apatit,
galatit...
Si-n mormânt tot
ca si viu, tot pe rost am sa le stiu!"
Profesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. Actul II, cu marsul eroic si protestul împotriva "Curbei Lalescu", i-a pus, întrucâtva, pe gânduri. Fanica a izbândit, însa, si aici. Fiecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizau ceilalti. Asa ca, la sfârsit, fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de ciuda.
Directorul a hotarât sa se înceapa repetitiile. Profesorii au aprins tigari si au iesit din sala de muzica felicitând pe Fanica. Fanica se stergea cu batista pe frunte, pentru ca el nu era tenor.
Baietii, care asteptau în curte rezultatul, l-au primit cu entuziasm. S-au împartit si cele din urma roluri.
Ne adunam în sala de muzica. în banci, în afara de "actori", se mai gasesc câtiva baieti care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a VlII-a, vine printre cei dintâi. Are nasul mare, dar e foarte blând. Si e sufleurul cel mai de pret. Lânga el sta, de cele mai multe ori, Dinu, care ia parte cu caldura la repetitii. Mai vin Petrisor Furtuneanu, Perri si alti colegi. Stau în fund si comenteaza rolurile. Fac pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi. Mi se prevede izbânda sigura.
Când sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena, d-l Filimon bate din palme.
- Ei, domnilor!
La pian, plictisit, cânta Fosil. Ca sa-l entuziasmeze, baietii îl ghiontesc de câte ori au prilejul si îi striga:
- Misca, Fosil!
Pianistul, însa, se plânge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnului director.
Gianni se misca greu "în scena". D-l Filimon ofteaza, îsi sterge ochelarii si se plesneste pe frunte, disperat.
- Nu asa, domnule Gianni. Nu asa semet, frate.
Gianni se înroseste, pentru ca spectatorii din banci se desfata. Se îmbufneaza.
Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". Amenintarile îl zapacesc pe Fanica. Fanica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". împaca pe Gianni si îl asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. Gianni cânta:
"în clasa-i plictisitor La oricare profesor, Totusi stau ca-ntr-un salon Si citesc pe La Garconne".
Când sfârseste, baietii din banci aplauda, d-l Filimon râde multumit si autorul îsi ciupeste unghiile de teama sa nu se retraga Gianni. D-l Filimon bate iar din palme.
- Ei, domnilor! Mai multa seriozitate! Pianul...
Fosil ofteaza. Sufleurul îsi cauta paginile. La fereastra s-au gramadit baietasi din cursul inferior, care sorb din ochi pe "actori". Fanica îi goneste cu demnitate.
în mijlocul clasei, cei patru elevi mondeni danseaza cântând un refren pe aria Machinalement. Filimon tine masura cu amândoua bratele. Profesorul de gimnastica, d-l Daian, fumeaza si ascunde tigara la spate.
Regizorul întrerupe:
- Dar uite ce e. Mi-e teama sa nu va calcati între dumneavoastra pe scena. Da.
înc-o data! Toti:
"Ei nu înteleg ca dupa razboi Ne-am schimbat si noi. "
Unul:
- Stai, ma, ca merge. Filimon întrerupe.
- Pardon. Lasati reflectiile pentru public. s Publicul râde magulit.
Vine scena cu un "parinte exasperat". Exasperat din pricina orelor suplimentare de muzica si gimnastica, la care e silit sa ia parte - aproape în fiecare dupa-amiaza - fiul sau. "Parintele" e Pake. L-au ales provizoriu. Pentru ca Pake nu are o dictiune prea corecta. Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor.
- D-l Protopopescu! -N-amrol-lul...
D-l Filimon se plesneste pe frunte:
- De ce nu veniti, domnilor, cu rolele? De ce nu vii, domnule Protopopescu? De ce nu vii, nenisorule?
Fanica îsi ciupeste unghiile.
- Parca ti-am scos rolul.
- Dar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astazi?
- Ceilalti cum au stiut? Filimon se resemneaza:
- Haid\' ca-ncepem. Sufla d-l Minculescu. Minculescu primeste, multumind cu capul. Regizorul face un semn:
- Intra.
Pake intra în mijlocul clasei, scena.
