- Cu sanatate, sefule.
"Seful" îl golea triumfator, apoi rasufla:
- Nu mai beau.
- Nu fi copil, sefule.
- Am baut destul.
- As! Trei pahare.
- Mi se pare ca ti-e frica...
- Nu mi-e frica.
- Atunci bea-l si p-asta.
- Nu mai pot.
- Fii serios, sefule.
- Hai ca se-ncalzeste.
- Nu mai pot sa beau.
- Ce-esti copil?
- Daca ma iubesti... -Tt!
- Lasa-l, ma, în pace, ca îi e frica...
- Ti-e frica sa nu te-mbeti?
- Dar cine te vede, ma?
îi apropiau paharul de gura, seful se hotara. Apuca paharul si-| sorbea dintr-o înghititura. Se facea mai rosu. Apoi, articula:
- Nu mai beau.
Ceilalti din odaia vecina se interesau "cum merge".
Unii asigurau ca într-un sfert de ceas va fi "turta". Dadeau sfaturi.
- Ascultati-ma pe mine, schimbati vinul...
- Toarna un pahar cu rom în sticla.
Dar lucrurile s-au sfârsit altfel. Bratasanu s-a smuls din lantul Poprisan-Baba si s-ajurat ca nu mai îsi atinge toata noaptea nici buzele de vin. Apoi, deodata... a început sa-si strânga paharutele, sa întrebe daca a placut lichiorul si, la sfârsit, a vestit:
- Eu plec.
Baietii l-au înconjurat:
- Unde pleci, ba?
- Stai, ca mergem la Coana Roza...
- Fetite, ba!
Dar Bratasanu si-a împachetat paharutele, a strâns câte mâini i-a fost cu putinta si s-a îndreptat împleticindu-se catre usa. Atunci baietii i-au cântat: Numai la betie
Uit de saracie,
Numai la pileala
Vindec orice boala!...
Bratasanu a multumit, dar a ramas nestramutat în hotarârea lui de a se
întoarce acasa.
- Si de ce vrei sa pleci?
- Asa vreau.
- Dar de ce vrei?
- Am eu un secret.