Neîncrederea în putinta unei vieti de munca si rataciri nu întârzie sa ma întristeze. Dezvaluii noului meu tovaras toate îndoielile. El ma sfatui sa ramân acasa pâna ce voi creste destul, ca sa
nu ma scârbeasca traiul parazit si nerusinat. îmi preciza, apoi, tot ce-mi trebuia pentru fuga. Actul de nastere, de bacalaureat nu pretuiau, trebuia sa fur bani multi de acasa, bijuterii, sa-mi capat un pasaport pe un an, sa ma fac cetatean rus la legatia din Constantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treia mâna cursa Alexandria-Nagasaki.
Pe drum, la întoarcere, ma închipuiam în mijlocul furtunii, lovind clapele unui pian ametit de tangaj, beat de nesomn, de spaima si de entuziasm.
Am ajuns, noaptea târziu, acasa. în mansarda patrundeau miresme de gradina prin ferestruicile deschise. Podelele de lemn abureau în luna. Am dormit fericit, hotarât sa rup cu tot ce e mediocru, înabusitor, impus de straini, în viata mea.
M-am desteptat tulbure de vinul pe care îl bausem cu noul meu tovaras, de visele pe care le visasem. Am înteles ca ma leaga înca multe doruri de casa: mansarda, cartile, romanul. Ca sa plec, îmi trebuiesc bani, curaj si siguranta ca nu voi tânji dupa biblioteca mea. Ceea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea e tocmai faptul acesta, ca poftesc în acelasi timp si cu aceeasi furie cartile si vagabondajul. Ma chinuie împlinirea unei munci aspre, neodihnite, nebunesti si ma chinuie fuga, ratacirile printre suferind. Nu stiu cum se vor împaca dorurile acestea. Cred, însa, ca îmi lipseste o vointa adevarata, care sa aleaga anumite
nazuinti si sa se consume satisfacându-le...
*
E tot mai cald. N-am lucrat nimic la romanul meu. Hârtiile si caietele ma asteapta în sertar, dar eu citesc pe Anatole France si visez în fie-57
care seara. Ma întâlnesc tot mai rar cu prietenii. S-au risipit. Cu atât mai bine, îmi spun eu, fara sa cred în fericirea care ma asteapta în singuratate. Citesc mult, din zori pâna la miezul noptii, si adorm îndobitocit, cu gesturi strivite, ca ale unui om exasperat de caldura si nesomn.
Astept cu resemnare sfârsitul lui iulie, sa plec în tabara de la Dumbrava Sibiului. Cercetasia mi s-a parut întotdeauna o institutie exaltata si dubioasa.
Noi ne-am înscris pentru ca capatam permise pe C.F.R. Am facut, totusi, drumuri lungi împreuna, am dormit nopti frumoase în Dobrogea, am ratacit în Bucegi, am colindat muntii Neamtului. Daca le-as scrie, toate acestea mi s-ar parea literatura. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. Ma dezgusta afectarea, nenaturaletea.
în Dumbrava am sa-mi fac un cort singur, retras, în cel mai nepatruns colt.
Acolo am sa stau noptile, sa fumez si sa visez. Poate am sa scriu romanul. Si poate am sa întâlnesc o eroina.
Fraza cu eroina e de-a dreptul stupida. în roman voi scrie ca doream Dumbrava, pentru ca la Bucuresti ma sufocau "miresmele si patimile". Aceasta suna frumos. Ne-o spune mereu un pedagog brun, serios, încruntat, cu educatie prusaca. Daca el ar fi directorul liceului, ne marturiseste, ar face educatie cazona cu noi. Pedagogul spune despre Bucuresti: "acest iad de seductii". Ciudat; mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. Dumbrava îmi place, pentru ca o cred ispititoare si curata.
X. JURNAL DE VARA
5 august
Am ajuns acasa.
Am ajuns putin obosit, trist, ca întotdeauna dupa o noapte petrecuta într-un tren aglomerat.
Am dat prea putine lamuriri. Am spus ca ma întorc atât de devreme pentru ca mi s-au sfârsit banii.
Apoi m-am urcat în mansarda si am dormit pâna seara. N-am visat nici o fecioara bruna, ceea ce m-a întristat în somn si m-a bucurat la desteptare, îmbracându-ma, fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtarea mea. Ma minteam, ca întotdeauna, cu seninatate.
Nu puteam fi multumit, pentru ca nu pricepeam nimic, dai nimic, din toate cele ce se întâmplau în suflet.
A doua zi am citit mult. Citeam câte doua pagini pe ceas. Urmaream literele cu ochii, dar eram cu gândul în Dumbrava. Sau priveam plopul din fata, silindu-ma sa par trist. Cu toate ca nu ma putea admira nimeni, 58
cautam sa iau atitudini "interesante". îmi dadeam perfect de bine seama ca sunt ridicol, dar ispita era mai puternica decât mine.
Au trecut. Astazi m-am desteptat cu mintea limpede, constient, întarâtat, plin de vointa. în dimineata aceasta m-am convins de reusita vietii mele. Sunt sigur ca nu ma va putea înfrânge nimeni. Sunt o forta peste care nu se va putea trece. Profesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca, cum se va redeschide scoala.
Pentru ca sunt hotarât sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedica; de la toamna am sa încep sa învat serios. Aceasta numai ca un exercitiu de vointa. Am sa pregatesc, chiar, stralucit corigenta si am sa-l umilesc pe Vanciu.
Si aceasta cât mai curând. Sa se afle odata cine sunt.
8 august
M-am întristat citind ulima pagina. Au trecut trei zile si înca n-am deschis caietele de matematica. Aceasta dovedeste pentru mine foarte mult.
Dovedeste...
Dar sunt zadarnice orice explicatii. Eu stiu ca n-am vointa. Eu stiu ca tot ce scriu, scriu numai ca sa-mi atât vointa, inexistenta.
Dar, poate, nu stiu nimic. Ma simt atât de zapacit când ma trudesc sa aflu ceva din sufletul meu. Ar trebui ca la toamna sa încep sa studiez atent psihologia.
Poate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa ma cunosc pe mine însumi. Nu ma pot analiza serios, pentru ca îmi trec alte gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multa patrundere. Apoi, nu stiu de unde sa încep. E foarte usor sa spui: "Cunoaste-te pe tine însuti!" Dar as vrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva când a încercat sa se cunoasca pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu exista decât prin imaginatie. Nu ma recunosc în multe gânduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt câteodata trist si de ce alta data îmi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta, care ar trebui sa fie întesat numai cu analize facute pe îndelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, când voi studia psihologia.
15 august
S-au întors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. în cea din urma zi au început sa distruga toate micile constructii din tabara, cu un entuziasm salbatic. Eu n-am regretat nimic.
Dinu îmi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a iubit în Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze, frânturi de cântece; mi-a reprodus, cu jocuri de fizio-59
nomie, fericirea, durerea, disperarea fetelor; mi-a citit pasaje de scrisori si mi-a aratat originalele.
Dinu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. Umbla pe strada fara palarie si, când e sigur ca nu-l vede nimeni, îsi lasa un cârliont pe frunte. Ma viziteaza des si ma întreaba când încep sa învat la matematica; aceasta, ca sa înceapa si el. Eu i-atn fagaduit - încruntat si solemn - ca la douazeci ale lunii parasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. Lucrul acesta am sa-l fac.
Trebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi încapatâna, am sa izbutesc. Doar nu mi-o lipsi într-atât vointa.
20 august
Am fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita de director, prin care se vesteste ca examenele de corigente vor începe la 15
