- A fost lata rau. O data esti student! Unuia i-am zis numai atât: "Ma?\'... A fugit, saracul. Râdea magulit.
- Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism!... Noi aprobam.
"Malec" privea pe Nonora, fix, resemnat, livid. O
enerva. întorcea ochii, schimba scaunul, se prefacea plictisita. "Malec" o privea, calm.
- De ce te uiti, domnule, asa la mine?
întrebarea izbucni înfuriata. Domnul Gabriel tresari si întoarse capul ordonat, fara sa raspunda. "Seful" facea haz.
- Asa-i ca-i nostim?... Am spus eu c-o sa petrecem bine... Studenteste!...
Auzeam si de sampanie. Aia la miezul noptii. Nu va dau voie mai înainte, nici mort! Eu beau doua pahare, sa stiti! Nu ma cunoasteti... Ce zici, ma "Malec"?...
S-ar fi spus ca, jvialec" se încorda sa zâmbeasca. Nu izbuti decât sa-sr frece pleoapele si sa-si subtieze buzele.
- Asa-i firea lui, tacut. Azi e mai vorbaret, înca... sa-l vedeti când îl cearta nevasta-sa... Rumoare.
- E casatorit?...
- Da, din liceu... Si are o nevasta frumoasa... Paria d\'italiano con me e con altri...
Mansarda se însufleti într-o clipa. Fetele îsi ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel. Presedintele se lumina. Gaidaroff se apropie si îi oferi tigari. Domnul Gabriel se facu palid, aProape cadaveric. Situatia era ciudata, cu nelinisti comice, grotesti, Gagice. "Seful" râdea.
147
- O nevasta... Si bine a facut: are acum casa, masa, ce-i trebuie... El ? la slujba, nevasta-sa la Universitate... fericiti...
Domnul Gabriel facu iar eforturi sa zâmbeasca. Nu izbuti. începu atunci sa priveasca, înghetat, pe Nonora. Privire iritanta, care tulbura, i insinueaza spaime de cosmar, deprima, nimiceste siguranta. Nonora se ridica de pe scaun.
- Eu plec.
Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea lui glaciala. Se scutura. Apuca paltonul, palaria si fugi. N-am avut nici timpul sa-i aprind lampa pe scara de lemn. îl auzeam, înspaimântat, cum aluneca, trosnind treptele.
- Ce facusi, ma "Malec", ma? Unde plecasi? Stai, ma, sa petrecem cu
studentii... sampanie, jocuri, ma!...
"Seful" se întoarse zâmbind.
- Asa face el... Dar îi baiat bun...
începu sa vorbeasca. îl ascultau toti, înciudati. Radu fuma mult, Nonora era enervata. Sopti.
- Astia ne-au stricat petrecerea!...
Atunci se auzira bulgari moi în geam. Aplecându-ma, zarii prin ferestruica pe
"Malec". Domnul Elefterescu îi facu senme. Ne priveam unii pe altii, fara sa întelegem.
- Plânge, saracul... Ma duc si eu.
Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig. înfundai lemne în soba. "Seful"
strânse câteva mâini, zâmbind trist.
- Pacat de sampanie...
Dupa ce am auzit poarta închizându-se, jos, în curte, am rasuflat. Presedintele era furios.
- Cine i-a adus, domnule?...
- Salbatici...
- "Malec" sufera de un început de idiotie... Vicepresedintele îsi rosti parerea domolit si clar.
- Asta i-a venit, cred, din însuratoare...
N-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii. S-a risipit din mansarda atmosfera de straniu grotesc, pe care o lasase tonul si privirile lui
"Malec", si verva suspecta a d-lui Elefterescu, student la Politehnica. Mâneam si umpleam pahare cu vin rosu. Gaidaroff se asezase lânga Mariuca, Radu lânga Nonora, medicinistele între membrii comitetului, "Florenta" între cei de la Drept, Bibi între mine si Andrei. Bibi era cea mai tulburata de vizita si de concluzia acra a vicepresedintelui. Se întristase si privea pe Andrei, numai pe Andrei.
148
Dupa sampanie se acceptara jocurile. Eram toti prea veseli. Eu ghiceam urmarile unei încercari ciudate, expansivitatea crizei depasite, un surplus de energie care trebuia cheltuit.
S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului: sa sarut pe Nonora... Si ceilalti care savurau spectacolul, socotindu-ma timid...
Nonora era calma; îi luceau la rastimpuri ochii ca un taciune, apoi se adumbreau tristi.
- Haide, începe... nu ma plictisi...
- Pe frunte?
- Daca esti pervers...
- De câte ori? încercam eu sa prelungesc.
- Tu începe, îti spun eu când sa te opresti.
...Si ceilalti care se desfatau... Cum era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe Nonora?
- Una... doua... trei... cinci... noua... cinci... patru... Numarau baietii. Nonora ma opri obosita. Râdea.
-Nu stii...
Eram tulbuut, furios. Trebuia sa ma apar, si nu izbuteam sa încep fraza.
