- Ei, si ce daca au trecut? se rasti Lia, întorcându-se spre el. Lasati-l sa-si sfârseasca conferinta. Pe noi ne intereseaza.
Eu - care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului Rama
- asteptam linistit hotarârea spectatorilor si a comitetului, în pahar nu mai ramasese apa.
Fetele cautau sa provoace un sfârsit hazliu conferintei mele. Pentru ca eu nu sfârsisem, înca, conferinta.
- Poti sa sfârsesti în cinci minute? îmi comunica Noschuna ultimatumul comitetului.
- Toata conferinta?
- Da, toata.
Eu zâmbii, iertator:
- într-un sfert de ceas de-abia am încheiat introducerea. Fetele întelesera ca era de datoria lor sa râda. Si râsera.
- Atunci amâna pentru sâmbata viitoare.
- Bun. Sâmbata viitoare.
- Ce facem cu critica, se ridica Leiber, aducându-si aminte ca el reprezinta la
"Muza" interesele criticii stiintifice.(
- Tot sâmbata viitoare.
Leiber se gândi putin, apoi se aseza iar pe scaun.
Dar sâmbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. Pentru ca saptamâna
trecuta eu nu mi-am continuat conferinta. Iar conferinta lui Petrisor n-a entuziasmat pe ascultatoare si, dupa ea, n-a fost nici o "reprezentatie".
în aceeasi seara, Misu Tolihroniade propuse sa începem câteva procese celebre.
- Cum procese celebre? întreba o fata.
- Sa acuzam si sa aparam, în fata unui juriu ales dintre membri, câteva personaje, pe Raskolnicoff, de pilda.
Fetele se aratara foarte multumite de procesul lui Raskolnicoff.
- Trebuie, însa, ca pâna într-o saptamâna sa cititi cu totii, membri si membre, Crima si pedeapsa.
- Crima si pedeapsa?
- Da, romanul lui Dostoievski.
- Dar noi nu-l avem, protestara fetele.
- Atunci vi-l cumparati sau vi-l împrumutam noi. Entuziasmul fetelor pieri.
Deodata, Lia se lumina.
- Crima si pedeapsa? Nu e o carte groasa si patrata, cu hârtia proasta si cu coperta galbena?
- Nu stiu, eu am citit-o în frantuzeste, se scuza Misu. Am intervenit, însa, eu, cunoscator al librariei românesti.
- Da, da, asa e. S-a tiparit la Steinberg, introducerea lui Avramov.
- Asa, asa, Avramov... Costa patruzeci de lei... -Ba nu, treizeci...
- Eu atât am dat... Dar asta n-are nici o importanta. Toti asteptau cu nerabdare dezvaluirile Liei.
- ...E o carte stupida, enervanta, idioata, va spun eu, c-am citit-o.
- Ati citit-o pâna la sfârsit?
- Dar ce, eram proasta? Am citit vreo cincisprezece pagini si am azvârlit-o de pe canapea tocmai dupa etajera.
- Daca o sfârseati, ati fi avut acum alta parere...
- Nu, nu, ascultati-ma pe mine: e idioata. Sa alegem alt proces. Misu se împotrivi. Pentru ca la Braila se încercase un asemenea proces tot într-un cerc cultural, avusese prilejul sa asculte o admirabila osândire din partea unui student. Aceasta n-am stiut-o decât mai târziu. Misu voia cu orice chip sa se aleaga procesul lui Raskolnicoff, ca sa poata reproduce pledoaria auzita la Braila.
70
71
Comitetul amâna, însa, hotarârea pentru doua saptamâni. Si însar- ] cina pe trei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala, pentru proces.
Noi, actorii, am venit cei dintâi. L-am gasit pe proprietar, pe No-schuma, întins pe o canapea din sala. Avea crampe.
Desi era fecior de doctor, crampele nu-l crutau. Se facuse galben si, când mergea, calca încovoiat din sale. Ne ruga sa-l iertam si sa pregatim totul, fara grija. Când aveam nevoie de ceva, puteam suna.
Fata de atâta bunavointa si atât sacrificiu, noi, actorii, ne-am simtit nevoiti sa-i dam sfaturi.
- De ce nu iei, frate, o sare amara? îndrazni altul.
- Nu pot sa iau sare amara.
- Pai, rau faci. Sa vezi cum ti-ar trece. Numaidecât.
- Stiu..., dar nu pot sa iau... aa... a... a...hh! Atunci ma hotarâi eu:
- Vrei sa te frecam?
- Cum sa ma frecati?
- Sa te frecam noi pe pântec. Am auzit ca face foarte bine. Noschuna ma privi
