M-am întors singur acasa, târziu, dupa miezul noptii. La un colt, m-am surprins pasind mândru. Am râs, fara glas. Aceasta însemna ca încrederea îmi crescuse.
Si m-am bucurat.
Dar în suflet purtam aceeasi deznadejde ca în fata fetei cu bani ascunsi sub ciorap.
Au trecut apoi luni dupa luni, si sâmbata a ajuns tot mai putin emotionanta.
Faptul se îndeplineste corect, ca o datorie careia trebuie sa i te supui. Noi toti, cei lipsiti de "cuceriri", ne supunem fara parere de rau. Si pasim, la anumite ceasuri din noapte, în curti tainuite, alegând.
Nici sentimentalism, nici senzualitate. Acestea se petrec în carti sau cu feciorii de boieri. Noi, saraci si cerebrali, framântam trupul ales numai întrucât finalul ne odihneste nervii si ne limpezeste creierul. De ce sa ne ascundem?
Dragostea noastra e sincer fiziologica. Nu ne îngaduim nici perversitati senzuale. Nu cautam nici voluptati îngaduite de tarif. La ce bun? Ne-ar antrena într-o lume noua, pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem.
Câtiva dintre colegii mei se îndragostesc în vacante. Iubesc si sufera. Dar aceasta nu dureaza mult timp. încep sa calce alaturi de dragoste. Se socotesc natângi daca nu obtin sarutari si îmbratisari prelungite. Ceea ce se reduce tot la fiziologie.
La petreceri se danseaza. Dansurile nu sunt artistice. Si cu atât mai putin sentimentale. Trupurile se apropie, îsi potrivesc simetric formele si se învârtesc, ritmic. Urmeaza încordari si dintr-o parte si din cealalta. Adica, fiziologie.
Faptul poate supara pe moralisti. Dar exista. Din pricini felurite, noi nu ne putem satisface nici senzualitatea, nici impulsul sentimental. Acestea se astern straturi, straturi în suflet si asteapta. Sau deviaza, în forme neasteptate, curioase. Sau se pervertesc, înfiorând.
Poate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. Si poate ar trebui sa le luminez dedesubturile. Dar mie mi se par firesti, si aceasta mi-e deajuns.
Eu, care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman", stiu sigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". Nici Dinu, nici Robert. Toate câte se spun sunt minciuni necesare pe care le accepta întreaga clasa si pe care nu le crede nimeni.
Deci, numai fiziologie comercializata. Cu atât mai bine. înca un pas catre adevarata cunoastere a realitatii. Frecventarea periodica a caselor cu felinare rosii ne dezvolta însusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. Ceea ce nu poate fi decât un lucru îmbucurator.
Noi, care stapânim un trup în schimbul a doua mici bancnote albastre, ne închegam, fara sa stim, alte pareri asupra femeilor. Poate sunt departate de adevar. Dar ele sunt ale noastre, iar nu împrumutate. Ne sunt impuse chiar de viata.
Noi cercetam întotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vedere strict obscen si financiar. Cântarim din ochi fiecare madular si îl pretuim în bancnote albastre. Ne încredintam cât am fi hotarâti sa platim fiecare în schimbul posesiunii imediate. Discutam îndelung, daca avem timp.
Sâmbata ma întâlnesc din vreme cu Marcu. Si ne alegem distractiile dupa
timpul liber si dupa banii pe care îi avem. Sau mergem la cinematograf, sau ne cumparam caramele si ratacim prin Cismigiu, discutând.
Cu Marcu discut patimas si entuziasmat. Pentru ca întotdeauna ma contrazice.
Si aceasta îmi place, cel putin la început. Discutam ultima carte citita sau articolul lui Cocea din Facla, sau stiintele favorite. El îmi comenteaza texte anarhiste, iar eu îl initiez în orientalism. Pentru ca nu ne întelegem, suntem nedespartiti. El e sceptic, eu, dogmatic. El e materialist, eu, victima metafizicei.
El calm si afectând o rece indiferenta, eu, torent nestapânit.
Pasim alaturi, în noapte, framântându-ne creierele. Numai creierele. Câteodata, ne întrebam despre femei, despre dragoste, despre trupuri. Dar pe toate le privim în lumina inteligentei, cu care ne mândrim amândoi. Amândoi, în adâncurile sufletelor noastre, suntem autentic sentimentali. Amândoi întelegem aceasta. Si - cunoscând rana - ne straduim sa o ascundem.
Ajungem târziu în fata caselor unde stim mai dinainte ce chipuri vom întâlni si ce cuvinte vom auzi. Intram. Comentam faptele inedite. Privim si cercetam vizitatorii. Ne soptim observatii pretioase. Ne controlam impresiile. Continuam discutia începuta cu un ceas mai înainte si rupta în zeci de fire sau ne trudim sa gasim explicatii si concluzii asupra noilor cazuri. Tot ceea ce ne înconjoara nu e decât materialul infor pe care noi îl culegem, îl cernem si îl valorificam. Nu suntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism exagerat. Dar locurile si oamenii sunt prea ispititori. Creierul, obisnuit sa se întrebe, ne daruieste mecanic raspunsuri, care se cer justificate.
începe, în miez de noapte, ceasul menit preludiilor si realizarilor erotice.
Asteptam întotdeauna pâna ce ne hotarâm sa ne alegem "fetele". Nu din dorinta de a selectiona materialul. Ci din curiozitatea de a le privi cât mai mult.
