septembrie. Ceea ce înseamna înca douazeci si cinci de zile libere. M-am înteles cu Dinu^sa amânam pregatirea, corigentei pâna la 1 septembrie.
22 august
Am descoperit pe Carlyle. în caietul meu de însemnari critice am scris astazi douazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara.
Lai septembrie ma apuc de matematica.
29 august
Stiu ca se apropie corigenta si trebuie sa-mi încui cartile timp de doua saptamâni. Ceea ce ma încurca mult e faptul ca Dinu mi-a adus trei volume din Gourmont, unul din Jack London si versurile lui Samain. Cartile nu sunt ale lui, si m-a rugat sa le sfârsesc cât se poate de repede. Bineînteles ca n-am sa pierd prilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. Dar când ma voi apuca de matematica, n-am sa ies decât la trei zile o data, din casa!
4 septembrie
Parca eu nu stiu? Sunt cel mai desavârsit lenes, magar, neputincios, mincinos si las din România Mare!
9 septembrie
Mai sunt sase zile. Daca pâna la 15 septembrie nu învat de la un capat la altul toata materia, ma sinucid. E cea mai mare hotarâre pe care am luat-o pâna acum în viata mea. A trebuit s-o iau. Caldura din mansarda si Le chariot d\'or nu mi-au îngaduit pâna acum sa citesc decât treizeci de pagini algebrice.
Dar acum s-a hotarât. Mi-am dat cuvântul meu de cinste ca îmi voi împlini hotarârea. Daca nu...
Ce-mi pasa de crestinism?
10 septembrie
Trei capitole din algebra, cu explicatiile lui Barbulescu Constantin, baiat înalt, promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. Pacat ca trece un tramvai prin fata casei. Ma distreaza.
Altminteri, Barbulescu explica pe întelesul tuturor, cu glas de bas si cu un creion lung.
12 septembrie
Dinu învata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru ore singur. A sfârsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pe bulevard si manânca înghetata. Se întâlneste cu alti prieteni, corigenti la chimie. Toti învata. Jipescu a sfârsit primele trei repetiri ale cartii de chimie la 15 iulie. De atunci a mai citit de cinci ori caietul de notite, de cinci ori rezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de
"fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. Numai Marcu se afla din august la acelasi capitol al "clorului". Când îl întreaba cineva ce are sa se faca, el raspunde ca are sa promoveze; sau are sa ramâna repetent. Altceva nu i se poate întâmpla. Baietii spun ca Marcu "afecteaza".
13 septembrie
E imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adâncesc anumite capitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte.
Ceea ce m-am hotarât sa fac.
14 septembrie
M-am gândit mult si am înteles ca am dreptate.
Daca as ramâne repetent? Nu ar fi evenimentul acesta scânteia care sa aprinda toata pulberea sufletului meu? Nu e nevoie, oare, de o durere adânca, de o schimbare care sa ma duca de-a dreptul în fata marii opere a vietii mele?
M-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si am înteles ca numai asa am sa pot scrie Romanul adolescen-60
61
tului miop, care ma va face celebru într-o noapte, ca pe Selma Lagerloff, si bogat, ca pe Blasco Ibaftez.
De aceea m-am hotarât sa nu mai învat nimic pentru corigenta. Van-ciu, care nu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. Ceea ce astept si eu.
Poate am sa plec de acasa. Cum am sa scriu eu toate romanele pe care le am în minte, daca nu cunosc oamenii vii, în carne si oase, si, mai ales, anumiti oameni? Am sa fug de acasa si am sa ma duc la Constanta, în port. De acolo, dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas.
Dinu, când a aflat de hotarârea mea, s-a trudit sa mi-o schimbe, dar totul a fost zadarnic. Eu stiu ca Dinu se bucura în ascuns ca va avea un prieten cu o viata aventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-ar putea mândri în saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitatea
planurilor mele de plecare.
...Ca sa-mi bat joc de Vanciu si de întreaga matematica din lume -stiinta absurda si îngâmfata -, am sa citesc toata noaptea Les Messieurs Golovleffde Chtchedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de la anticar, numai cu douazeci si cinci de lei.
75 septembrie
Teza.
Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri de cap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfârsind pe Chtchedrine...
Teza.
Nu-mi aduc aminte nimic. Nu stiam nimic. Am încercat sa acopar pagini cu calcule absurde.
Dinu lucra de zor. Ceilalti, cu toate ca învatasera mult, îsi priveau colile albe.
Problema, foarte simpla, dupa câte mi s-a spus. Alaturi, pe sala, pasii prietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem:
"cum a fost".
