- Eu sunt... sa vedeti...
- Asa e, mansarda e a dumitale...
- Tocmai. Taceam, stânjenit.
- Dumneata lucreaza înainte; eu am sa citesc ceva de aici... Luase Corydon. Ma înrosii.
- E bine?
- E interesant.
- Roman?
;
- Adica cum?
Ś - N-ati citit nimic de Gide?
- Ba da. Un manual de Economie politica. Dezarmat, precizai.
- Acela-i de Charles Gide.
- O! pardon! Si asta-i Andrei... Zâmbea, cu ochii în carte.
- Cunosc si eu un Andrei, foarte bine, student la Politehnica. Un schior...
Aprobam.
- Da, da...
O rugai sa ia loc pe un jet, între rafturi.
- Nu te plictisesti d-ta singur aici? Mintii, prezumtios.
- Nu sunt cu totul singur... Ma privi lung.
- Ciudat; nu pari îndragostit. Palid, palid.
M-a mântuit doctorandul; intrase fara sa se vesteasca, cu geanta umeda de fulgii topiti, cu fruntea înasprita de frig.
- Nu ma prezinti domnisoarei?...
140
Cum era sa-i spun ca o cheama Bibi? S-a prezentat singura. I-am retinut numele.
într-o jumatate de ceas, mansarda era plina de studenti si studente. Se adunase, la o masa, comitetul provizoriu. Pe aceia îi cunosteam: doi de la Politehnica, un sublocotenent în ultimul an de Medicina, un tânar slab si gârbovit, care fuma mult si-si cântarea cuvintele. Ceilalti, straini. N-au avut loc decât prea putine dudui, pe scaune si pe pat. Ascultam cele ce le spunea presedintele.
Nu era orator. îsi cauta cuvintele, dar le rostea definitiv. A amintit donatia batrânului. Dar cercul nu exista. Trebuie închegat, cât mai repede. Corul si festivalul ne vor aduce bani. Vom merge cu colindele la ministri, la rector, la Palat. Cercul trebuie sa ajunga persoana morala si, apoi, persoana juridica.
Astfel, va putea primi donatia. în acelasi timp, trebuie sa încercam o "viata studenteasca".
Oaspetii mei se înflacarasera. Fagaduiau ajutor, munca, entuziasm.
- Si disciplina, conditiona presedintele.
Un tânar oaches fu desemnat dirijor. Era magulit si ruga pe fiecare sa-si încerce glasul. Fetele protestara.
- Noi ne cunoastem glasul din liceu... Baietii, obraznici.
- E mult de atunci...
O duduie alba si cuminte se supuse.
- Do, re, mi, fa, sol, la, si...
Studentul înalt si tiganos, cu buze mari, care statea rezemat de usa, îsi dadu parerea.
- Tenor...
Râsete. Duduia se facu rosie, mica, umila. Interveni presedintele.
- Domnilor, mi-ati fagaduit...
O studenta, cu ochii negri în cearcane, cu buzele umede si narile tremurând, se enerva. Avea bucle negre, retezate la ceafa si mâinile dezgolite pâna la umeri.
- Domnule presedinte, sa înceapa ei întâi! Baietii protestara, înfricosati.
- Primatul sexului frumos...
- Primatul curajului, replica o blonda.
în tumult, eu îmi cautam mansarda. Fum de tigara, miresme de vestminte feminine, umbre. Rafturile priveau, mute. Deasupra capatâiului, la pat, iconita îsi scutura frunze din coroana uscata de salcie. Ma simteam atât de fericit si atât de stingher!...
Interventia presedintelui solutiona dilema.
- Duduile vor face game, iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte.
Bagati de seama sa nu spargeti geamurile...
141
îi auzeam cum conspira.
- Suntem raciti...
Fetele au acceptat atunci sa înceapa, daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti.
