VI. REPETITII
Au început repetitiile pentru Un liceu model. Ne adunam în fiecare seara în sala de muzica. Regizorul este d-l Filimon, de la Teatrul National. D-l Filimon ne regizeaza toate piesele pe care le reprezentam la serbari. Cunoaste baietii si îi simpatizeaza. Fumeaza mult, ne bate prieteneste pe umar si ne povesteste discret anecdote. Anecdote care nu trebuiesc repetate nici acasa, nici în clasa, adauga d-l Filimon.
Profesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui Fanica. Acum vreo zece zile, dupa ce s-au sfârsit cursurile, s-au adunat cu totii în sala de muzica. Era acolo si directorul, care zâmbea si se încrunta dupa împrejurari. Profesorii s-au asezat zgomotosi în primele banci si asteptau, fumând, lectura "revistei".
Fanica - rosu din pricina gulerului si a emotiei - statea în picioare lânga pian. îl acompaniam eu. Pe o masuta, alaturi, pusese maldarul de note pe care trebuia sa le descifrez. Erau romante, dansuri moderne, marsuri si cuplete.
Am început. Fanica fredona cu tresariri în glas. Partile de tenor le simplifica sau le cobora cu o octava.
Profesorii ascultau, furati, si domnul director întorcea necontenit privirea catre fiecare, ca sa înteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevului Banateanu Stefan. Profesorii îl încurajau.
Fanica dadea explicatii:
- Baietii mondeni cânta fiecare câte un cuplet în cancelarie. Directorul întreaba curios:
- Si eu le dau voie sa cânte în fata mea?
- A, nu! Dumneavoastra nu sunteti atunci în cancelarie.
- Dar unde sunt?
- Sunteti la clasa.
Domnul director s-a lamurit. Zâmbeste. Fanica - emotionat ca la ora de trigonometrie - continua:
- ...Dar intrati deodata în cancelarie, îi gasiti dansând si cântând, suparati si strigati: "Ce-i cu voi aici? Ce sunt uniformele astea? Ce-i p rul asta? Unde va sunt numerele?..."
Fanica reproduce, pe cât îi sta în putinta, furia d-lui director. D-l director e magulit. Râde si îsi salta pântecul. Un gest mostenit de pe vn mea când îl stânjenea o rana din razboi.
Profesorii aproba cuplet dupa cuplet, dialog dupa dialog.
- Acum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina chimii Priviri semnificative între Fanica si Toivinovici. Profesorii râd zgi motos si fumeaza cu desfatare. înainte de a începe, Fanica îmi tonul. Eu apas pe rând trei clape albe. Apoi, sase masuri de introduceri Aria e cunoscuta. Se aude în fiecare vara la Teatrul "Carabus". Ritmi saltaret al cupletului a câstigat pe toti. Fanica se sufoca cu entuziasm, ajuta, la masura, si de picior. Se opreste dupa fiecare strofa si explica.
- Acum cânta d-l profesor...
Toivinovici se înroseste. Cine ar fi putut sti ce gândea atunci Toivi-j novici?
- Acum cânta elevul:
" Noaptea zau ca sar din pat
si-mi pare ca-s întrebat:
ce-i alcoolul,
ce-i fenolul,
dar benzina,
glicerina,
stearina,
parafina,
fosforatul
si hidratul,
chiar si clorul,
vitriolul
si oxine,
si amine,
oxigen,
hidrogen
si sulfit,
si cuprit,
sifructoza,
si glucoza,
apatit,
galatit...
Si-n mormânt tot
ca si viu, tot pe rost am sa le stiu!"
Profesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. Actul II, cu marsul eroic si protestul împotriva "Curbei Lalescu", i-a pus, întrucâtva, pe gânduri. Fanica a izbândit, însa, si aici. Fiecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizau ceilalti. Asa ca, la sfârsit, fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de ciuda.
Directorul a hotarât sa se înceapa repetitiile. Profesorii au aprins tigari si au iesit din sala de muzica felicitând pe Fanica. Fanica se stergea cu batista pe frunte, pentru ca el nu era tenor.
Baietii, care asteptau în curte rezultatul, l-au primit cu entuziasm. S-au împartit si cele din urma roluri.
Ne adunam în sala de muzica. în banci, în afara de "actori", se mai gasesc câtiva baieti care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a VlII-a, vine printre cei dintâi. Are nasul mare, dar e foarte blând. Si e sufleurul cel mai de pret. Lânga el sta, de cele mai multe ori, Dinu, care ia parte cu caldura la repetitii. Mai vin Petrisor Furtuneanu, Perri si alti colegi. Stau în fund si comenteaza rolurile. Fac pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi. Mi se prevede izbânda sigura.
Când sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena, d-l Filimon bate din palme.
- Ei, domnilor!