în încaperea cu scaune multe si cu icoana, fetele asteapta. Trupuri tinere sau vestede, zvelte sau trunchiate. Vestminte de iatac, aprinse, scurte, stravezii.
Carnea framântata se odihneste. Bratele se împletesc, moi, pe spetezele scaunelor sau atârna, îngreunate, alaturi de trup. Soldurile fara rod împietresc, neînsufletite. Se ghicesc oase înfierbântate de munca si muschi sleiti, si sânge tulburat. Umerii poarta urmele mâinilor care i-au poftit. Sânii, rotunzi si mari, îsi coboara formele.
Dar asteptarea nu dureaza prea mult. Prin fereastra, ochi masculini au cântarit si au hotarât. Cu capetele în lumina apropiata a lampii, fetele cerceteaza grupul, zâmbind. Pentru fiecare gest nadajduiesc într-un nou client. Aceasta le însufleteste. îsi vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse. Cinic, îsi întind picioarele, dezgolind pulpele pâna sus, la încheietura soldurilor. Si tintesc cu ochii grupul, asteptând semnul celui indicat.
La rastimpuri, cele cu noroc se înapoiaza, zâmbitoare. Femeia batrâna din colt, care pregateste cafele, le mângâie cu priviri blânde. Celelalte îsi cauta tovarasi în grupul de afara.
Când ne hotarâm, fetele se ridica repede si ne ajung, în curte. Ne îmbie, zâmbind, în odai cu perdele groase. Iar de acolo ne înapoiem satisfacuti, cu miscari potolite, cu umerii obrajilor dogorâti.
Si parasim curtile cu felinare rosii, si ne îndreptam pe aceleasi strazi, discutând. Discutam cu aceeasi patima. Si amintirea felinarelor rosii nu ne înfioara. Si nu tânguim soarta trupurilor în vestminte stravezii. Si nu lacramam pentru nedreptatea lumii. Ci pasim în noapte, dârji, si simtim cum sânge proaspat pulseaza în vine.
Dar sunt zile când strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastre poftesc alte trupuri.
De ce sa ascund? Am privit adesea, lacom, solduri si sâni tainuiti. Am sorbit mireasma feminina cu ochi înghetati. Am mângâiat cu gândul carnea tovarasei
ispititoare, în tramvai sau la biblioteca. Am cutreierat prin locuri ascunse, tulburatoare. Am poftit crunt pulpe si umeri albi. As fi muscat buze rasfrânte pervers si as fi sorbit sângele prelins, ca pe o bautura scumpa si rara.
Sunt urât si întunecat. Trec pe strada grabit, încruntat, banuitor. Mi-e | teama sa nu atrag atentia înainte de vreme. Cândva, voi pasi pe strazi cu 1 stralucirea biruintei oglindita în ochi. Dar acum, mi-e teama. Si încrun-l tarea ma urâteste si mai mult. Iar pleoapele se apropie si privirea se ] întuneca.
La colturi, rasar trupuri cu farmece. Trupuri plapânde sau provoca-l toare -
mignone, sfioase, ipocrite - sau înalte, mândre, senine. Trupuri I în care se tortureaza simturile, ce contorsioneaza suvoaiele de sânge, \ palpita nerabdarea, se înfierbânta dorinta, se înfioara asteptarea, se în potriveste groaza. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne, truda ] linistitoare, mângâierile care au multumit si înseninat. Trupuri zvelte în ] vestminte ce nu dispretuiesc, înca, copilaria. Trupuri ce nu ascund 1 nimic, ci numai adumbresc.
Trupuri ce tremura, în vânt, în mânie, în desfatare. Trupuri hranite cu seva fierbinte, înflorite în zâmbet si în pacat.
Cu ochii, le mângâi si le fur, pe fiecare. Micsorati în pleoape vestede, deasupra cearcanelor de nesomn, cu lacrimi ipocrite de miopie, furi- \ sati sub lentile ce deformeaza si dezgusta, ochii mei nu sunt luati în sea-ma. Nimeni nu banuieste câta pofta, câta cruzime si câta ura se ascund \ într-însii. Nimeni nu mi-a întâlnit vreodata privirile ce tâlharesc carnea si dezgolesc trupuri, si musca feciorii. Sunt urât, si buzele se strivesc livid, si oasele se sfarama. Trupurile îsi întorc privirile de pe chipul meu j schilod. Trupurile cauta obraji rozalbi si buze groase, rosii, fierbinti, si ochi mari, albastri sau negri, si brate care stiu mângâia. Ce am eu din toate acestea, pentru trupurile de farmec ce-mi rasar la colturi însorite \ de strazi?
Eu ma ascund si mai mult în vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf, si nimeni sa nu ma ia în seama. Pentru ca dispretul trupurilor îmi îndurereaza sufletul.
Dar, în curând, nu va mai fi astfel. Voi vorbi. Si voi vorbi aproape de trupurile cu vestminte tulburatoare, si vor simti caldura cuvintelor mele,| si jar din faptura mea le va biciui carnea. Ma vor chema atunci si ma vor! iubi. Eu n-am nici ochi frumosi, nici buze rosii si nu le voi putea darui, j Dar trupul meu va fi stânca, si madularele mele vor scrâsni, viril, si muschii se vor încorda, si vor rasufla ca o împletitura de serpi sugru-j mati. Voi raspândi în juru-mi efluvii ce topesc îndoielile. Gesturile melej vor trada pofta necurmata, si mângâierile se vor îndeplini rafinat si bru-l tal, ca un sex ce se desfata si stapâneste.
