sipuo, sipuo, Signore, Signori; Scusatemi. Se da sol mi presento: Io sono iiprologo... "
Domnisoarele se vor îndragosti de el, iar prietenii îi vor spune, lovindu-l pe umar:
- Ai fost bine, armene.
Noaptea era senina si rece. Zapada putina înghetase si sticlea. Baietii soseau grupuri, grupuri si se întâmpinau - la usa mansardei - cu entuziasm:
- Salve, Babo!
- Ura, ba!
- Aaa...
Fanica îi iscodea daca au mâncat nuci sau au baut vin negru. A fixat, apoi, si pedepsele celor nedisciplinati. Pentru o abatere mica, douazeci de lei amenda, scazuta din suma ce o vom încasa fiecare, la sfârsit. Pentru o abatere mare, excluderea de la masa finala sau excluderea definitiva. Fanica e un mic tiran.
Dar numai ameninta. Si restrictiunile sale sunt pur formale.
La noua si un sfert pornim. Suntem cincisprezece baieti. Unsprezece coristi, un dirijor, un casier si doi "chibiti". Cântam, în curte, mamei. Mama asculta la fereastra, zâmbind. Apoi ne daruieste mandarine, smochine, pesmeti dulci, mere, iar casierului îi strecoara o bancnota. Toti spun "sarut-mâna" si se întreaba:
- Cât a dat?
începem apoi colinda. Pasim prin mijlocul strazii si ne uitam unii 1 altii, si ne admiram, si strigam:
- Multi mai suntem, ma! Si râdem.
Am intrat într-o curte cu grilaj si castani. A urlat un câine si aj s-a stins, brusc, lumina. Fanica a suierat printre dinti:
-Drace!...
Dar baietii au fost revoltati. Au înjurat pe proprietari si au ies: trântind poarta.
Alaturi, ne-au primit. Am cântat, fals, Buna dimineata... Apoi, toata Sevilla...
