Ma desteptam diminetile tot mai târziu. Ma asezam la masa ca un functionar care asteapta fluieratul fabricilor. Citeam, citeam. S-ar fi spus ca cineva ma însarcinase sa-i rezum anumite carti. Rezumam corect, fara graba. Adunam fise în cartoane. Si ma surprindeam gândind gânduri obraznic de streine fiselor.
144
Noapte cu colinde la Patriarhie si Palat, îngramaditi în masini mari, fetele în costume muscelene, noi aprinsi de vinul patriarhului si îmbatati de izbânda... Si regele care ne întreba, pe fiecare:
- Dumneata?...
- Chimia industriala, Majestate...
Si masa cu belsug boieresc de la Patriarhie, si Gaidaroff care se întreba câte tigari putem pune în buzunar, si Nonora care se înecase cu un cataif, si presedintele care râdea fericit si sorbea pahare cu vin rosu, si dirijorul care ne felicita...
Am colindat, tot mai bine dispusi, la trei ministri, un filantrop, un director de ziar si la decan. Dupa miezul noptii, masinile ne-au lasat în fata unei curti ciudate. Era surpriza presedintelui: o sala, la un prieten, cu pregatiri pentru petrecere pâna dimineata. Exclamatii, uimire. Ma aflam între Bibi si Nonora.
Bibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini întrebari: "La ce te gândesti?" Nonora raspunse: "La cel care trebuie sa moara". Eu am adaugat:
"Când?" Nonora scrise: "Acum". Bibi era înciudata: ... "De ce?" Eu citai din Cosbuc: "Nu cerceta aceste legi...". Nonora: "Esti nostim". Bibi: "Numai atât?"
Eu: "Sufar". Nonora: "Minti". Eu: "Ai ghicit". Bibi: "în prudenta sta fericirea". Eu:
"Zau?" Bibi: "Obraznicule!" Nonora: "împacati-va". Eu: "Nu mai avem loc pe plic"...
Spre dimineata, cu zapada înghetata sub stele, am întovarasit duduile acasa.
Noaptea trecuse atât de repede... Se statornicisera perechi, care îsi aruncau glume cu tâlc. Gaidaroff îsi fumase toate tigarile lânga o studenta în Farmacie, mica, ochi dracosi, sâni ispititori. Presedintele, în capatul mesei, emotionat:
- Domnisoarelor si domnilor... Baietii, entuziasmati:
- Vivatprofesores... Bibi, zâmbind:
- Eu, as... O blonda.
- Eu m-am întristat stupid... Haide acasa... Nonora.
- Ma plictisesc Radule, cauta-mi sosonii...
Radu suferise toata noaptea, între doua studente care vorbeau cu vecinii. A fost fericit ca l-a chemat Nonora. A condus-o acasa, brat sub brat. Eu am întovarasit pe Bibi si cautam fraze în care sa-i pot spune: tu, fara sa rosesc. Izbuteam.
*
Zile stapânite de viata, îndoieli si reculegeri nu ajungeau în suflet. Si eram fericit, în început de iarna alba.
145
///. NONORA
Nu gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea. Ceasurile erau tot mai I putin ale mele. Le împartisem: cartilor si cercului. Carti se adunau, multe. Cercul se însufletise. Ne întâlneam, înca, în mansarda, pe înserat. \ Pregateam balul si festivalul. Duduile îsi cautau tovarasi pentru tom- j bola. Presedintele semna tot atât de multe hârtii si compunea tot atâtea j proiecte. Vicepresedintele, cel de la Chimia Industriala, palid si calm, cerceta propunerile cu zâmbet si logica glaciala. Nu se entuziasma, nu vorbea, nu se lasa coplesit de efuziuni colective.
Zâmbea dupa fiecare discurs.
- Acum, sa examinam si teza contrarie...
îl enervau retorica si cartile lui Nicolae Iorga. Atât. Bibi se gândea tot mai mult la Andrei, si tot mai prietenoasa se arata fata de mine. A pritnit cea dintâi sa petrecem noaptea Sfântului Vasile, împreuna cu "elita", la mine, sus. Nonora, surorile bune de la sopran, poreclite "Florenta", doua mediciniste sentimentale, blonda Mariuca, Gaidaroff, co- j mitetul, câtiva de la Drept, Radu, Andrei erau invitatii. Presedintele a \' hotarât suma pe care trebuia s-o depuna fiecare pentru sticlele de. sampanie.
In ajun m-a vizitat un student spatos de la Politehnica, cu zâmbet umed si cu ochi pistruiati. Mi-a spus ca e membru în cercul nostru, ca si-a platit cotizatiile si vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. îmi vorbea intim, cu glas de bas cinic, si-mi spunea "sefule". Fireste, am acceptat. La plecare, clipind din ochi:
- Jocuri au sa fie?
- Nu stiu; presedintele...
- Ce presedinte, sefule?! Jocuri de societate, pupam ca leii!... Seara, "seful" a venit cu un tânar livid si serios, pe care ni l-a
prezentat: Gabriel.
- Noi îi zicem "Malec". E student si el, saracul, la Drept.
Râdea familiar. Apoi, catre Gabriel care nu îndraznea sa treaca pragul:
- Ma "Malec", ma! Hai ba, studenteste!...
în mansarda se facu, dintr-o data, tacere stânjenitoare. Fetele se adunasera lânga soba si asteptau. Comitetul era încurcat. Eu zâmbeam si ofeream scaune
noilor-veniti. Nonora îi privea provocator. "Seful\' uitase sa-si scoata galosii, cu ochii la ea.
- Domnisoara e studenta?
146
\'-Nu.
- Pacat, am fi fost colegi. Fetele râsera. Gaidaroff interveni.
- Nu suporti vizitele fara galosi? "Seful" hohoti, fericit.
- Esti bun! Ce zici, ma "Malec"?
"Malec", livid si serios, privea pe Nonora. Fu ajutat sa-si desfaca paltonul. Se aseza pe scaun, fara sa multumeasca. Iarasi tacere.
- Pe mine ma cheama Gabriel...
- Stim, ne-o spuse domnul...
- Elefterescu, Elefterescu... îti place, ma "Malec"? îmi uitara numele.
- Ca la Cluj, ma, cu ungurii. Ma iertati ... era sa-i înjur... Asa-s eu, patriot. Tata-meu, spaima jidanilor... Sunteti antisemiti?...
Verva domnului Elefterescu ne stânjeni. La rastimpuri, eu riscam câte un: "Da, da..."
"Seful" ne-a vorbit de bataile lui, la Cluj, cu sublocotenentii.
